Sper sa nu se supere fanii lui Eliade pentru asemanarea titlului acestui micut eseu cu “O fotografie veche de 14 ani” a ilustrului carturar.
Cu 15 ani in urma, eram student si locuiam in chirie intr-o zona a Timisoarei opusa celei in care locuiesc acum. Dar de vreo 15 ani m-am mutat si nu am mai trecut pe la blocul respectiv.
Ieri seara, aveam programata o intalnire cu cineva in zona in care am locuit atunci, dar intalnirea s-a amanat cu 2 ore. M-am hotarat sa nu mai strabat orasul pana acasa, ca sa ma intorc inapoi peste 2 ore, ci sa ma plimb, pe jos, prin zona.
Intamplator, am ajuns la blocul in care am locuit cu 15 ani in urma. Cuprins de nostalgie, am intrat in scara D, sa ma uit pe tabelul de locatari sa vad cine locuieste acum la apartamentul 4.
Culmea ! N-o sa va vina sa credeti ! Nici mie nu mi-a venit sa cred.
Locuiesc chiar eu !
Da, chiar numele meu si al fostului meu coleg de apartament erau trecute pe tabel. De 15 ani nimeni nu schimbase acel tabel, cu toate ca noi nu mai locuiam acolo demult!
M-am gandit la versetul din Apocalipsa: “Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort." M-am bucurat ca nu sunt mort (nici macar spiritual, asa cum este sensul versetului). Dar ca-mi merge numele ca locuiesc in acel bloc, cu toate ca nu am mai pus piciorul pe acolo de 15 ani, asta mi se potriveste.
Oare unde suntem cu adevarat, unde ne aflam in ochii lui Dumnezeu?
“Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort.”
Mai este Hristos in mine? Fara El nu am viata!
Mai este El centrul de greutate si sistemul de referinta al vietii mele? Fara El nu am echilibru, intr-o lume in care nimeni nu mai gandeste in alb si negru, ci gri-ul este marele dictator! “Gandeste liber, fara limite” imi spun cei “de afara”.
Mai este descoperirea si implinirea voii lui Dumnezeu, tinta principala a vietii mele? Ma simt fericit deoarece Hristos este in inima mea!
Cineva spunea: “Striveste o floare si vei vedea ce miros emana. Apoi uita-te la un om mort si vei vedea ce miros emana. Chiar si pamantul are nevoie de timp ca sa transforme mirosul unui om mort in miros de floare.”
Un prieten a asistat la un accident mortal de circulatie. Victima era o tanara de vreo 18 ani, imbracata in blugi si cu buricul gol. Imi povestea prietenul meu: “Daca as fi vazut-o pe acea fata cu 5 minute inainte de accident, sigur m-as fi gandit la lucruri indecente legate de ea. Dar vazand-o cazuta acolo jos, am simtit doar groaza si respingere.”
Ce voi fi eu si ce vei fi tu peste 15 ani? Nu ma gandesc daca numele meu va mai figura pe tabelul de locatari din scara D, ci ma gandesc daca voi fi mort sau viu - spiritual sau fizic.
Revenind la ideea de valori, imi pun intrebarea: “Pentru ce imi traiesc viata? Ce ramane cu adevarat in urma mea? Asigurarile pe care le-am incheiat, masinile pe care le-am condus, sotiile/sotii pe care le-am/i-am avut, afacerile sau casele peste care am fost stapan/a?”
Toti vom pleca de pe pamant, lasand totul aici. Doar ce am facut pentru Dumnezeu, va ramane, si cu ce am lucrat aici ne vom intalni dincolo! Doamne, Te iubim pentru ca esti comoara noastra cea mai valoroasa, inestimabila.
Ioan Ciobota
Ioan Ciobota
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.