Ma ridic de pe scaun si ma asez in tacere. Incerc sa-mi aplec genunchii in fata maretiei Tale, Doamne, ce esti acolo sus si stii a ma asculta cu nespusa bunatate, blandete, rabdare.
Incerc ca asa cum pot, cu mintea mea de copil, sa cuprind imensitatea ta, sa o deslusesc si sa o inteleg, sa o simt. Nicaieri nu am mai multa pace si liniste ca atunci cand ma reculeg si, desi nu am pus niciodata timbru pe ea, ma simt ca si cum as scrie o scrisoare catre tine.
Din adancul sufletului meu, vreau sa te rog Doamne, sa ne dai o viata mai buna, si sa-i ajuti pe cei mari sa inteleaga ca crucea pe care tu le-ai dat-o sa o poarte nu este mai mult decat pot ei duce.
Ma inchin in fata ta si incerc sa inteleg grija ta parinteasca si sa-mi explic de ce, chiar daca suntem rai , Doamne, tu inca ne mai iubesti. As vrea sa-mi explici, desi nu ai de ce sa explici unui muritor de rand ceva, de ce esti atat de bun cu noi si de ce mila ta poate acoperi inca orice rautate.
Iti scriu, cu mana tremurand de emotie si teama, si te rog ca grija ta sa se indrepte spre toti copii acestei lumi, mai ales spre cei pe care soarta ii oropseste. Spre cei ce nu au parinti, asa cum am eu, spre cei ce nu au jucarii, cum am eu, spre cei ce nu cunosc dragostea si caldura unui camin, a unei familii , pe care eu o am.
Si te mai rog, Doamne, coboara ochii tai, ca doi luceferi de seara, catre parintii mei, care sunt cei mai buni din lume. Catre mama, care desi ma mai cearta cateodata - stiu ca ma iubeste si ca si-ar da si viata pentru fericirea mea, catre tata, care ma vede ca pe un print din poveste, chiar daca printul este neascultator, din cand, in cand.
Fa ca inima mea sa fie cuprinsa de dragostea catre tine, fa-ma un copil bun si ascultator, care sa stie sa se bucure cu toata puterea de cea mai frumoasa perioada a vietii: copilaria. Nu am cuvinte sa-ti pot multumi pentru toate cate ni le dai, pentru grija ta cea parinteasca, ce stie a ne certa, dar si a ne mangaia. Iti multumesc pentru toate clipele frumoase pe care mi le dai, si te mai rog sa-mi luminezi mintea si calea in viata, sa-mi indrumi pasii cu rabdare, asa cum numai tu stii face. Fii alaturi de mine mereu, si chiar daca copilul tau mai greseste, nu ma certa prea aspru, ci ridica-ma. Da-mi , Doamne, puterea de a le infrunta pe toate, sau macar intinde-mi mana din cand in cand, ca sa realizez ca-mi esti aproape.
Iti scriu, dar pentru fiecare nelamurire pe care o am, simt ca Tu, deja mi-ai raspuns. Tacerea ta este un mare raspuns si cred inca o data in puterea si rabdarea ta de a-mi asculta gandurile. Stiu ca vei citi cu placere scrisoarea mea si poate vei ierta stangaciile facute, gandurile - poate nu asa de clare, vina - poate nu asa de vinovata, mintea - poate nu asa de luminata. Iti multumesc ca vei citi scrisoarea mea, si te rog fii lumina mea din mare taina, care sa-mi dea putere si care sa ma faca mare. Pastreaza, Doamne in sufletul meu curatenia gandurilor de copil, si fa ca puritatea varstei sa ma insoteasca mereu. Cred in tine, si sincer iti pot spune ca: Te iubesc !
Stroia A. Gheorghe
("Pledoarie pentru inocenta", Editura Sfantul Ierarh Nicolae, Braila, 2010)
scriitor Gheorghe Stroia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.