Cererea a treia: "Faca-se voia Ta"

 

Aceasta cerere, datorita caracterului foarte general al verbului, care se afla la forma pasiva si a faptului ca in ea nu se desemneaza autorul actiunii, poate fi interpretata in trei feluri, adica autorul actiunii poate fi : a) Dumnezeu insusi , b) oamenii; c) atat Dumnezeu cat si oamenii.

 

a. Dumnezeu ca realizator al voii Sale.

In V. T.

exista texte in care se arata ca Dumnezeu este Cel care realizeaza propria Sa vointa (Isaia ,46, 10; Ps. 134, 6). Dupa aceea in N. T. se cere la Dumnezeu ca voia Sa sa "se realizeze" (Matei 26, 42), subiectul subinteles al verbului fiind Dumnezeu. In acest sens este interpretata cererea de unii comentatori. Se cere interventia lui Dumnezeu, pentru ca El sa realizeze decizia vo­intei Sale de mantuire a lumii. Aceasta interventie a lui Dumnezeu va avea loc la sfarsitul lumii prin instaurarea definitiva a imparatiei Sale. Deci cererea are un caracter pur eshatologic.

 

b. Oamenii ca realizatori ai voii lui Dumnezeu.

In N. T. exista o mul­time de texte care arata ca voia lui Dumnezeu este aceea care este exprimata in poruncile divine, pe care oamenii trebuie sa le implineasca, (Matei VII, 21 ; XII, 50 ; Ioan IX, 31 ; etc). Din aceste texte reiese clar ca subiectul actiunii in implinirea voii lui Dumnezeu este omul. Deci oamenii trebuie sa faca voia lui Dumnezeu. Aceasta idee domina intreaga invatatura a V. T. Poporul Israel a avut ca misiune principala  respectarea Legii data de Dumnezeu lui prin Moise, care constituie voia Sa. In cadrele acestei invataturi biblice, adica a datoriei oamenilor de a implini voia lui Dumnezeu, care este exprimata in legea morala a V. T. data de Dumnezeu prin Moise si desavarsita de catre Domnul nostru Iisus Hristos in N. T., este interpretata cererea a treia a R. D. de catre majoritatea exegetilor acesteia.

 

c. Realizarea voii lui Dumnezeu, opera divino-umana.

Conform cu aceasta interpretare, subiectul actiunii verbului din cererea a treia a R .D. este atat Dumnezeu cat si oamenii. Voia lui Dumnezeu se realizeaza printr-o colaborare divino-   umana.

 

Cele doua interpretari precedente, care par a fi opuse una alteia, constituie tratarea unilaterala a doua aspecte ale textului cererii a treia a R. D., care in realitate au un caracter completator.

 

Desigur ca factorul divin predomina in actul realizarii voii lui Dum­nezeu, adica a planului Sau de mantuire a lumii. Pentru realizarea aces­tuia este nevoie de interventia lui Dumnezeu. Acest lucru reiese din cele anuntate referitor la Noua Alianta prin profetul Iezechiel (36, 27- 28) : "Pune-voi inauntrul vostru Duhul Meu si voi face ca sa umblati dupa legile Mele si sa paziti si sa urmati randuielile Mele. si veti fi poporul Meu si Eu voi fi Dumnezeul vostru". Din acest text mai reiese si stransa legatura intre decizia de mantuire luata de Dumnezeu si ce­rintele voii Sale care sunt date in Lege, sau cu alte cuvinte, intre voia divina de mantuire a lumii si voia divina asa cum rezulta aceasta din poruncile date oamenilor spre respectare, voie la care oamenii trebuie sa se supuna.

 

Implinirea poruncilor lui Dumnezeu inseamna o colaborare la o prima realizare a imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, asteptand, sperand si cerand deplina sa manifestare. Aceasta nu este o simpla supunere la un imperativ moral, ci o comuniune la vointa de mantuire a lumii, pe care Dumnezeu o va realiza in mod definitiv la sfarsitul lumii, insa rea­lizarea careia incepe in timpul prezent. Deci realizarea voii lui Dum­nezeu are atat un caracter eshatologic, cat si unul prezent. Ceea ce se va realiza pe deplin prin stabilirea deplina a imparatiei lui Dumnezeu pe pamant, constituie o norma de conduita a noastra inca din prezent.

 

In ce priveste raportul intre voia divina si voia umana trebuie sub­liniat mai intai faptul ca in afara de voia lui Dumnezeu si voia potriv­nica acestora nu exista o alta voie. Numai voia lui Dumnezeu are va­loare pentru om si istorie, deoarece ea se identifica cu binele absolut. Orice alta voie in afara de voia lui Dumnezeu nu poate sa aiba decat insemnatate negativa pentru om si pentru creatura in general. Apoi mai trebuie subliniat faptul ca relatia intre voia lui Dumnezeu si voia umana se bazeaza pe o relatie de libera adeziune a voii umane la cea divina. Dumnezeu respecta libertatea umana si nu o incalca chiar atunci cand este spre interesul omului (Matei XVI, 24). Dumnezeu cunoaste inte­resul oamenilor si voieste ceea ce ar trebui sa constituie voia lor, adica indumnezeirea si fericirea vesnica a tuturor oamenilor. Daca acest lu­cru nu se intampla, se datoreaza stapanirii voii umane de catre puterile pacatului (Rom I, 21-31). Supunerea voii omului sau mai bine zis adeziunea ei la voia lui Dumnezeu este restabilire a libertatii pierdute a oamenilor. Prin supunerea voii omenesti la voia lui Dumnezeu, voia omului devine voia lui Dumnezeu si invers.

 

Pentru ca omul sa poata sa-si identifice voia cu voia lui Dumnezeu si prin urmare sa realizeze voia lui Dumnezeu are nevoie de ajutorul divin : ".fara Mine nu puteti face nimic" (Ioan XV, 5). Acest ajutor este acordat crestinului in Biserica, in care omul este infiat de catre Dumnezeu si in care lucreaza Duhul lui Dumnezeu, conform cu promi­siunea facuta prin profetul Iezechiel (XXXVI, 27-28).

.