Rezistenta?
Femeia poate fi mai slaba cu trupul, poate avea mai putine puteri trupesti decat barbatul, dar cu inima ce o are, daca o pune in lucrare, are o astfel de rezistenta, incat intrece si puterea barbateasca.
Barbatul are putere trupeasca, dar nu are inima pe care o are femeia. Pe femeia-mama o doare pentru coipiii ei, se osteneste dar nu simte oboseala. Se sileste pe ea insasi, dar fiindca isi iubeste copiii si casa, pe toate le face cu bucurie. Mai mult se oboseste unul care sta intins in pat toata ziua, decat ea.
Mi-aduc aminte ca, atunci cand eram mica, mama trebuia sa care apa, care era foarte departe de casa; trebuia sa faca si mancare, sa faca paine, sa spele rufele, sa mearga si la ogor, adica facea toate treburile si ne avea si pe noi care o zapaceam de cap si pe langa toate acestea trebuia sa faca si judecata atunci cand noi fratii ne certam. Si cu cat trec anii, cu atat, mama se jertfeste tot mai mult si desi puterile ei trupesti se imputineaza, dar fiindca ceea ce face, face cu toata inima, ea are mai mult curaj decat in tineretile ei.
Copiii, care formeaza lumea de maine, trebuie sa fie educati inca din perioada sarcinii. Daca mama se roaga si traieste duhovniceste, copilasul din pantecele ei se sfinteste.
Copilul mic este asemenea unei bucati de aluat, careia i se da orice forma, este asemenea cu ceara topita, din care poti face orice fel de lumanari. Este asemenea lutului moale al olarului care se poate modela dupa voie si din care se pot scoate felurite forme de vase.
Copilul mic se mai aseamana cu o mladita cruda, daca o plantam si o lasam sa creasca la voia intamplarii, ea va creste stramba, noduroasa, aplecata dupa voia vanturilor sau a feluritelor intamplari. Daca mladita este ingrijita de aproape, sprijinita cu un harag, curatata de bruieni si sapata imprejur.... atunci ea creste bine, dreapta, puternica si dupa felul ingrijirii sale cu atentie, aduce roade bune. Tot asa se intampla si cu copiii.
De cand DUMNEZEU a binecuvantat insotirea cea dupa lege si nasterea de copii, cea mai frumoasa chemare si cea mai inalta demnitate pentru femeie, este sa slujeasca lui Dumnezeu in mijlocul familiei sale si sa creasca prunci. Femeia, oriunde isi poate arata vrednicia ei, poate fi inlocuita, numai in rolul de mama nu. Numai aici se poate ea socoti in apogeul ei.
Numele scump de mama ! Ce sfant este! Cel dintai si cel de pe urma cuvant pe care il rostesc pamantenii. Copilul cand este in primejdie, pe mama lui o striga, scolarul cand vine de la scoala sa-si arate premiile dobandite, la mama vine, pe mama o striga ostasul cand isi da viata pe campul de lupta, pe mama o striga muribundul pe patul de moarte; la mama vine sa-si plece capul copilul oricare i-ar fi varsta, cand este obosit si indurerat....iar acolo unde nimeni nu mai poate aduce vreo mangaiere - mama - cu dragostea ei opreste lacrimile, descreteste fruntea si da curaj !
Este mostenirea directa a sufletului delicat, bland si iubitor. Care nu simte in ochi o lacrima, o emotie cand pronuntam cuvantul MAMA, CARE EVOCA FIINTA CEA MAI IUBITA ce se apleaca infrigurata de griji peste leaganul copilului sau peste nadejdile adolescentului?!
Florentina
andriesei florentina
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.