Pe mine toata lumea ma iubeste
Mergeam intr-o zi, cu tramvaiul, si pe scaunul din spate era un baiat de vreo 15-16 ani, care se legana inainte si inapoi. Acesta este semnul unei aumite afectiuni sufletesti - probabil lipsa dragostei parintesti in copilarie sau altceva. Copii din orfelinate se leagana continuu inainte si inapoi.
Dar ce m-a socat a fost faptul ca baiatul acesta repeta intr-una, cu glas tare:
"Pe mine toata lumea ma iubeste,
Pe mine toata lumea ma iubeste,
Pe mine toata lumea ma iubeste."
Am zis, in sinea mea: "Doamne, ce durere cumplita in sufletul acestui baiat, ce traume negre, ce suferinta sufleteasca inimaginabila."
S-a facut un sondaj de opinie, cu intrebarea: "Care sunt primele trei cele mai mari dorinte ale dumneavoastra?”
Raspunsurile au fost:
Cel mai mult imi doresc ca cineva sa-mi spuna:
1. "Te iubesc."
2. "Imi pasa de tine."
3. "Te invit la cina."
O doamna care are cancer marturisea ca s-a temut si se teme ca partenerul sa nu plece, sa nu fie parasita. Exista teama ca dragostea nu dureaza vesnic.
Probabil ca nu doar baiatul din tramvai a trecut prin dureri crunte legate de lipsa dragostei si a afectivitatii, probabil ca multi dintre noi am gustat cupa plina de amar si de fiere a parasirii din partea sotului sau a sotiei, a uitarii din partea copiilor sau chiar a parintilor.
Peste 200.000 de copii din Romania sunt abandonati in grija unor matusi, bunici sau vecini. Sunt crescuti de frati mai mari, dar si ei minori, sau pur si simplu sunt lasati pe strada, de catre parinti plecati la munca in Spania, Germania sau Italia, chipurile, "ca sa le faca lor un trai mai bun, sa nu se mai chinuie si ei cum m-am chinuit eu”.
Ce cumplit !
Acesti copii, ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, sunt atrasi de tentatiile strazii, iar multi abandoneaza scoala. Altii sufera deviatii comportamentale si sunt gata sa comita fapte penale. Dar culmea abia acum urmeaza: familiile acestea nu sunt la limita saraciei, nu traiesc din ajutoare sociale, ci in general sunt familii cu o oarecare stare economica si care au capacitatea sa le ofere conditii decente copiilor. Pe deasupra, copiii acestia au bani. Asadar, pe langa lipsa dragostei parintesti, pe langa lipsa echilibrului unui camin, al unei familii, ei mai au si bani. Calea spre nenorocire este deschisa.
Nu este nevoie de o solutie inteligenta pentru acesti copii, ci este nevoie de dragoste.
Nu au nevoie de bani, ci de dragoste.
Noi toti avem nevoie disperata de dragoste.
Dar daca asteptam de la oameni implinirea pe care doar Dumnezeu ne-o poate da, sfarsim lamentabil.
Dumnezeu Insusi ne spune mie si tie: "Te iubesc” (Ioan 3, 16) "Caci Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat..” sa moara pentru mine si pentru tine.
"Imi pasa de tine", altfel nu L-ar fi dat pe Domnul sa moara pentru baiatul acela din tramvai... sau pentru mine si pentru tine.
Dumnezeu stie ce-i in sufletele noastre.
"Te invit la Cina." Masa este deja pregatita, lumanarile sunt pe masa, tacamurile cele mai bune si paharele din vitrina, scoase doar la sarbatori, te asteapta.
Dincolo !
La eterna sarbatoare.
Cand stau si ma gandesc ca Dumnezeu Tatal, impreuna cu Mantuitorul Iisus Hristos si cu Sfantul Duh ma vor intampina la poarta... imi dau seama ce valoare extraordinara am, ca om, ca fiu al lui Dumnezeu.
Sunt fiu de Dumnezeu si Tata ma asteapta !
Ioan Ciobota
Ioan Ciobota
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.