După adormirea şi înmormântarea Sfântului Nectarie, trupul său a rămas nestricat vreme de aproape 60 de ani. In legătură cu acest lucru, există mai multe mărturii.
La şase luni de la cuvioasa adormire a Sfântului Nectarie, în aprilie 1921, mormântul său a fost deschis pentru a fi pregătit în vederea aşezării unei plăci de marmură inscripţionate, adusă în dar de către elevii de la Seminarul Rizareios. Cei prezenţi au observat, emoţionaţi, că trupul Sfântului Nectarie era întreg, ca şi cum ar fi dormit, şi că o mireasmă dulce se revărsa împrejur. Sfântul era îmbrăcat cu veşmintele sale arhiereşti (potrivit mărturiei ieromonahului simonopetrit Efrem, purta veşmântul arhieresc de culoare cafenie, cu cruci). Chipul îi părea transpirat, iar florile de lămâiţă, care fuseseră în mormânt la îngropare, nu se ofiliseră. Cu multă atenţie au ridicat trupul Sfântului şi l-au dus la stăreţie, unde a rămas vreme de două zile, răspândind o mireasmă minunată. A fost îmbrăcat cu vesminte noi si reaşezat în mormânt, care a fost închis cu placa pe care era inscripţionată epigrama în dialect homeric, compusă de elevii de la Seminarul Rizareios.
A doua scoatere din mormânt a trupului Sfântului Nectarie a avut loc în anul 1924, din motive practice, care priveau reparaţia mormântului. Şi de data aceasta sfântul său trup a fost găsit nestricat.
Din îndemnul Arhiepiscopului Atenei, Hrisostom, care nutrea o evlavie deosebită faţă de Sfântul Nectarie, mormântul acestuia a fost deschis, pentru a treia oară, în anul 1937. Şi de data aceasta s-a constatat nestricăciunea sfintelor sale moaşte.
Mai demult circula în Eghina o istorisire, pe care am auzit-o si eu si care relata următoarele. Cândva, între anii 1930 şi 1933, medicul Gheorghe Xideas se întorcea, într-o seară, cu măgăruşul în oraşul Eghina, venind de la o vizită medicală pe care o făcuse în zona Mesagros. Era vreme urâtă, iar pe drum l-a prins o ploaie torenţială, şi de aceea a fost silit să se adăpostească la Mănăstirea Sfântului Nectarie, aflată în apropiere. Auzise multe istorisiri legate de nestricăciunea trupului Sfântului Nectarie, şi toate îi stârniseră curiozitatea... De aceea, noaptea, cu toate protestele monahiei care îl însoţea, a dat la o parte placa de pe mormânt, care atunci era scund, şi l-a deschis. A observat, cu frică, trupul întreg al Sfântului, cu veşmintele sale, şi a simţit mireasma negrăită care se revărsa din mormânt. A ridicat de pe faţa sfântului ierarh aerul (acoperământ liturgic) care o acoperea şi a văzut cu uimire că fruntea Sfântului era transpirată, ca şi cum ar fi fost un om viu. „Este sfânt!“, a strigat medicul în puterea nopţii, mişcat.
Potrivit mărturiei scriitorului Sotos Hondropoulos, în camera41 pe care Sfântul Nectarie a construit-o cu mâinile sale în afara porţilor mănăstirii, a înnoptat, în 31 august 1953, neuitatul Mitropolit al Hydrei, Procopie Karamanos. Venise la Mănăstirea Sfintei Treimi ca să liturghisească acolo de 1 septembrie, începutul anului bisericesc.
Egumena Hristocluli Polyzoi (1950-1959), exprimând dorinţa întregii obşti, dar şi a comunităţii locale din Eghina, în conştiinţa căreia smeritul ierarh era deja socotit sfânt, i-a spus, la un moment dat, cu subînţeles, Mitropolitului Procopie: „Sfântul izvorăşte mir!“ în acest fel voia să-l facă binevoitor, pentru a începe procedurile de canonizare oficială a Sfântului Nectarie. Mitropolitul însă se arăta destul de rezervat. Probabil că la aceasta contribuia şi faptul că slujise ca diacon de multe ori în Atena cu directorul Seminarului Rizareios, Nectarie, şi, prin urmare, persoana îi era cunoscută: „Încet-încet, doar n-o fi şi Nectarie sfânt!"
De la scriitorul Hondropoulos am auzit că în acea seară, foarte târziu, Mitropolitul Procopie a primit vizita Sfântului Nectarie însuşi, în acea cameră. La început, monahiile au auzit înăuntru diferite zgomote, ca nişte ţipete şi bătăi. Apoi l-au văzut pe Mitropolit ţâşnind din cameră, în cămaşa de noapte, cu părul măciucă, alergând să tragă clopotul şi strigând: „Nectarie este sfânt, Nectarie este sfânt!"
In după-amiaza zilei următoare, pe 2 septembrie 1953, într-o atmosferă de adâncă străpungere şi evlavie, a fost deschis mormântul şi a început dezgroparea Sfântului, continuată până târziu, la lumina lumânărilor şi a felinarelor. Când neuitatul preot din Eghina, Anastasie Maltezos, s-a aplecat înăuntru, a constatat că se aflau acolo doar oasele Sfântului, lucru pe care l-au remarcat şi toţi cei prezenţi. Trupul Sfântului Nectarie se destrămase deja. A urmat apoi scoaterea din mormânt a sfintelor moaşte, care au fost puse într-o raclă provizorie (foto 89). Tot locul s-a umplut pe dată de o mireasmă de mir.
Când s-a produs desfacerea sfântului trup? Lucrul acesta îl ştie doar Dumnezeu! Oricum, potrivit amintitei mărturii a lui Sotos Hondropoulos, aceasta trebuie să se fi întâmplat cu doi sau trei ani înainte de deshumarea definitivă din 2 septembrie 1953. Imi amintesc că neuitatul scriitor mi-a spus că el însuşi a auzit discutându-se printre monahii, între anii 1951 şi 1953, că o monahie din Mănăstirea Sfintei Treimi l-a văzut în vedenie pe Sfântul Nectarie cum se ruga îngenuncheat înaintea tronului Sfintei Treimi, cerându-I lui Dumnezeu să-i desfacă trupul pământesc, pentru ca harul sfintelor sale moaşte să se poată răspândi astfel în întreaga lume. Atunci trebuie că se va fi produs şi desfacerea trupului său, întrucât Dumnezeu aude glasul oamenilor care I-au bineplăcut. Cine mai poate să susţină că Sfântul Nectarie nu este plin de iubire şi de milostivire faţă de semenii săi?
Canonizarea oficială a ierarhului Nectarie în rândul sfinţilor Bisericii Ortodoxe a avut loc în 5 noiembrie 1961. Atunci s-au organizat în Eghina ample manifestări. Duminică, s-a săvârşit la Mănăstirea Sfintei Treimi o Liturghie de către mai mulţi ierarhi, printre care mitropoliţii: Procopie al Hydrei, Antonie de Xanthi, Varnava de Kitros, Atanasie de Fokfda, Gherman de Ileia, Iacov de Mitilene şi Hristofor, reprezentantul Patriarhiei Alexandriei. A fost citit Hrisovul Patriarhiei Ecumenice, cu numărul 260, din 20 aprilie 1961. Documentul era semnat de Patriarhul Athenagoras, care, aşa cum am spus, slujise ca diacon împreună cu Sfântul Nectarie în Atena.
Apoi s-a organizat o procesiune impresionantă, care a străbătut străzile pline de flori ale Eghinei, până a ajuns la Biserica Mitropolitană. Acolo s-a citit din nou Hrisovul patriarhal, s-a cântat Doxologia mare şi a început privegherea. In ziua următoare, luni, 6 noiembrie 1961, sfântul cap al Sfântului Nectarie a fost adus la mănăstire. In poarta mănăstirii, sfintele moaşte au fost întâmpinate de Episcopul Hrisostom al Kernitsei, în timp ce corul monahiilor cânta cu emoţie ceea ce monahiile obişnuiau să-i cânte ierarhului lor la sfârşitul slujbelor, pe când încă trăia: „O, Treime sfântă şi închinată (...) înmulţeşte anii dumnezeiescului nostru arhipăstor...!“ Cu adevărat, Dumnezeu i-a înmulţit în vecii vecilor...
După două zile, la Vecernia din 8 noiembrie, precum şi în ziua următoare, de 9 noiembrie 1961, a fost prăznuită, pentru prima oară în mod oficial, pomenirea marelui sfânt al Ortodoxiei printr-o priveghere şi o Liturghie cu numeroşi ierarhi - clipe în care putem spune că cerul s-a pogorât cu adevărat pe pământ!
Fragment din cartea "Am vorbit cu Sfantul Nectarie... Marturii autentice", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Am vorbit cu Sfantul Nectarie... Marturii autentice"
Nota:
41 îmi amintesc bine de acea cameră, cum arăta pe vremea când înnopta acolo neuitatul Sotos Hondropoulos. Era o cameră văruită, cu un pat în latura de vest, cu o masă pătrată în mijloc şi cu patru scaune împletite. Scriitorul mi-a spus atunci că acolo se ruga seara şi îl ruga pe Sfântul Nectarie să-l lumineze cum să scrie cartea despre el. Am purtat discuţii îndelungi acolo. Mi-1 amintesc cu mâinile pe masă, atingându-şi manuscrisele şi istorisindu-mi câteva dintre lucrurile pe care le relatez acum. Era înalt, chel şi cu tenul măsliniu. Vorbea rar şi adânc. întotdeauna îmi făcea o profundă impresie felul în care chipul i se schimba, iar ochii lui mari şi rotunzi i se umezeau ori de câte ori rostea numele Sfântului Nectarie.
-
Cinstirea Sfintelor Moaste
Publicat in : Viata vesnica -
Cinstirea Sfintelor Moaste: credinta sau idolatrie ?
Publicat in : Credinta -
Sensul sfinteniei moastelor si al cinstirii lor
Publicat in : Dogma
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.