1. Cinsteşte pe Domnul şi vei fi mântuit.
2. Aminteşte-ţi de strâmtorările prin care au trecut sfinţii.
3. Să fim un suflet, stând tari în cele ce suntem chemaţi.
4. Să ne îngrijim îndeosebi ca viaţa pe care ne-am ales-o s-o petrecem până la sfârşit cum se cuvine şi cursul ei să-l săvârşim după cinul nostru, bineplăcând lui Dumnezeu.
5. Să nu râvnim la cei ce-şi găsesc mulţumirea în lucrurile zadarnice şi stricăcioase, ca mintea să nu ni se abată de la calea dreaptă şi, căzând în păcat, să nu ne pierdem nădejdea.
6. Lucrul cel mai bun pentru mintea noastră e cunoaşterea voii lui Dumnezeu.
7. Mai presus de toţi stă omul care se supune adevărului.
8. Răul cel mai mare este a te împotrivi voii lui Dumnezeu şi a-ţi satisface poftele tale.
9. Cine îşi împlineşte voia sa, acela nu va ajunge la cunoştinţa de Dumnezeu.
10. Cel ce-şi împlineşte voia sa nu poate urma căile sfinţilor, şi în ziua de pe urmă va întâmpina pierdere şi plângere.
11. Acum e timpul de a plăcea lui Dumnezeu, căci mântuirea se dobândeşte în vremea scârbei.
12. Să nu se întâmple cu noi să credem în vreme de bucurie, iar în vreme de ispită să cădem (cf. Luca 8,13).
13. Căci este scris: dacă ai făcut făgăduinţă Domnului, nu zăbovi a o împlini (cf. Ecclesiastul 5, 3), şi în vreme de întristare să nu cazi, ci fii răbdător şi jertfeşte-te Domnului.
14. Credinţa neclintită şi deplină este de la Dumnezeu; au primit-o prorocii de la Duhul Sfânt şi în ea au fost întăriţi apostolii, care, îndurând pentru credinţă felurite nenorociri şi prigoniri, au căpătat răsplata făgăduită.
15. Ştiind acestea, să nu fim clătinaţi de vântul rătăcirilor ademenitoare, ci mai tari şi nemişcaţi să rămânem, potolind rătăcirile gândurilor care se ridică în chip de valuri, amintindu-ne necontenit de legea lui Dumnezeu, prin care, nimicind legea poftelor trupeşti, vom fi tari a împlini tot ce este plăcut Domnului şi ne vom păzi de vătămările veacului acestuia şi de toată jertfa care vine din nebunii mai mari ca nebunia şi din răutăţi mai rele ca răul.
16. Avându-L pe Dumnezeu necontenit înaintea ochilor noştri, să ne amintim de suferinţele Lui de pe Cruce şi de moartea prin care am fost răscumpăraţi şi înviaţi.
17. Să urâm lumea şi toate cele ce sunt în lume, să urâm şi toată liniştea cea trupească; să ne lepădăm chiar şi de viaţă, ca să putem trăi pentru Dumnezeu.
18. Să nu ne uităm chemarea şi faptul că, primind-o, am făgăduit să-I slujim Domnului; în Ziua Judecăţii, numai atât se va cere de la noi.
19. Să fim însetaţi, înfometaţi, goi, în sărăcie, să veghem şi din adâncul inimii să suspinăm, vărsând lacrimi în vremea cântărilor de psalmi şi în rugăciuni.
20. Să ne supunem pe noi înşine la ispite aspre - căci oare facem noi măcar ceva vrednic de nemărginita milă a lui Dumnezeu faţă de noi?
21. Să nu fugim de strâmtorarea adusă de întristări, ca să căpătăm liniştea mângâierii în Domnul şi să ne învrednicim de bunurile veşnice, în viaţa cea fără de sfârşit.
Fragment din cartea "Randuielile vietii monahale", Editura Sophia
Cumpara cartea "Randuielile vietii monahale"
-
Dragostea frateasca
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.