La 18 octombrie 1990, a trecut la cele veşnice regretatul Părinte PAISIE Olaru de la Sihla. Prin plecarea la cele veşnice a Părintelui Paisie, am pierdut un stâlp de nădejde al Bisericii Ortodoxe, un susţinător al trăirii creştine ortodoxe autentice, un mare duhovnic, un adevărat patriot, un iubitor de Dumnezeu şi poporul credincios. Practic, Părintele Paisie reprezintă ultimul bastion din galeria Marilor Preoţi Ortodocşi Români, din fericire, contemporani cu noi. Veşnica pomenire a Părintelui Paisie, din neam în neam! Amin!
Secretul Părintelui Paisie: coborârea omului sub toată zidirea lui Dumnezeuşi iubirea aproapelui. Cea mai mare nevoie a omului s-a dovedit a fi aceasta: de a iubi şi a fi iubit. De altfel, iubirea înseamnă o mare suferinţă pentru cel pe care îl iubeşti. Sufletul îndrăgostit e blând, smerit şi plin de răbdare. Acolo unde este iubire domneşte pacea şi înţelegerea. Dacă dragoste nu este nimic nu e, iar dacă dragoste nu am, nimic nu sunt. Iată de ce momentele vieţii în care trăieşti cu adevărat sunt acelea în care faci lucrurile în spiritul iubirii. Numai acel om care este capabil de iubire este doritor de fapte bune, de fapte eroice până la sacrificiu suprem. De fapt, a iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt. Putinţa de a trăi noi înşine în sufletul altuia este singura şi adevărata valoare omenească. Aşa trăia Părintele Paisie, trăia viaţa plină de amărăciune, de durere şi suspin a creştinilor care veneau la chilia lui şi-i cereau binecuvântare. La plecare, erau uşori precum fulgii de nea şi plini de duhul păcii şi al bucuriei. Aşa era Părintele Paisie.
Sunt oameni hărăziţi de Dumnezeu care indiferent unde s-ar afla pe globul pământesc şi în constelaţia stelară aceştia poartă cu ei o lacrimă a suferinţei, un strop de iubire, un licăr de lumină, o scânteie a divinităţii, o speranţă a mântuirii, un model cristic şi lasă o urmă de OM îndumnezeit! Un astfel de om se poate regăsi în regretatul monah, PAISIE Olaru! Astfel de oameni te luminează, te întăresc în credinţă, îţi dau pacea şi tăria de a merge mai departe pe calea mântuirii! Asemenea oameni, te “contaminează” cu pacea, armonia şi iubirea lui Hristos, cu dorul dumnezeirii, cu râvna pentru o luptă de jertfă împotriva patimilor omeneşti!
După Spovedanie, părintele Paisie spunea o rugăciune de binecuvântare: „Domnul Dumnezeu, Preamilostivul, să vă binecuvinteze; Domnul să vă ajute, Domnul să vă miluiască, Domnul să vă păzească de tot răul, Domnul să vă umple de bucurie duhovnicească; Domnul, ca un bun şi iubitor de oameni, să vă ierte de păcate şi în rai, cu drepţii, să vă primească! Binecuvintează, Doamne, pe robii Tăi aceştia, şi rugăciunea lor, şi dragostea lor, şi credinţa lor, şi bucuria lor, şi smerenia lor, şi răbdarea lor!
Binecuvintează, Doamne, osteneala lor, şi căsuţa lor, şi pâinea lor, şi copiii lor, şi viaţa lor, şi sfârşit bun le dăruieşte, iar dincolo, un colţişor de rai le rânduieşte, că binecuvântat eşti în veci. Amin!“.
Ca fiinţă muritoare, iubesc absolutul, încerc să înţeleg infinitul şi caut explicaţii simple pentru misterele lumii. Caut să desluşesc tainele ascunse ale vieţii pentru a-mi hrăni sufletul şi filosofia pentru a crea tot ce-mi doresc. Descopăr astfel că viaţa noastră însăşi e vis, mit, realitate, absolutul e „necondiţionatul limitat”, misterul mă eliberează de neliniştile mărginirii mele, filosofia e o pregătire pentru moarte şi faptul că iubirea este forţa creatoare care poate învinge moartea.
Un gând pios, o rugăciune şi o lacrimă pentru Părintele iubit!
Doamne, ajută!
Ştefan Popa
Stefan Popa
-
Parintele Paisie Olaru de la Manastirea Sihla
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Convorbiri duhovnicesti cu parintele Paisie Olaru
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Parintele Paisie Olaru
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.