Semnal editorial si publicistic - Ciprian Voicila, Sfintii de langa noi, (Intamplari. Portrete. Reflectii), Editura Areopag, Bucuresti, 2014, 272 pagini…
Motto:„Cartea lui Ciprian Voicila, „Sfintii de langa noi - Intamplari, portrete, reflectii”, este un puzzle incantator de eseistica urbana, file de pateric contemporan, exercitii de admiratie si uluitoare minuni. O carte ca o sezatoare de suflet, cu intamplari din vremea de azi, care, oricum ar fi ea, este vremea mantuirii noastre. Scrisa intr-un stil cald, familiar, lipsita de metafore fara rost si zorzoane lingvistice, cartea se asaza intr-un firesc al vesniciei de zi cu zi. In deruta generalizata a lumii de astazi, Ciprian Voicila ne impartaseste ce a auzit, a vazut si a simtit... Cartea aceasta este ca o floare pe caldaramul unei lumii agitate. Cine se va opri, o va vedea! Miracole se intampla intotdeauna langa noi.” (Laurentiu Dumitru).
Sociolog la Muzeul Taranului Roman, scriitorul buzoian Ciprian Voicila a publicat recent un nou volum dedicat oamenilor deosebiti pecare i-a intalnit in perimetrul bisericii. „Sfintii de langa noi. Portrete. Amintiri. Reflectii”, volum aparut la Editura Areopag din Bucuresti, cuprinde „exemple adevarate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunsi uneori in cei mai «ciudati si necajiti oameni»”.Autorul insusi afirma ca lucrarea sa „este un exercitiu de admiratie fata de oamenii remarcabili pe care i-am intalnit in ultimii ani“.
Un capitol din carte este dedicat de buzoian parintelui Macarie Besliu de la schitul Muntioru din Arhiepiscopia Buzaului si Vrancei. Fost staret al Manastirii de la Poiana Marului, parintele Macarie este, poate, cel mai important duhovnic al zonei Vrancea, de numele sau legandu-se protestele din anul 2010 ale credinciosilor care au manifestat in fata Arhiepiscopiei Buzaului si Vrancei. Supranumit „al doilea Vasile de la Poiana Marului”, parintele Macarie Besliu traieste in schitul de la Muntioru, unde a fost exilat in urma cu patru ani de la Manastirea Poiana Marului, unde a slujit aproape doua decenii.
„Am urcat intr-o iarna, cu senzatia acuta ca drumul pana la schit devenise infinit si ca nu voi mai ajunge niciodata la destinatie. Totul in jur era dalb, inghetat, de o frumusete nordica, aproape abstracta. Urcam orientandu-ma dupa sarma de telegraf si avand ca reper terestru o poteca creata de pasii unor pelerini mai vechi. La un moment dat, poteca a disparut cu desavarsire, urmand ca eu sa fiu „deschizator de drum” pentru alti crestini care vor urca dupa mine, dornici sa primeasca sfaturile si mangaierea parintelui Macarie. Cand am ajuns sus pe plai, picioarele mi s-au afundat in zapada pana la sold si un vifor ca in stepele rusesti matura totul in cale, in rotocoale spiralate“, scrie autorul Ciprian Voicila in cartea sa.
Cat despre intalnirea cu parintele Macarie, autorul si sociologul Ciprian Voicila scrie: „Cand l-am vazut prima data, m-a marcat chipul sau luminos, pe care l-am regasit ulterior in fotografiile pe care le-am studiat indelung. Mi-a amintit spontan de chipul parintelui Sofian de la manastirea Antim, dar si de parintele Ilarion Argatu. Am citit in aceasta potrivire dovada de neta-gaduit ca oamenii care se nevoiesc sa I se asemene lui Dumnezeu ajung sa isi semene unii altora prin Iisus Hristos, Noul Adam“.Alte volume ale cartii sunt dedicate lui Parintele Justin Parvu, Cuviosul G. cel nebun pentru Hristos, CEDRY2K - poetul strazii, Parintele Nicanor Lemne etc.
Cu alte cuvinte, ultima carte a lui Ciprian Voicila aduna o serie de episoade exceptionale cu cateva dintre fi gurile cele mai luminoase ale ortodoxiei romanesti.
O citesti cu incantarea unui copil ce descopera zecile de culori dintr-un caleidoscop. Asa descrie, dupa cum spuneam si in randurile anterioare, Maica Ecaterina Fermo, noul volum al lui Ciprian Voicila "Sfintii de langa noi", aparut recent la Editura Areopag din Bucuresti. In caleidoscopul sau, Ciprian Voicila a adunat intamplari personale legate de cateva dintre cele mai luminoase figuri ale ortodoxiei romanesti. Iata un episod inedit despre parintele Justin Parvu: "Prin anii 2007-2008, Ionut a ajuns pentru prima data la manastirea Petru Voda. A tinut neaparat sa intre in chilia parintelui si sa vorbeasca cu sfintia sa. La manastirea Petru Voda a regasit doua fete, pe care le cunostea din vedere. Acestea erau insotite de prietenii lor, doi arabi. Ionut le-a propus sa intre impreuna la parinte, sa primeasca un cuvant de folos. (...) Cand au patruns in chilia parintelui, nu mica le-a fost mirarea cand sfintia sa le-a zis, fiecaruia, pe nume. Dar ce mirati au fost – aproape infricosati – cei doi tineri arabi cand parintele le-a rostit numele: Naspan si Sale. Parintele le-a tinut tuturor un cuvant de folos, indemnandu-i, printre altele, sa citeasca Paraclisul Maicii Domnului. In acest timp, una dintre fete a inceput sa planga. Inainte de a iesi pe usa, fata a tinut sa ii multumeasca parintelui si l-a asigurat ca o sa ii urmeze intru totul sfatul. Ce se intamplase? Misterul a fost elucidat mai tarziu, cand, reintalnindu-se cu fata respectiva, Ionut a aflat ca la acea intalnire impresionanta, in timp ce toti ceilalti ascultau cuvintele de folos, doar ea auzea cu totul si cu totul altceva: parintele o sfatuia sa nu avorteze copilul pe care il purta in pantece – era copilul unuia dintre cei doi arabi. Fata a urmat sfatul sfintiei sale si a nascut, mai tarziu, copilul". Sau o intamplare, despre Parintele Justinian Chira, batranul Arhiepiscop al Maramuresului si Satmarului, cel care l-a adapostit si l-a ocrotit pe Nicolae Steinhardt. "Inainte de a ne porni pe drumul de intoarcere, ne-am ridicat de pe scaune, ca sa facem o fotografie impreuna. Langa Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Justinian a nimerit un prieten de-al meu. Nu stiu cum arhiereul l-a atins, involuntar, in dreptul plexului solar, si atunci s-a intors spre acesta si ia spus: - Tu ai fost un mare pacatos! Prietenul meu se intorsese de curand la Iisus Hristos venind din lumea drogurilor si a desfranarii. „Pentru ce este de folos o asemenea carte, si cui se adreseaza ea?” – s-ar putea pune intrebarea. Si aceasta in contextul de azi, 2014, in care cititul cartilor „clasice” se diminueaza de la an la an sub avalansa noilor formate on-line: pdf, tablete, e reader etc.
Un posibil raspuns ar fi acesta: tot in zilele noastre se manifesta un fenomen de crestere, treptata, dar sigura, a unei atitudini antiecleziale, „liber-cugetatoare”, agnostice si ateiste, pe care unii dintre noi, cu naivitate, o socoteam apusa odata cu prabusirea regimului comunist. Iata ca lucrurile nu stau deloc asa, ci hidra revine in forta si agresiv, dominand deja spatiul media, atat cea „clasica”, ziare, reviste, radio, tv, cat si cea asa-zis„virtuala”, internetul.
In toate statisticile sociologice Romania si romanii se gasesc pe podium, poate chiar pe cea mai inalta treapta a lui!, la capitolul credinta/religiozitate, marea majoritate a populatiei sunt membri/madulare ai/ale Bisericii Ortodoxe Romane.
Dar cum este receptata aceasta de catre noii atei secular umanisti? Ca o institutie, intemeiata evident de catre oameni dupa modelele familiare lor: academii, loji, partide, ministere etc., cu interese de putere si economice concurente lor. Aceasta viziune este impartasita, din pacate, nu de putini „dreptmaritori crestini”, mai mult sau mai putin intelectuali.
Asa stand lucrurile, iata o marturie care vede viata Bisericii din alta perspectiva, insistand pe aspectele relatiilor interpersonale, ale comuniunii acestor madulare, caci, iata, Biserica o fi ea si institutie, dar, mai intai de toate, este Trupul viu al lui Iisus Hristos. Si acesta este alcatuit din madulare, de la vladica la opinca, de la cei mai sfinti la cei mai pacatosi.
Autorul ne infatiseaza secvente reale, traite de el, ale acestor intalniri reale, cu oameni vii, contemporani, unii recunoscuti pentru sfintenia lor, altii anonimi, marturisind prin aceasta lucrarea harului ce nu inceteaza sa se manifeste pana la sfarsitul veacurilor.„Cine sfinteste mai sfinteasca, cine spurca mai spurce…” – aceasta este libertatea chipului lui Dumnezeu…Pr. Dan Badulescu
Maica Ecaterina Fermo - Intotdeauna m-am ferit sa-mi fac o parere despre cartile care au in cuprinsul lor mai mult de doua subiecte distincte. Asa stand lucrurile, m-am emotionat un pic cand autorul acestei carti m-a rugat sa scriu cateva randuri cu impresiile mele despre cartea lui, cu atat mai mult cu cat imi este si bun prieten. Spre surprinderea mea, am fost furata imediat de continutul caleidoscopic al cartii si nu ma pot abtine sa nu fac referire la bucuria pe care mi-a lasat-o lectura cartii, bucurie similara copilului care priveste uimit zeci de imagini superbe din sticla colorata, care se succed cu fiecare miscare a tubului banal de carton – numit, pe buna dreptate, caleidoscop. Intr-adevar, desi inchisa in banalele coperti de carton, cartea aceasta ne surprinde tocmai prin unitate in diversitatea subiectelor, prin coloritul si inflorescenta fiecarui subiect, care cucereste ca stil si ca subiect in egala masura. Cartea aceasta este adresata oamenilor care cauta „piatra filozofala” si, cand gasesc un fake sau un kitsch, prin inselare draceasca se pacalesc, crezand ca au descoperit misterul vietii. Dar Ciprian Voicila ne ofera exemple adevarate de oameni ai lui Dumnezeu, ascunsi uneori in cei mai „ciudati si necajiti oameni” si remarca, extraordinar de pertinent, ca acolo unde societatea noastra secularizata, descentrata si desacralizata huleste, batjocoreste si scuipa, tocmai acolo se afla comoara lui Dumnezeu! Ferice de acest tanar scriitor, care a folosit din plin harul si bucuria darului Duhului Sfant, dobandit in repetate randuri, in tainicele intalniri cu sfinti in viata, cu oameni adevarati -oamenii lui Dumnezeu – dar mai ales ca a stiut sa discearna fara pic de inselare care sunt acei oameni, chiar daca uneori aveau aspect exterior dubios; si acolo unde majoritatea societatii ar fi scuipat a sila, el a apreciat, bucurandu-se cu Bucurie Sfanta. Imi aduc cu drag aminte de copilaria mea, a anilor ’60, cand majoritatea cartilor pe care familia mea incerca sa mi le faca cunoscute, prin lumea carora sufletul meu s-a adapat, pregatindu-se pentru viata, purtau pe coperta insemnul binecunoscut al „Bibliotecii pentru toti”. Citind cartea Sfintii de langa noi, cred ca pot afirma cu toata taria ca este o carte pentru toti. O recomand deci tuturor tinerilor debusolati, caci vor gasi calea, o recomand tuturor parintilor pierduti in „neinteleasa lume a copiilor”, caci vor gasi cu siguranta calea, o recomand tuturor plictisitilor si abuzatilor de strambatatea vietii, caci vor gasi calea, chiar si filozofilor si politicienilor care sunt cel mai greu de indrumat, o recomand si lor, caci sigur vor gasi raspuns si cale de iesire catre singura si adevarata viata – viata in Iisus Hristos.
Sorin Preda -Ce dar minunat ne ofera Ciprian Voicila! Darul unei carti simple si frumoase ca peretele de rasarit din casa unui crestin. O carte binecuvantata la umbra icoanei unor cuviosi: parintii Justin Parvu, Proclu, Nicanor sau maica Paisia. O carte plina de ganduri si emotii mistice, starnite de amintirea unor fapte si intamplari fara egal: mirul izvorat din fotografia parintelui Justin, piciorul care incepe sa-i creasca unui copil schiop, zidul de aer ridicat in calea securistilor. Intamplari grele, puternice, dumnezeiesti, pe langa care trecem adesea indiferenti, apatici si fara nicio reactie sau tresarire de constiinta – dovada ca traim, cum spune si unul din capitolele cartii, intr-o lume gresita, o lume pe dos. O lume pe care nu o putem lasa asa copiilor nostri, ci, urgent si cu un ultim efort, se impune sa o schimbam. Este un efort urias. Un efort titanic si nemilos, ce trebuie sa inceapa mai intai cu noi insine.
Acesta este, de fapt, indemnul cartii. Sa iesim din inertia molcoma si consumista in care traim. Sa restabilim ordinea fireasca a lumii, detronand lucrurile si avutia, pentru a pune gandul mantuirii si trairea lui Iisus Hristos, emotia si frumosul, bunatatea si milostenia in chiar centrul vietii noastre de oameni lesne muritori in insasi nemurirea noastra.“Oamenii despre care am scris in aceasta carte au ceva in comun: i am intalnit in perimetrul sacru al Bisericii. Pentru mine, unii sunt deja sfinti parintele Justin Parvu sau maica Paisia. Altii merg pe calea sfinteniei monahul Proclu, parintele Macarie de la schitul Muntioru, Inaltpreasfintitul Parinte Arhiepiscop Justinian Chira sau G. cel Nebun pentru Hristos. Iar altii sunt eroi: Gheorghe Jijie, Marcel Petrisor. In timp ce tanarul Stelian, fostul Cedry2k, a descoperit destul de recent calea Adevarului dar, daca va merge pe ea, ar putea deveni un reper pentru cei din generatia sa.
Am simtit imboldul interior de a scrie, fie si in treacat, si despre experienta intalnirii unui matur cu copiii, dar si despre starea perpetua de a fi copil.
Am scris despre prietenie, punctand cateva repere culturale, pentru ca prietenia este o intalnire decisiva, o experienta inegalabila, unica pe care o descoperim cu precadere in adolescenta si care ne marcheaza pentru totdeauna. Cum altfel devenim oameni daca nu prin intalnirea cu un om, cu o carte, cu Dumnezeu?
Eroii cartii mele sunt autentici, vii, exemplari. Au un ideal clar. Caracterul lor atipic se profileaza pe un fundal al Romaniei de astazi care devine din ce in ce mai pregnant, mai agasant, mai contrafacut. De aceea am simtit nevoia ca, in anexele cartii, sa ma refer la cateva probleme care ne stau in fata ca o amenintare si care tind sa ne transforme viata in opusul ei: manipularea, standardizarea, dependenta de televizor, sexismul, asaltul noilor minoritati, macdonaldizarea vietii si a mortii, simulacrele care ni se ofera ca modele, consumerismul, costurile vietii traite intre betoane. Anexele sunt contrapunctul, antiteza cartii propriu zise. Ele sunt, de fapt, partea a doua a volumului de fata. Si cele doua parti trebuie citite impreuna: Oameni admirabili… intr o lume pe dos. (Ciprian Voicila).
Asadar, in concluzie si in incheiere, tanarul sociolog la Muzeul Taranului Roman, scriitorul buzoian Ciprian Voicila a fost inspirat de “oameni ai lui Dumnezeu”, oameni admirabili pe care i-a intalnit in ultimii ani. Cu totii se regasesc in “sfintii de langa noi”. Ciprian Voicila a publicat diverse articole si eseuri in revistele Dilema Veche, Cultura, Suplimentul de cultura, Observator Cultural, Visul copiilor, Draga Mea, Adevarul literar, Cuvantul, Martor – revista de antropologie editata de Muzeul Taranului Roman, Viata Romaneasca, Sinapsa, Orthograffiti, Axa, Liternet, Metropam. Este coautor la volumele Experimentul Zaica (Editura Meridiane, 2000, in colaborare cu Irina Nicolau si Daniela Alexandrescu); Arca lui Noe – de la neolitic la Coca Cola (Editura Ars Docendi, 2002, in colaborare cu Irina Nicolau, Carmen Huluta, Cosmin Manolache, Daniela Alexandrescu); Povestiri mici si mijlocii (Editura Curtea Veche, 2004, impreuna cu Calin Torsan, Cosmin Manolache, Sorin Stoica; volum aparut in 2013, in limba germana, sub titlul Kleine und mittlere Geschichten); Cartea cu euri (Editura Curtea Veche, 2005); Cartea cu bunici (Editura Humanitas, 2007, volum coordonat de Marius Chivu); Anii ’90 si bucurestenii (Editura Paideia, 2008); Ingeri, zmei si joimarite (Editura Humanitas, 2008, in colaborare cu Ana Pascu, Carmen Mihalache, Cosmin Manolache), Despre parintele Macarie (culegere de marturii, Editura Areopag, 2013), volumul autobiografic Diavolul din pahar.
Prin urmare, ii dorim autorului Ciprian Voicila sa aiba parte de mult succes, mult spor si multe impliniri duhovnicesti, in continuare, pentru a-L putea propovadui si marturisi pe Dumnezeul Cel Adevarat, cu timp si fara timp, spre Slava Lui si folosul duhovnicesc al oamenilor!...
Stelian Gombos
Stelian Gombos
-
Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
Publicat in : Dogma -
Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
Publicat in : Editoriale -
Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.