Sporturile extreme, renumite pentru sfidarea constienta a limitelor biologice, suprasolicita organismul, in dorinta de a elibera o cantitate nefireasca de adrenalina. Adrenalina este un hormon secretat in sange, de o anumita glanda, in cazuri de stres (frica, emotii puternice, situatii limita). Ajunsa in sange, adrenalina determina cresterea frecventei cardiace si dilatarea bronhiilor, pregatind astfel organismul pentru o producere mai mare de energie, prin arderea lipidelor si sinteza glucozei.

Cand omul nu a avut dorinta statornica si rabdarea necesara de a descoperi adancimile de neinchipuit din sufletul lui, el a alergat spre limitele vietii biologice, in dorinta de a suplini nevoile sufletului de transcendent. Cand omul nu a inteles deci ca in inima lui se afla o "imparatie", plina de tot ce poate fi numit nou, inepuizabila si de nedescris - "Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru" (Luca 17, 21) -, el a alergat sa o caute, in mod inconstient, in lucruri inselatoare, care au ajuns sa fie numite "extreme".

Dintotdeauna deci, omul a cautat sa simta (sa traiasca) ceva mai deosebit decat faptele de peste zi, care caracterizeaza viata cotidiana. Datorita si vietii tot mai sedentare care caracterizeaza lumea moderna, omul a ajuns sa simta o nevoie tot mai mare de a elibera energia acumulata peste zi. Sporturile traditionale au inceput sa fie trecute cu vederea, deoarece emotiile puternice (extreme) au ajuns sa ii ofere omului o noua perspectiva asupra vietii cotidiene, devenita prea adesea golita de continut, plictisitoare si "fara gust".

Astfel, in ultimele cateva decenii, nevoia de "nou" si de senzational a capatat o tot mai mare amploare, omul cautand in orice mod cu putinta sa isi testeze limitele, in dorinta de a simti mai bine adrenalina. Acest lucru a dus rapid la popularizarea sporturilor numite "extreme", sporturi prin care, in mod constient, viata este pusa adesea in pericol.

Sporturile traditionale, desi sunt atat de multe si de diversificate, nu prea se mai asorteaza cu nevoile digitale si cu dorinta de sfidare a limitelor, care caracterizeaza din ce in ce mai bine lumea noastra, au inceput sa nu mai fie pe placut omului modern. Sporturile extreme cuceresc foarte rapid pe aceia care cauta sa fie altfel decat ceilalti, pe aceia care cauta sa traiasca sistematic senzationalul si care nu se arata interesati de valorile crestine.

Dupa cum spuneam, omul, din ce in ce mai nemultumit de lucrurile traditionale, se afla intr-o continua cautare de nou si senzational. Astfel, in timpul liber el doreste sa faca de fiecare data ceva "nou", ceva "special", ceva cat mai diferit decat ceilalti. Astfel, vedem cum si mesajele comerciale intalnite peste zi il indeamna pe om sa aiba curaj, sa indrazneasca si sa nu se teama de nimic. In mare parte, reclamele il imping pe om spre a depasi viata traditionala, cat si toate caracteristicile ei firesti, proclamand mesaje precum: "Just do it!" (Fara prejudecati, fara prea multe calcule, pur si simplu, fa ce iti doresti.)

Marturiile unora dintre cei care au practicat astfel de sporturi, se concentreaza in urmatoarele randuri: "Cand fac sport extrem, ma eliberez, ma linistesc. De ce sportul acesta si nu altul? Nu stiu, am incercat mai multe, dar numai acesta m-a ajuta sa ma eliberez de toate gandurile rele si de tot stresul. Cel mai important aspect era ca ma simteam bine, mai increzator in puterile mele, mai puternic si cu mai mult avant vital."

Sporturile extreme constituie, de obicei, cel mai eficient mod de a satisface setea de adrenalina a unora. Nu multi stiu insa ca nevoia de adrenalina ajunge sa se comporte precum un drog. Odata obisnuit cu o cantitate de adrenalina mai mare, omul o va cauta in mod repetat, preferand-o intotdeauna in fata senzatiilor cotidiene, monotone sau "prea obisnuite". Mai mult, mai diversificat, mai "la extrem", pana cand ceva se intampla. Pasiunea pentru asemenea "sporturi" se soldeaza uneori cu accidente grave si chiar cu morti.

Sporturile extreme implica insa o evidenta sfidare a mortii, intrucat cei care le practica se afla adesea la limitele supravietuirii. Am intalnit pareri conform carora, a face de bunavoie si in mod constient anumite lucruri care pun in pericol viata, se aseamana cu o tentativa de sinucidere (inconstienta), venita dintr-o nesocotire a vietii. Nu este oare inutil ca omul sa isi puna viata in pericol, neavand nimic important de castigat, nici trupeste (sanatate), nici sufleteste (moral)?!

Aceste sporturi extreme sunt, mai degraba, o "sfidare a vietii", caci le vad izvorand dintr-o neintelegere a vietii. Datorita sfidarii constiente a mortii/vietii, indraznesc sa spun, dupa mintea mea, ca sporturile extreme sunt o noua inselare. Sporturile extreme sunt niste pacate noi, camuflate in "hainele libertatii si ale nerautatii". Potrivit acestei imagini, diavolul ar trimite un gand de genul: "Esti liber sa faci acest sport, care oricum nu face rau nimanui."

Omului nu ii este insa ingaduit sa faca orice vrea si orice ii place, pentru ca, de multe ori, omului ajung sa-i placa lucruri rele. Pericolul liber asumat nu este ceva sanatos si folositor. Viata omului ce traieste crestineste nu este periculoasa. Periculos este insa tot ceea ce face un om fara Dumnezeu, care se crede propriul sau stapan, batjocorind viata sau infruntand limitele.

Urmatorul principiu, aplicat aici sporturilor extreme, este valabil pentru oricare alta fapta: cand un lucru, oricat de curat si sanatos ar parea el, ajunge sa ne linisteasca mai mult decat rugaciunea, nu trebuie sa avem odihna, gandind ca acel lucru este cine stie ce lucrare buna sau de folos. Diavolul poate sa poleiasca orice cu aur, dand o odihna de suprafata, spre a-l face pe om sa renunte la rugaciune si la adancirea unei vieti centrate in Dumnezeu.

Mantuitorul ne spune inca si astazi, cand am ajuns sa cautam odihna si implinirea in lucruri atat de straine de El, care nu pot da ceea ce numai El ne poate da: "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze" (Ioan 14, 27).

Teodor Danalache