Sfântul Cuvios Iosif - cel dintâi duhovnic al așezării călugărești de la Văratec și unul dintre ctitorii acestei mănăstiri - este prăznuit de Biserica ortodoxă în ziua de 16 august, când sunt prăznuiți și Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin (voievod al Țării Românești), împreună cu cei patru fii (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), și sfetnicul Ianache, ca sfinți români, care L-au urmat pe Hristos până în veșnicie.
„Zis-a Domnul: Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-și scape viața și-o va pierde, iar cine își va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela și-o va mântui. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat și păcătos, și Fiul Omului Se va rușina de el când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinții îngeri. Și le zicea lor: Adevărat grăiesc vouă că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venind întru putere. - Ev. Marcu 8, 34-38; 9, 1
Cuviosul Părinte Iosif s-a născut în jurul anului 1750, în satul Valea Jidanului din Transilvania, dintr-o familie de oameni evlavioși ai credinței ortodoxe.
În acea vreme a avut loc revolta românilor ortodocși din Transilvania, condusă de Cuviosul Sofronie de la Cioara, împotriva asupririi austriece și a uniației, conflicte și persecuții din cauza cărora multe familii de români statornici în credința ortodoxă au venit în Moldova, printre care și cea a Cuviosului Iosif.
Iubitor al credinței întru Hristos, Cuviosul Iosif a cercetat mănăstirile Moldovei și aflând menirea duhovnicească, a urmat calea ei. A intrat în viața monahală, încă din tinerețe, alegând să devină ucenic al Cuviosului Paisie Velicicovschi, pe când se afla la Mănăstirea Dragomirna, apoi la mănăstirile Secu și Neamț, unde s-a deprins cu ascultarea, smerenia, înfrânarea, postirea, privegherile și rugăciunile, fiind călugărit și hirotonit ieromonah.
Pe la anul 1779, cu binecuvântarea starețului, a devenit sihastru (ieroschimonah) în Munții Neamțului cu alți doi părinți, Gherman și Gherontie.
După anul 1785, cu povățuirea Starețului Paisie și cu binecuvântarea chiriarhului, Cuviosul Iosif a fost rânduit să pună bazele Mănăstirii Văratec, împreună cu maicile Olimpiada și Nazaria, ucenicele sale duhovnicești de la Schitul Durău.
Sihastru și dascăl iscusit al rugăciunii lui Iisus, preot și duhovnic renumit, părinte adevărat pentru călugări și mireni, dar și bun organizator, Sfântul Iosif este cel dintâi duhovnic al așezării călugărești de la Văratec și unul dintre ctitorii acestei mănăstiri. Cunoscând purtarea sa și rolul activ pe care l-a îndeplinit la Văratec, Mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei l-a prețuit pentru sfințenia vieții sale și faptele bune ce le săvârșea.
Cuviosul Iosif pe calea sfințeniei
„Viaţa fără cuvânt mai mult foloseşte decât cuvântul fără viaţă. Căci viaţa chiar şi în tăcere foloseşte, iar cuvântul, chiar şi strigând, supără. Dar dacă cuvântul şi viaţa se vor întâlni, fac o icoană a toată înţelepciunea.” - Citat ortodox
Ca ucenic al Sfântului Paisie, Cuviosul Iosif a devenit un vrednic misionar al Bisericii ortodoxe și înnoitor al vieții monahale în obștea de la Văratec și din împrejurimi. Împreună cu starețele din acea vreme a pus ordine în rânduieli cu privire la slujbele bisericești, la lucrul de obște și chilie, la deprinderea cu cititul, scrisul, lucrul de mână și rugăciunea cea de toată vremea. La Mănăstirea Văratec a devenit ctitor al celor două biserici de la începutul mănăstirii, al celei din lemn (1785) și apoi din cărămidă (1808-1812), ambele cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”.
Sfântul Iosif Pustnicul a contribuit la organizarea mai multor mănăstiri din munții Neamțului și o perioadă de treizeci de ani a asigurat îndrumarea duhovnicească a mai bine de trei sute de călugărițe, precum și a numeroși anahoreți din munții de lângă Sihla. Slujitor al cuvântului lui Dumnezeu, Sfântul Cuvios Iosif a dobândit încă din tinerețe o cunoaștere temeinică a Sfintei Scripturi și a scrierilor Sfinților Părinți, ceea ce i-a dat posibilitatea să se ocupe și de copierea manuscriselor cu conținut teologic și cultic.
Vestea despre sfințenia și înțelepciunea lui duhovnicească atât de mult se răspândise, încât ajunsese unul din cei mai renumiți sihaștri din ținutul Neamțului.
Tuturor ucenicilor săi, Cuviosul Iosif le-a insuflat duh de râvnă duhovnicească și de jertfă pentru dobândirea desăvârșirii. Printre ucenicii săi a fost și Ieromonahul Irinarh Rosetti (†1859), care a întemeiat, Mănăstirea Horaița, cu binecuvântarea și sprijinul Mitropolitului Veniamin Costachi, apoi a plecat în Țara Sfântă, unde a ctitorit biserica de pe Muntele Tabor. Din mărturiile monahiilor de la Văratec se știe că duhovnicescul părinte a dus o viață aspră, cu nevoințe călugărești, dedicat credinței lui Dumnezeu și iubind oamenii, rugăciunea și cărțile.
Prin rugăciunile sale înălțate Sfintei Treimi și Maicii Domnului, erau vindecați mulți creștini de bolile sufletești și trupești, iar pentru îndelunga răbdare și blândețea sufletească l-au făcut pe Iosif ieroschimonahul să fie iubit, ascultat și prețuit de soborul Mănăstirii Văratec și de pelerinii acestui loc de rugăciune. Prin viața sa sfântă, prin tot ceea ce a învățat și lucrat, Cuviosul Iosif s-a dovedit a fi un exemplu de trăire a Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos.
Cuviosul părinte a trecut la cele veșnice la 28 decembrie 1828, fiind înmormântat în pronaosul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” de la Mănăstirea Văratec.
Locurile din Munții Neamțului unde s-a nevoit Ieroschimonahul Iosif au rămas în tradiția locului sub denumirea: „Poiana lui Iosif”, „Pârâul lui Iosif” și „Chiliile lui Iosif”.
De la marele isihast român - Sfântul Cuvios Iosif de la Văratic - se păstrează un Tipic al rugăciunii inimii, pe care îl urma împreună cu ucenicii săi din mănăstiri.
În memoria duhovnicilor, Părintele Cuvios Iosif este „Pustnicul Neamțului”.
Minunile Sfântului Iosif de la Văratec
Părintele Cuvios Iosif de la Văratec ducea o viață duhovnicească, în asceză şi necontenită rugăciune. Iar pentru sfinţenia vieţii sale a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul vindecării oamenilor. Zilnic veneau la el mireni şi călugări pentru cuvânt de folos, iar oameni bolnavi de duhuri necurate veneau şi se întorceau vindecaţi.
Fiind înainte văzător, Cuviosul Iosif, doar privea pe cineva în faţă și înţelegea de ce patimi şi gânduri era chinuit sau de ce boală suferea. Cunoscând pricina suferințelor îi vindeca pe toţi cu rugăciunile sale, căci era unul din cei mai renumiţi duhovnici şi dascăli ai rugăciunii din ţinutul Neamţ.
Înainte de obştescul sfârșit, Cuviosul Iosif a prevestit că vor veni tulburări mari şi răzmeriţe peste ţara Moldovei. Satele şi mănăstirile vor fi jefuite, Mănăstirea Neamţ va rămâne un timp pustie, iar celelalte ‒ Agapia, Secu, Sihăstria şi Văratec ‒ vor fi arse de foc. Această profeţie a ieroschimonahului Iosif Pustnicul s-a împlinit în toamna anului 1821, în timpul răscoalei eteriste.
Sursa: Doxologia.ro
* Sfinte Părinte Cuviincios, ctitor al Mânăstirii Văratec, te rugăm să ne fii mijlocitor către Mântuitorul Iisus Hristos pentru binecuvântarea României și a poporului român!
Cu sfinte rugăciuni, ale Sfântului Cuvios Iosif, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!
Amin!
*Site „Poeții Noștri” - 17. 08. 2021
http://poetii-nostri.ro//sfantul-cuvios-iosif-de-la-varatec-pustnicul-profet-proza-sau-text-user-id-1804/
*Revista „Armonii Culturale” - 17. 08. 2021
https://armoniiculturale.ro/sfantul-cuvios-iosif-de-la-varatec-tamaduitor-si-profet/
Maria Filipoiu - poet, exeget, jurnalist UZPR
București-România
Poet Maria Filipoiu
-
Sfantul Iosif de la Varatec
Publicat in : Vietile sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.