“Zaheu, stand, a zis catre Domnul: Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit” (Luca 19).
In momentul cand Domnul a intrat in casa lui Zaheu, Zaheu s-a cait, adica mintea si inima lui s-au schimbat complet. Zaheu a fost transformat de Iisus. Drept urmare, fara sa-i ceara Domnul in mod explicit sa faca ceva anume, Zaheu... stie ce trebuie sa faca !
Zaheu era “mai marele vamesilor”, iar oamenii afirma despre el ca este “un om pacatos!”. Stiau ei ce stiau, insa Zaheu se intalneste cu Cerul si atunci se rupe ceva esential in el: se rupe legatura care il tinea legat... de avutie, de bani, de pamantul acesta. Zaheu parca pluteste - in ochii lui Iisus a vazut Cerul intreg, si atunci este evident ca nu-l mai intereseaza deloc cele pamantesti.
Drept urmare Zaheu decide scurt, rapid, hotarat si pentru totdeauna: „Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am napastuit pe cineva cu ceva, intorc impatrit.” Daca mai da inapoi si impatrit (de 4 ori mai mult) celor pe care i-a napastuit, nu cred ca a mai ramas cu mare lucru... probabil ca avea o lista destul de lunga de oameni napastuiti de catre el.
Dar cum a ajuns Zaheu la aceasta transformare radicala? Pentru ca esenta Evangheliei este transformarea.
Mai intai aude ca trece Iisus prin cetate si simte ca vrea sa-L vada pe acest Om, despre care auzise multe. Insa nu poate sa-l vada, pentru ca era micut de statura, si atunci concepe un plan urgent: ma urc intr-un pom si tot Il vad pe acest Iisus. Primul soc il are Zaheu in momentul cand Marele Iisus se opreste sub copacul lui, ii spune pe nume si se autoinvita in casa lui: „Zahee, coboara-te degraba, caci astazi în casa ta trebuie sa raman.” De unde imi stie Iisus numele ?!
Oamenii din Ierihon “toti murmurau, zicand [despre Iisus] ca a intrat sa gazduiasca la un om pacatos”, dar pe Zaheu nu-l mai intereseaza absolut deloc nimic din ce spun ceilalti, ci il intereseaza doar ce spune Domnul, asa ca Zaheu “a coborat degraba si L-a primit, bucurandu-se”.
De fapt nici pe Domnul nu-l intereseaza ce zic ceilalti, nici nu se uita la trecutul lui Zaheu, nici nu-l intreaba cum a ajuns el “mai marele vamesilor” - colectorul de taxe despre care oamenii nu spuneau ca ar fi tocmai un sfant.
Domnul vrea sa aduca mantuire in casa lui Zaheu, si o aduce ! In casa lui Zaheu intra mantuirea, si Zaheu o primeste cu bucurie ! Hristos rupe legaturile pacatului care-l tineau pe Zaheu “mic” din punct de vedere spiritual si il face liber, il face mare, mare de tot, dar nu in cele pamantesti, ci in cele ceresti.
Daca intra azi Hristos in casa mea, in viata mea, in familia mea, in mintea si in inima mea, care sunt lucrurile de care mi-e rusine si despre care vreau sa spun: “Doamne, de azi asa ceva nu mai fac, nu mai spun, nu mai gandesc” ? Sau: “Doamne, Te rog sa rupi Tu legaturile pacatoase care ma tin legat de avere, de bani, de imoralitate, pornografie, relatii in afara casatoriei, droguri, inselaciune, telenovele, minciuna, alcoolism, etc.” si probabil ca fiecare avem multe de completat aici.
Hristos este acelasi, ieri, azi si in veci, asa ca daca pe Zaheu l-a putut rupe de orice legatura pacatoasa, Domnul poate da aceeasi eliberare fiecaruia dintre noi, chiar astazi ! Daca ma pun pe genunchi, cu smerenie, parere de rau si cainta inaintea lui Dumnezeu, Hristos imi da viata noua - El in mine.
Ioan Ciobota
Ioan Ciobota
-
Duminica lui Zaheu vamesul
Publicat in : Duminica a 32-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.