Aici nu va fi nepotrivit să amintim unele cuvinte apostoleşti (v. II Ptr. 3, 16) despre rugăciunea făcută cu duhul şi cu mintea.
In Epistola către efeseni, Sfântul Apostol Pavel ne sfătuieşte să ne rugăm cu duhul: faceţi în toată vremea cu duhul tot felul de rugăciuni şi de cereri (Efes. 6, 18)1. Acelaşi Apostol spune în Epistola către corinteni: duhul meu se roagă, insă mintea mea este neroditoare (I Cor. 14, 14).
Cum se poate ca omul să se roage cu duhul, iar mintea iui să rămână neroditoare ?
In Sfânta Scriptură, cuvântul „duh” este înţeles în mai multe feluri. Uneori, el înseamnă suflare, alteori - însuşi sufletul, alteori - o oarecare dorinţă şi hotărâre, atât bună, cât şi rea, precum şi o oarecare virtute sau patimă, cum ar fi: duhul smereniei, duhul dragostei, duhul milosârdiei, iar pe de altă parte cele potrivnice acestora: duhul trufiei, duhul urii, duhul iubirii de arginţi şi aşa mai departe. Uneori însă, cuvântul „duh” înseamnă o oarecare harismă a Sfântului Duh, cum ar fi, de pildă, duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul străvederii şi aşa mai departe, iar uneori înseamnă mintea însăşi, după cum scrie acelaşi Apostol: înnoiţi-vă, zice, cu duhul minţii voastre (Efes. 4, 23).
Când Apostolul îi sfătuieşte pe efeseni să se roage cu duhul, la el cuvântul „duh” înseamnă aici însăşi mintea, pe care rugătorul trebuie să o tindă spre Dumnezeu; iar când în Epistola către corinteni vorbeşte despre duhul care se roagă şi despre mintea care rămâne neroditoare, acolo „duh” înseamnă glasul şi suflarea omenească, ca şi cum le-ar spune: „Ce folos, corintenilor, să vă rugaţi doar cu glasul suflării voastre, iar duhul vostru nu ia aminte la rugăciune, ci visează la altceva? Ce folos să vorbeşti mult cu limba, iar cu mintea să nu iei aminte la ceea ce se vorbeşte, chiar dacă ai rosti cu limba mii de cuvinte, omule? Ce folos să cânţi din tot gâtlejul tău, cât te ţine suflarea, iar mintea ta să nu stea înaintea lui Dumnezeu şi să nu II vadă, ci să se abată cu gândurile aiurea? O asemenea rugăciune nu îţi va aduce nici un folos, nu va fi auzită de Dumnezeu şi va rămâne neroditoare.
Bine a judecat şi Sfântul Ciprian, zicând: „Cum vrei să te audă Domnul dacă tu însuţi nu te auzi? Vrei ca Dumnezeu să îşi amintească de tine, dar tu însuţi nu-ţi aminteşti ce faci.” Apostolul se dă pe sine ca pildă corintenilor - iar totodată şi nouă, tuturor -, zicând: Mă voi ruga cu duhul, însă mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, însă voi cânta şi cu mintea (I Cor. 14, 15).
El vrea să spună prin aceasta: „Când mă rog cu limba şi cu glasul, ce vine din suflarea mea, trebuie să mă rog şi cu mintea.”
1 Potrivit traducerii folosite de autor (n.tr.).
SFÂNTUL DIMITRIE AL ROSTOVULUI
Fragment din cartea "ÎNVĂŢĂTURI ŞI PRAVILE DE RUGĂCIUNE", Editura Sophia
Cumpara cartea "ÎNVĂŢĂTURI ŞI PRAVILE DE RUGĂCIUNE"
.jpg)
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.