Cum poate un om care nu a citit o carte in viata lui sa vorbeasca despre gingasie? Cum reuseste un adolescent sa alunge badarania fara "Jurnalul fericirii"? In initierea noastra, avem nevoie de modele. De copia sfintilor. Dar si de experienta celor au ramas inocenti ca pruncii, care ne transmit o stare de dor dupa Absolut, de foame dupa rugaciune, de cautare a linistii interioare. Tanarul Vali Balcan se descatuseaza: "Ma simteam ca Ernesto Sabato, in cartea "Inainte de tacere", desi el cerea magia irecuperabila a copilariei, pe care eu o aveam. Doream un schimb corect intre mine si el, ca o lamentatie asupra vremurilor ce aveam sa le traiesc."
Dorim armonia si ordinea, cautam pacea. Il gasim pe Dumnezeu in aproapele. Caderile fugitive nu ne dezarmeaza, ci ne smeresc. Ciprian Olinici (cel mai bun tanar teolog, in opinia mea) subliniaza acest lucru: "Atunci cand si noi marturisim verbal credinta fara sa o confirmam prin fapte de iubire, nu ne ridicam mai sus decat cel rau. Credinta noastra este o intalnire zilnica cu Hristos, prezent in viata noastra si in chipul aproapelui nostru."
Iar Dumitru Paduraru completeaza: "Lumea intreaga asteapta jertfa Golgotei si binecuvantarea Invierii. O vorba inteleapts spune: Cel rsu este ca si carbunele. Daca nu te arde, macar te innegreste." Pacea Ta da-ne-o noua, Iubitorule de pacatosi reintorsi catre lumina.
Nu cautam vinovati, noi suntem primii dintre pacatosi. Ion Armasi are dreptate, cand spune cu curaj: "Rautatea si ura fata de semenii care isi traiesc pasnic sentimentele religioase intr-o societate libera si democratica sunt efectul unor politici constante si concertate de indepartare a omului fata de Creatorul sau." Intentia vadita de a ascunde adevarul vesnic in ambalaje ieftine nu ne mai pacaleste. Suntem mai vigilenti. Insa nu cred nici ca e adecvat sa strigam zilnic "Lupul!", iar cand acesta chiar vine ne pierdem credibilitatea.
Cumpatarea este masura crestinului, nu extremismul. Danion zicea acum cativa ani ca marii duhovnici sunt considerati fanatici de lumea "normala", cand, de fapt, ei sunt singurii sanatosi din cetatea bolnava. Daca pe Rabi L-au prigonit, nici pe noi nu ne vor cruta. Parintele Arsenie Boca ne intareste, spunand ca Domnul ne va da putere sa rabdam. Nu prevestim soroace, nu avem premonitii surde, ci vrem sa fim pregatiti oricand de Nunta. Acum nu suntem gata. Trebuie sa ne mai coacem. Da-ne, Doamne, harul Tau, care alunga monotonia si anxietatea.
Hristos nu ne promite hedonismul. Noi am vrea sa fim si cu sufletul aproape de Cer, dar si cu trupul in lux. Nu se poate. Nu e grea alegerea, e dificila punerea ei in aplicare. E mai comod sa dormi in loc sa ajuti un nevoias. "In lipsa unui ideal sau a unei credinte, confortul, siguranta zilei de maine si consumul neingradit sunt scopurile predilecte ale omului de astazi. Desi ne dam seama de existenta cenzurii, ne purtam de parca n-ar fi. Am ajuns sa fim complicii ei si, implicit, am ajuns sa imbratisam religia confortului" (Sorin Lavric).
Suntem deprimati atunci cand suntem robi ai pacatului. Laurentiu Gheorghe ne aminteste: "Singurul care poate sa ne garanteze libertatea este Dumnezeu, dar pentru asta trebuie sa vrem si noi sa recunoastem acest adevar." Refuzand Adevarul, nu putem trai decat in promiscuitate. Compromisul moral nu are ca destinatie Fericirea. Doar libertatea oferita de catre divinitate ne poate elibera de tensiunile sufletesti.
Iarna ispitelor trece greu si cu victime colaterale, pentru omul fara post si rugaciune. Sufletul ramane inzapezit si nu mai poate incalzi pe altii fara un fir rosu, un telefon catre Iubirea topitoare de ura. Pacatul este un incendiu care arde sentimentele. Reactualizarea apei baptizmale este singura salvare. Ceaiul rugaciunii este singurul remediu pentru viroza rautatii.
Exista leac pentru uraciune si mahnire: rugaciunea (Nil Sinaitul). "Daca, rugandu-te, ai ajuns la o bucurie mai presus de orice veselie, ai ajuns la adevarata rugaciune." Fluviul de iubire absoarbe impolitetea tristetii mundane. Sfantul Nil ne indeamna la perseverenta: "Nici bunatatile pamantesti nu se obtin fara osteneli. De ce renuntam atunci la cele ceresti din cauza ostenelilor?" Prea multe zapaceli de cap ne fura magia rugaciunii. Grija de multe este o istovire a sufletului. Coplesirea restantelor ne determina sa ne redefinim prioritatile.
Marius Matei
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.