Sensul cuvintelor: "Si inca ne izbaveste de cel viclean"

 

a. Generalitati

Singura dificultate consta in fixa­rea genului genitivului, deoarece din punct de vedere gramatical este imposibil de a se distinge daca aici este genitivul de la masculin sau de la neutru. Fixarea genului genitivului este necesara deoarece prin masculin se intelege diavolul ca fiinta rea prin excelenta a univer­sului si autorul tuturor relelor, iar prin neutru se intelege raul in general.       

   

b. Interpretarile cererii

1.

Raul. Conform primei interpretari, se intelege raul in general (moral, pacatul, is­pita etc,  fizic  si psihologic)  si prin urmare este genitivul genului neutru. Aceasta interpretare se gaseste la o mare parte a comentatori­lor latini. Catre aceasta interpretare impersonala i-a orientat in primul rand traducerea latina a cererii "sed libere nos a malo", care nu pre­zinta nici o nuanta si in al doilea rand prestigiul Fericitului Augustin la care se gaseste aceasta interpretare. Dupa aceea ea a fost adoptata si de alti comentatori indeosebi  romano-catolici  si protestanti.

 

2. Diavolul. Conform cu cea de a doua interpretare, se intelege diavolul ca autor al tuturor relelor si prin urmare este genitivul genului masculin. In favoarea adoptarii ge­nului masculin pentru termenul exista urmatoarele indicii.

- Daca ar fi fost vorba de neutru si s-ar fi avut in vedere raul de­terminat in context,  adica ispita,  atunci  s-ar fi impus  folosirea unui adjectiv pronominal demonstrativ  - ci ne izbaveste de acest (sau acel) rau.

-  Daca ar fi fost vorba de neutru si nu s-ar fi avut in vedere un rau determinat, ci unul nedeterminat, raul in sensul general (tot raul posibil), atunci s-ar fi impus pe de o parte suprimarea articolului, iar pe de alta folosirea in locul acestuia a adjectivului pronominal nedefinit.

 

Comentatorii greci, in marea lor majoritate, au inteles ca se desemneaza diavolul si prin urmare ca este genitivul de la masculinul. Aceasta interpretare se gaseste si la unii comentatori latini, indeosebi la cei vechi, precum si la o parte dintre comentatorii apuseni. Toate acestea constituie argumente in favoarea adoptarii genului masculin pentru cuvantul din cererea a saptea.

 

Traducerile romanesti "cel rau" sau "cel viclean" in mod cert ne duc cu gandul la diavol si nu la raul in general.

 

3) Atat diavolul cat si raul. Desigur ca cele doua interpretari expuse mai sus nu se exclud, deoarece diavolul este autorul raului si cerand eli­berarea de rau, indirect cerem si eliberarea de autorul acestuia (adica de diavol) si invers, cerand eliberarea de diavol cerem si eliberarea de rau. Asa se face ca la unii comentatori, cele doua interpretari se gasesc combinate si constituie astfel o noua interpretare. Conform acestor co­mentatori, prin cererea a saptea a R.D. cerem de la Dumnezeu elibera­rea atat de diavol cat si de rau in general.

 

Cu toate acestea, ramane cea mai probabila parerea comentatorilor greci, ca prin cererea a saptea rugam pe Dumnezeu sa ne elibereze de diavol si ca termenul este genitivul genului masculin.

 

In V.T. Satan este acuzatorul public al oamenilor si se opune operei lui Dumnezeu in care se incadreaza si el. In literatura de dupa exil si cea rabinica, demonologia se dezvolta in iudaism. Satan acuza pe om inaintea lui Dumnezeu, este autorul rau­lui, indeamna pe om la pacat, este stapanul contra imparatiei lui Dum­nezeu si lupta impotriva lui Dumnezeu si a planului Sau de mantuire, in Noul Testament Satan este seful demonilor si stapanul lumii acesteia ( Ioan XII, 31 ; XIV, 30; XVI, 11), "Dumnezeul veacului acestuia" (2 Cor. IV, 4). El este adversarul lui Dumnezeu, al creatiei Sale si al imparatiei Sale. Iisus lupta impotriva lui Satan (Evr. II, 14 ; 1 Ioan III, 8). Scoate­rile de demoni inseamna venirea imparatiei lui Dumnezeu, care indeparteaza pe cea a lui Satan (Matei XII, 22). Invierea Domnului  inseamna invingerea lui Satan si afirmarea stapanirii lui Dumnezeu pentru tim­pul care ne separa pana la sfarsitul lumii. Insa desi invins, diavolul poa­te face rau inca in aceasta perioada de timp (Matei XIII, 37-43).

 

c. Aspectul eshatologic al cererii

O parte dintre comentatori ac­centueaza faptul ca cererea are un sens eshatologic. Unii chiar socotesc ca prin ea se cere eliberarea finala si definitiva. Timpul verbului im­perativul aorist, care arata ca este vorba de un act precis si care va avea loc intr-un moment istoric bine determinat, justifica aceasta inter­pretare. De asemenea, este cunoscut faptul ca diavolul isi va inteti atacurile impotriva omenirii inainte de sfarsitul lumii  (2 Tes. II, 3-12) si prin urmare este firesc sa cerem, eliberarea de diavol mai ales pentru acele clipe.

 

Comentatorii care resping interpretarea eshatologica a cererii, obiecteaza ca deoarece diavolul se afla la lucru inca de pe acum si cauta sa corupa pe oameni, este necesara inca de pe acum interventia lui Dumnezeu pentru a tine la distanta pe acest dusman al lor. Desigur ca aceasta obiectie este logica, insa ea este valabila numai daca cere­rea se interpreteaza in sensul unei eshatologii consecvente, adica daca se intelege ca prin cerere ne rugam numai pentru eliberarea finala si definitiva care va avea loc la a doua venire a Domnului. Insa daca cererea este interpretata in sensul unei eshatologii realizate sau pe cale de rea­lizare, obiectia de mai sus inceteaza de a mai exista. Adica daca se intelege ca prin cerere rugam pe Dumnezeu sa ne elibereze de diavol atat in timpul atacurilor sale de acum, dar mai ales in timpul atacurilor sale care vor avea loc inainte de sfarsitul lumii. In orice caz, aceasta cerere va fi implinita deplin numai la sfarsitul lumii.

 

 

.