Apostolul Pavel învaţă: Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă (I Cor. 7, 8-9) Sunt bărbaţi care se lipsesc de tandra şi iubita lor soţie şi se căsătoresc a doua oară. Tot astfel, şi femei care se lipsesc de soţii lor şi îşi întemeiază o altă familie. Si nu toţi cei văduvi rămân întru văduvie până la sfârşitul vieţii. Din neputinţa în lupta cu trupul, din neobişnuinţa cu viaţa de unul singur, având multe alte responsabilităţi şi fapte, multor bărbaţi rămaşi văduvi şi multor femei văduve li se pare normal să-şi caute o nouă soţie ori un nou soţ pentru a avea grijă de copiii orfani. Multe mame văduve păşesc de bunăvoie în cea de a doua căsătorie, în noul bărbat aflând un sprijin pentru sine şi un ocrotitor al copiilor ei. Căsătorindu-se cu alţi văduvi ori cu alte văduve, uneori întâmpină obstacole în stabilirea unor relaţii cu copiii acestora. Şi nu este bine dacă între persoanele care se află într-o asemenea stare să nu existe o încredere deplină, dacă una dintre părţi, având copii din prima căsătorie, o bănuieşte pe cealaltă de aversiune către aceştia, părându-i-se indecentă tratatea lor de către tatăl vitreg sau mama vitregă. Atunci nu există nici un fel de nădejde că o astfel de căsătorie va aduce o binecuvântată roadă, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii. Atunci, casa se împarte în două tabere şi între acestea se dă un război ascuns sau pe faţă.

Pricina certurilor familiale este, uneori, cauzată de o raportare nedreaptă a tatălui vitreg ori a mamei vitrege la datoriile pe care le are. Uneori, tatăl vitreg sau mama vitregă
cred că grija lor nu se întinde şi asupra copiilor celuilalt şi pentru aceasta se raportează la ei nu ca părinţi. Ei se prefac că nu înţeleg că au primit de la Dumnezeu deplină putere asupra lor, în virtutea uniunii dintre soţi - cu tatăl ori cu mama care i-a născut. Aceştia îi numesc pe ei „copiii bărbatului" ori „copiii femeii" şi, fără dragoste, nu iau aminte la comportamentul lor rău.

Care sunt urmările? Copiii nu-i recunosc şi nu-i socotesc pe ei ca părinţi. Se ajunge la faptul că tatăl vitreg ori mama vitregă au parte din partea acestor copii o neglijare şi o scârbire vădite şi, reprimându-şi sentimentele de neputinţă, suspină şi plâng. Este de la sine înţeles că chiar legătura dintre soţi, în astfel de cazuri, se deteriorează.

In cele din urmă, să nu uităm de relaţiile cu fiii vitregi, stabilite de tată ori de mama vitregă, atunci când ambii au copii. Este de înţeles de ce apar asemenea lucruri. Propriii copii, ca pe propriul lor trup şi sânge, tatăl vitreg şi mama vitregă îi socotesc ca mai de cinste; astfel, întorcându-şi faţa de la ceilalţi copii, le dau acestora întâietate la hrană şi la haine şi-i cresc pe ei cu mult mai multă atenţie. Dacă însă tatăl vitreg ori mama vitregă nu tolerează atitudini de acest fel între copii, atunci nu se va ajunge la astfel de neajunsuri. Ei aud însă: „Dacă aceştia sunt copiii tăi, iar ceilalţi nu, cum ai putea să-i consideri ca egali cu ai tăi, ca moştenitori de drept?" Prin urmare, după asemenea gânduri, au loc dispute între propriii copii şi ceilalţi, întărâtând pe cei de pe urmă împotriva primilor; şi astfel ei ajung să se împotrivească tatălui vitreg sau mamei vitrege.

Cum ar trebui să procedeze şi să se poarte tatăl şi mama Vitregă pentru ca fiii şi fiicele lor să nu cârtească? Ei trebuie să-i primeacă pe aceştia în numele lui Iisus Hristos, după cuvintele: Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Mt. 18, 5). Fiul şi fiica au fost dăruiţi de Dumnezeu, ca şi propriii copii. Pentru aceasta, astfel trebuie să judece tatăl vitreg şi mama vitregă. Pe aceşti copii mi i-a dat Dumnezeu mie în dar. El mi-a dat putere asupra lor şi cândva va trebui să dau socoteală pentru ei. Dacă tu crezi în sfinţenia obligaţiilor tale în legătură cu fiii vitregi, dar nu ai dragoste către ei, se cuvine totuşi ca după dreptate să te conduci şi să-ţi împlineşti datoriile.

Aminteşte-ţi că puterea asupra copiilor tăi, femeie ori bărbat, ţi-a fost dată ţie de Dumnezeu. Fiţi nu doar blânzi cu ei, ci şi aspri. Oamenii pot să judece comportarea ta, asprimea ta, pentru a te condamna, cum că tu îi pedepseşti pe copiii încredinţaţi ţie. Nu da atenţie însă acestor bârfe şi mustrări! Copiii te vor înţelege şi se vor ataşa de tine din ce în ce mai mult.

Pentru ca influenţa tatălui vitreg sau a mamei vitrege să fie benefică, rudele tatălui sau ale mamei trebuie să fie pregătite dinainte.

Domnul nu lasă fără răsplată pe cei care cu sfinţenie şi cu cinste îşi împlinesc îndatoririle de tată ori de mamă. El îi va răsplăti cu bunăstare în viaţa casnică. Cea mai bună răsplată pentru ei însă o aflăm în cuvintele Domnului: Cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte (Mt. 18,5). Câtă fericire poate fi într-o asemenea părtăşie strânsă cu Domnul, ca împreună cu El să mergem pe calea vieţii şi sub umbra feţei Lui să ajungem la limanul cel ceresc! Tatăl ori mama vitregă, în persoana copiilor lor, primesc pe însuşi Hristos. Şi ar putea să-L întâmpine ei cu nerecunoştinţa şi cu lipsă de dragoste? Aceştia trebuie să nu se tulbure, să fie bucuroşi pentru faptul că-L primesc pe Domnul!

Ce ar trebui sa stie tinerii despre nunta si viata de familie, Editura Sophia

Cumpara cartea "Ce ar trebui sa stie tinerii despre nunta si viata de familie"

• Parintii sa-si incredinteze copiii lui Dumnezeu
  Publicat in : Religie
• Parintii, principalii vinovati
  Publicat in : Editoriale
• Parintii, copiii si joaca
  Publicat in : Editoriale
• Sfintii Gherontie si Polihronia, parintii Sfantului Gheorghe
  Publicat in : Sfantul Gheorghe
• Parintii Spiridon si Nicodim, prescurari la Pecerska
  Publicat in : Parinti

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: