'Una tu si una eu'

'Una tu si una eu' Mareste imaginea.

Draga mea Caterina,
„Una tu şi una eu”, este un alt mod de a spune ceea ce eu şi mama ta am numit, mai pe înţeles, „cele şapte reguli oficiale pentru o ceartă corectă şi onestă...”.

Pentru ca două inimi să se unească au nevoie de afecţiune şi tandreţe. Dacă vrei, însă, să fii prudentă, pregăteşte-te şi pentru „strigătul de luptă”! Când doi oameni normali, în ale căror vene curge sânge, pun început unei căsnicii, este normal să existe, din când în când, unele fricţiuni sau chiar izbucniri puternice. Să nu te surprindă această afirmaţie. Dacă înveţi să controlezi situaţia, aceste mici „războaie” se vor dovedi a fi pentru căsnicia voastră mai binefăcătoare decât îţi imaginezi. O izbucnire pe care vei şti să o temperezi poate, în cele din urmă, să-ţi facă bine şi ţie şi celor din jurul tău.

Faptul că Petre poate să găsească în casa lui un loc unde să răbufnească, se poate dovedi binefăcător chiar şi pentru relaţiile lui de serviciu. Cele mai multe dintre profesiile de astăzi impun o abţinere severă de la exteriorizarea sentimentelor, chiar şi atunci când ştim că avem dreptul să răbufnim. Pentru aceasta, o altercaţie acasă, în limitele unui spaţiu primitor, poate să servească nevoii de răbufnire, cu consecinţe binefăcătoare atât pentru el, cât şi pentru tine şi pentru colegii lui. Avansarea lui în serviciu poate foarte bine să depindă de acest fapt. Ciondăneala corectă şi respectuoasă este un bun medicament preventiv pentru însăşi sănătatea voastră. Poate să împiedice dureri de cap, strângeri de inimă, tensiune ridicată, fără să omitem ulcerul, alergiile, proasta dispoziţie, supărarea şi multe altele asemenea.

De altfel, cearta care se desfăşoară în anumite limite are farmecul ei.

Când vei auzi unele cupluri spunând: „Suntem căsătoriţi de atâţia ani, dar n-am schimbat niciodată un cuvânt urât între noi", trebuie, de regulă, să presupui că au găsit o modalitate ca să aşeze şi să-şi clarifice problemele la o masă comună de împăcare.

Dacă totuşi acest lucru înseamnă că trăiesc ca „mieluşeii nevinovaţi”, să fii convinsă că această viaţă de mieluşei i-a privat de multe aspecte ale unei vieţi omeneşti reale.

Odată, la o parohie, responsabila cu comitetul de doamne, descriind un personaj oarecare din Vechiul Testament, a răbufnit cu o observaţie neobişnuită pentru o asemenea conjunctură, dar deosebit de reuşită:

Ascultaţi prietenelor, la urma urmei, îl compătimesc cum nu vă închipuiţi pe acest om. Am căutat toate relatările referitoare la persoana lui şi, fără să fac pe grozava, tot ceea ce pot să afirm despre el este că sărmanul a trăit o viaţă normală şi netulburată”!

Caut să-mi amintesc despre cine era vorba... Numi amintesc de nici un personaj din Biblie care să fi trăit o viaţă atât de tristă. Poate că i-a scăpat ceva, în cercetările ei, acelei doamne. Dar dacă are dreptate, cred că trebuie să-i împărtăşim dezamăgirea.

Bucuria este o parte integrantă a vieţii şi o parte a bucuriei provine din strădania noastră de a rezolva problemele, de a înfrunta divergenţele, de a lupta pentru armonie, de a clarifica păienjenişurile interioare şi, în acelaşi timp, este şi modalitatea prin care vom reuşi toate acestea. Astfel, ori de câte ori este nevoie, să nu ezitaţi să ridicaţi baricade pe puntea voastră, pregătindu-vă pentru o luptă faţă către faţă.

A sosit acum timpul să-ţi spun „cele şapte reguli valabile pentru o ceartă corectă şi cinstită”, pe care ţi le- am promis.

Aceasta reprezintă o convenţie nescrisă, de suflet, între mine şi mama ta, pe care ţi-o încredinţăm cu nădejdea că se va dovedi la fel de folositoare pe cât ne-a fost şi nouă în ultimii douăzeci şi cinci de ani.

1.Inainte să răbufnească o ceartă, asiguraţi-vă amândoi că momentul este cel mai potrivit.

Fiecare dintre noi avem o carie ascunsă, care ne zgândăre să izbucnim cu primul prilej, deoarece ea se hrăneşte din epuizarea noastră. O femeie deşteaptă trebuie să ştie acest lucru şi, ca o pisică şireată, să prefere să se ocupe cu pisoii ei, oricât de mult chef ar avea să se lege de celelalte pisici din ogradă.

Când vezi că soţul tău se întoarce obosit de certurile care au loc la serviciu, să ştii că nu este ziua cea mai potrivită să te cerţi şi tu cu el. De asemenea, şi el trebuie să ştie să recunoască „steagul alb”pe care îl ridici tu, chiar dacă el stă să explodeze. Trebuie şi el să înveţe să se abţină, din moment ce ştie că femeile petrec adeseori zile de chin cu copiii şi mai au, şi ele, indispoziţiile lor. Vei vedea că în această regulă reciprocitatea capătă o mai mare importanţă cu cât o studiaţi mai bine.

Este posibil, totuşi, ca în paralel, să învăţaţi să ţineţi cont de ceea ce este specific fiecăruia dintre voi când se apropie momentul conflictului. Şi ca să fiu mai sigur asupra acestei teme, am cerut unor doamne să-mi încredinţeze „semnele secrete de luptă" ale soţilor lor. Iţi relatez patru răspunsuri ca să le ai în vedere:

„De fiecare dată când traficul îl face să înjure, ştiu că ceasul declanşării conflictului se apropie”;

„De fiecare dată când pune mai multă sare în mâncare, sunt convinsă că ceva îl chinuie şi stă să izbucnească”;

„Când insistă prea mult asupra felului cum sunt călcate cămăşile lui, ştiu că se pregăteşte...

„Ştiu că soţul meu este gata de ceartă, când îl aud că se plânge de notele de plată”.

Fireşte, semnalele emise de Petre pot fi total diferite. Află, totuşi, că e mai bine ca unele lucruri să aştepte, unele să nu aştepte deloc, după cum sunt altele care pot aştepta mult timp.

Orice soluţie aţi da certurilor voastre, învăţaţi să vă acordaţi unul altuia timpul necesar de pregătire, aşa cum face şi judecătorul care, răbdător, se adresează părţilor care se judecă, cu întrebarea: „Sunteţi pregătiţi?”

2. Nu uitaţi că fiecare ceartă are ca sccp final înţelegerea mai profundă a celuilalt.

Vă puteţi alege arma dintr-o mare varietate. „Smerenia şi cinstea” este una dintre opţiuni. Despre ea, însă, vom vorbi mai târziu.

Dar ţine minte aici că, în certurile voastre, nu este unul dintre voi întotdeauna sfântul Gheorghe iar celălalt întotdeauna balaurul.

„Răbdarea” este o altă opţiune. Fără ea puteţi dărâma atât cât să aveţi nevoie de săptămâni întregi pentru a reconstrui.

„Iertarea”, „Harul”, „Iubirea de adevăr”şi „Dragostea" sunt alte arme pe care trebuie să le cunoaşteţi, foarte bine, înainte să spuneţi „foc”.

Cât priveşte „ţinta”, mai bine să vă amintiţi că scopul vostru nu este să vă scoateţi ochii unul altuia, ci să îmbunătăţiţi căsnicia voastră, încercând o înţelegere reciprocă mai profundă.

3. Controlaţi-vă, adesea, armele pentru a vă asigura că nu sunt periculoase.

Această regulă decurge ca urmare firească a celor spuse mai înainte. „Lupta până la moarte” poate da rezultate pe front, dar casa voastră nu este, în nici un caz, un câmp de luptă. Acasă vă luptaţi ca să stârpiţi neînţelegerile voastre şi nu ca să-l distrugeţi pe celălalt! Astfel, când vedeţi negru în faţa ochilor, aveţi mare grijă la cuvintele pe care le aruncaţi unul asupra celuilalt.

Chiar în această perioadă mă lupt să salvez o căsnicie în care soţul, la o ciocnire cu soţia, ieşindu-şi din fire, a făcut următoarea greşeală fatală: i-a strigat că, oricum, niciodată n-a suferit afurisiţii ei pistrui! Femeia avea într-adevăr pistrui, care, sincer să fiu, o făceau încântătoare. Problema este că pistruii i-au creat acesteia probleme în adolescenţă, însă pe atunci el îi spunea ca îl înnebuneau pistruii ei şi, în parte, spunea adevărul, dar, tot în parte, nu spunea adevărul. Exact aceasta i-a scăpat de sub control în răbufnirea lui.

Un oarecare progres a avut loc în acest cuplu. El i-a cerut iertare de mii de ori. Totuşi, pe ea o va chinui pentru mult timp bănuiala: „Oare îi plac într-adevăr pistruii mei, aşa cum îmi spunea odată, sau este adevărat ce mi-a spus acum, la mânie"?

Sadismul, precum ştii, este oricum rău. Una dintre formele lui grave este să reproşezi celorlalţi lucruri pe care nu le pot schimba sub nici o formă. Chiar şi cea mai uşoară critică are nevoie de o anumită diplomaţie. Dacă o adresezi cu mânie, este posibil să-l determini pe celălalt să reacţioneze astfel încât să nu-l ajute, ci din contră, să-i dăuneze. In interiorul nostru se ascunde un mecanism de autoapărare care se declanşează de îndată ce ne ofensează cineva. Mulţi bărbaţi iau lecdi de autostăpânire de la soţiile lor. Dacă reuşeşti să-ţi controlezi limba, chiar dacă el nu poate, este posibil ca Petre să iasă din cearta voastră cu amintirea împrospătată despre nemaipomenita lui soţie, care-i dă lecţii prin tăcerea ei.

O altă armă care trebuie nimicită o reprezintă unele cuvinte des folosite, care, rostite cu năduf vatămă. Cuvinte precum „niciodată” şi „tot timpul”; „niciodată nu vii acasă la timp” ori „tot timpul dai prioritate copiilor”, fac să izbucnească incendii care se sting foarte greu. Un cuplu înţelept, pe care-l cunosc, a luat hotărârea să şteargă aceste cuvinte din limbajul lor polemic. Să nu întârzii nici tu să descoperi cuvintele voastre care „incendiază”, ca să imiţi prudenţa acestui cuplu.

Iată şi un paradox: am menţionat mai înainte că există momente când tăcerea este cel mai bun răspuns. Totuşi, uneori a nu spune nimic este mult mai rău decât a vorbi Tăcerea totală a fetei care iubeşte este, adeseori, răspunsul cei mai răsunător pe care poate să-l asculte un bărbat, în special când aşteaptă nerăbdător să audă cuvinte tandre.

Studiază, aşadar, regula nr.3 şi învaţă bine utilitatea ei. In înfruntarea pe care o aveţi pe puntea comună, aveţi grijă ca săbiile voastre să fie dintr-un material rezistent şi elastic; obuzul care iese din tunul vostru să fie de zăpadă, şi nu de foc.

4. Străduiţi-vă să coborâţi, nu să ridicaţi tonul vocii voastre.

Regula aceasta am descoperit-o şi am consolidat-o, în comun, în prima perioadă a relaţiei noastre, cu mult înainte să ne căsătorim. Această regulă, ca şi multe alte părţi frumoase ale dragostei noastre, a fost consecinţa firii mai îngăduitoare a mamei tale. în casa gălăgioasă a părinţilor mei începeam să ţipăm şi, deîndată ce ne mâniam, tonul se ridica proporţional cu aprinderea mâniei.

Ţi-am spus odată cum m-am îndrăgostit de vocea marnei tale înainte să o văd la faţă. La un curs de flologie, ca să învioreze atmosfera, profesorul a cerut urm fete să recite câteva versuri din Shakespeare. In sala aceea foarte mare, eu rătăceam cu mintea privind pe fereastră, numărând zilele care au mai rămas penă la începerea campionatului de fotbal din facultatea noastră. Deodată, o voce de înger ajunge la urechile mele, tonul calm al vocii ei. Am căutat şi am găsit izvorul acestei voci şi, odată găsit, am făcut un jurământ: când voi începe să mă uit după fete, aceasta va pătrunde prima în gândul meu!

Restul îl ştii. Când am început să ne întâlnim mai des, am simţit, într-adevăr, ceea ce voia să spună Shakespeare cu următoarea frază: „Vocea ei a fost atât de tandră, de dulce şi de lină, ceva încântător la o femeie!”

Aşa cum se întâmplă la toate cuplurile de îndrăgostiţi, momentul primului conflict nu a întârziat să apară. Eu am început, cu prostul meu obicei, să ţip încât să audă tot cartierul. Ea m-a oprit şi mi-a spus că ştie o modalitate mai bună. „Elai să ne înţelegem”, a zis; „de acum încolo, când ne mai certăm, să coborâm tonul vocii o octavă, în loc să-l urcăm două”.

Nu a fost uşor. Pentru un bărbat, ca să coboare tonul vocii necesită o mare stăpânire de sine. Acelaşi lucru este necesar uneori şi pentru unele femei.

5. Nu vă certaţi niciodată în public şi nu faceţi cunoscute celorlalţi problemele voastre personale.

Eram, odată, într-un grup de cercetare din care făcea parte un cuplu de „copoi”, vreau să spun oameni- copoi, în care fiecare vâna, fără milă, micile scăpări ale celuilalt. De pildă, el ne relata impresiile dintr-o călătorie de vacanţă. Ea stătea cu urechea lângă el să prindă prima greşeală pe care ar fi putut să o facă, până a prins-o. El ne povestea că în prima marţi ploua şi au rămas în casă să joace cărţi, când ea a intervenit brusc: „Nu, nu, dragostea mea, nu-ţi aminteşti bine; marţi am urcat pe munte, miercuri a plouat!” Războiul deja începuse. „Marţi a fost, îţi spun. Trebuie să fi fost marţi pentru că...”. Până să ne dumirim, am ascultat un buletin de ştiri complet pentru luni, joi, vineri, sâmbătă, duminică şi, peste puţin timp, chiar şi pentru săptămâna următoare.

In acelaşi grup era şi un bărbat corpolent, foarte volubil şi dulce în felul lui, căruia îi spuneam, alintător, Georgel. Depăşindu-şi cu bine dificultăţile, nu evita niciodată să taxeze pe oricine atunci când ceva îl deranja. Cu bucurie ascunsă, am auzit vocea lui răsunătoare punând punct discursului impetuos al celor doi soţi, cu: „Ei, voi doi, de ce nu vă duceţi acasă să vă spălaţi rufele murdare”?

Iată o întrebare bună, care nu poate primi decât un singur răspuns: fiecare spălat de rufe trebuie să se facă la locul lui, şi acest loc este casa noastră.

Există încă un detaliu în această regulă: niciodată nu trebuie să aruncăm în public acuzaţii grave la adresa „jumătăţii” noastre când nu este de faţă. Foarte puţini bărbaţi îşi iartă soţiile care se plâng şi-i critică în spate. Să nu uiţi să-i spui lui Petre că femeile diferă foarte puţin de bărbaţi Io. acest capitol.

Prin urmare, aşează-ţi regula nr.ş foarte adânc în minte.

6. Să fim pregătiţi pentru reconciliere atunci când unul va spune „stop ”.

Ia aminte ce spune această regulă: „Să fim pregătiţi pentru semnarea acordului de pace”. Prin natura lor, unii bărbaţi obosesc repede într-o dispută, în timp ce unele femei ridică steagul alb cu primul prilej. Noi am stabilit regula consensului înainte de a trece la semnarea acordului de pace. Considerăm că tăcerea nu este totdeauna de aur.

Poate să fie o imitare nereuşită a aurului cu vopsea galbenă.

Dacă sunteţi de acord cu aceste reguli, trebuie să fiţi de acord şi cu modalitatea, absolut cinstită, de a le respecta până la capăt. Fără fair-play din partea amândurora, va fi imposibil să reuşiţi o ceartă „corectă şi cinstită”, aşa cum consemnează eticheta.

Insă, aşa cum am văzut, în căsnicie sunt şi lucruri neprevăzute. Există bărbaţi capabili să-i apuce miezul nopţii chinuindu-şi adversarul.

Cum poţi pune capăt conflictului atunci când el insistă? Iată o modalitate pe care o folosim noi şi care rareori eşuează. Fă cu aproximaţie următoarea declaraţie: „Cred că încep să te înţeleg. Am, însă, nevoie de o bucată bună de timp ca să te pot înţelege în întregime. Să ne despărţim acum, ca să am puţină linişte pentru a mă convinge că ai într-adevăr dreptate”. (Să ştii că, la urma urmelor, este posibil să aibă dreptate.)

Dacă această modalitate dă greş, este cazul să te nelinişteşti: căsnicia ta poate să sufere mai mult decât îţi imaginezi! Este posibil să aveţi nevoie de un specialist, pentru a putea clarifica problemele serioase pe care regulile noastre sunt în măsură să le preîntâmpine.

7. Când mergeţi la culcare lăsaţi deoparte tema conflictului până când veţi cădea de acord că este nevoie să o dezbateţi mai pe larg.

Intr-o relaţie sănătoasă este nevoie să nu uităm niciodată unele lucruri, iar pe altele să nu ni le amintim niciodată. Căsnicia are nevoie de compartimentele ei etanşe: unele în care să încuiem o parte din cele care ne deranjează şi apoi să aruncăm cheia cât mai departe, iar altele pe care să le putem descuia mai târziu.

Observă şi la această regulă, pe amândoi. Dacă unul insistă pe „una mie”, în timp ce celălalt pregetă, aţi face bine să discutaţi între voi, poate chiar în prezenţa unei persoane de încredere.

Cea mai înaltă formă de înţelegere, în orice căsnicie, este să continuaţi să vă iubiţi unul pe altul, chiar dacă toate câte se întâmplă „în casă ” nu sunt pe placul vostru.

In urmă cu câteva zile am auzit la o întrunire interesanta observaţie că, nici un cuplu nu trebuie să meargă la culcare până nu-şi lămureşte toate neînţelegerile din acea zi.

Vorbitorul şi-a sprijinit observaţia pe cuvintele lui Pavel: „Să nu apună soarele peste mânia ta”. Nu ni s-a dat prilejul la sfârşit să discutăm cu vorbitorul şi să stabilim, cu exactitate, dacă s-a referit la toate neînţelegerile, fără excepţie.

Cuvintele lui Pavel sunt minunate, dar ele descriu un adevăr general care necesită o interpretare. Ştii, unii cercetători susţin că Pavel era căsătorit, alţii că nu era. Oricum ar sta lucrurile, din studiul epistolelor lui reiese că ştia foarte bine tema aceasta. Pavel însuşi ne-a învăţat că cei care sunt animaţi de Duhul lui Dumnezeu beneficiază de „iubire, fericire, pace, răbdare, respect, bunătate, blândeţe, cumpătare”.

Te întreb, aşadar, care cuplu va fi vreodată în măsură să treacă în revistă toate aceste meandre ale vieţii, înainte ca soarele să apună?

Nu deznădăjdui din această cauză: lucrează neîncetat pentru aplanarea diferendelor dintre voi. Fii rezistentă. Ai încredere! Luptă! Acceptă împăcarea! Amână ceea ce suportă amânare! Ignoră, pentru totdeauna, ceea ce trebuie ignorat! Discută! Ascultă! Mergi înainte! Nu vei ajunge în vârf până la apusul soarelui. Dar dacă le faci pe toate acestea, nici nu mai ai nevoie. Dacă oferiţi zilei de astăzi dragostea pe care o pot dărui inimile voastre, ziua de mâine vă va da înapoi o dragoste mai mare, mai generoasă.

Pentru doi oameni care se iubesc şi care nu încetează să se preocupe de iubirea lor, căsnicia este un drum nesfârşit de frumuseţe.

Luptă cinstit. Tata

Scrisori Caterinei, Editura Bizantina

Cumpara cartea "Scrisori Caterinei"


 

 

Pe aceeaşi temă

22 Mai 2017

Vizualizari: 1652

Voteaza:

'Una tu si una eu' 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE