O să-ţi spun o poveste pe care mi-au istorisit-o arabii ortodocşi din satul Betdjale de lângă Bethleem. Demult, demult, departe, departe, înainte de naşterea lui Hristos, era în Bethleem un om pe nume lesei, fiul lui Obed, fiul lui Booz şi al lui Rut. Şi acest lesei avea opt fii. Cel mai tânăr dintre fiii lui lesei se numea David. David era păstor, şi păştea oile lângă Bethleem. Sfânta Scriptură îl zugrăveşte pe David ca pe un tânăr arătos, cu părul castaniu şi faţa frumoasă. Acest chipeş păstor mai era, pe deasupra, neobişnuit de puternic şi de viteaz.

Când leul sau ursul îi răpeau vreo oaie, el fugea îndată după fiară, smulgea oaia din fălcile fiarei, iar pe sălbăticiune o omora. Aşadar, David era cu adevărat un păstor bun şi de încredere al turmei sale dalbe. Si îl cinstea mult pe tatăl său, ca pe Dumnezeu. De multe ori David dormea pe câmp, pe patul încăpător al pământului, acoperit de pătura ţesută cu fir de aur a cerului înstelat. Dar ceea ce îti voi povesti nu s-a întâmplat pe câmp, sub stele, ci într-o peşteră din stâncă de lângă Bethleem.

Era o zi fierbinte, cum sunt multe zile în acea tară de la Răsărit. Oile lui David stăteau întinse la răcoare sub un măslin. Soarele ardea cu toată puterea sa, şi oile gâfâiau de căldură.

Pe David l-a ajuns o sete chinuitoare. Drept aceea, a intrat în acea peşteră ca să scape de arşiţă şi să se odihnească. In peşteră era răcoare vara şi cald în zilele de iarnă. După ce a intrat în peşteră, tânărul păstor s-a simţit dintr-odată mai bine şi s-a aşezat; l-a luat somnul degrabă, s-a întins şi a adormit. Dar n-a trecut mult timp, şi David a simţit ceva rece pe mâinile sale, şi s-a trezit din somn. Când a deschis ochii - vai! - a văzut un şarpe îngrozitor cum i se ghemuia pe piept şi se încolăcea în jurul mâinilor, îşi înălţa capul turtit deasupra feţei lui şi îşi mişca limba despicată! Cu ochii privea ţintă, plin de răutate, în faţa tânărului - cu ochi care ardeau precum jăraticul.

In peşteră era întuneric, şi în întuneric ochii acelei fiare, ca două scântei! David s-a cutremurat tot de groază.

Era într-o stare disperată, scăparea nu era cu putinţă. Numai să fi mişcat din mână sau din cap, că şarpele l-ar fi muşcat fără îndoială, vărsându-şi otrava în sângele lui. O, cu cât mai uşor i-ar fi fost să se lupte cu leul ce răcneşte sau cu ursul care urlă decât cu acea jivină târâtoare mută! Ce să facă? Deodată şi-a amintit David de vechiul său Ajutător în restrişti, de Domnul său, şi a strigat din inimă plină de durere şi plâns: „Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine! Grăbeşte în ajutorul meu, Izbăvitorul meu dintru atâtea nevoi!"

Indată ce a rostit cuvintele acestea, iată că a răsărit o lumină neobişnuită într-unul dintre colţurile peşterii. Era o lumină în chipul unui glob mare. In mijlocul acelui glob de lumină, David a văzut o fecioară frumoaşă, blândă şi serioasă în acelaşi timp. Fecioara şedea cu capul aplecat în faţă şi ţinea în braţe un prunc atât de minunat, cum nu văzuseră nicicând ochii fiului lui lesei. Deodată, pruncul s-a ridicat în poala maicii sale şi a privit cu asprime la şarpe cu ochii ca două fulgere. Şi a întins pruncul degetul către intrarea peşterii, ca şi cum i-ar fi poruncit şarpelui să iasă.

David a sărit şi s-a întins la pământ înaintea fecioarei şi a pruncului. A vrut să îşi arate în cuvinte recunoştinţa pentru mântuirea neaşteptată, însă tocmai când îi venise cuvântul pe limbă a deschis ochii - dar nu se mai vedea nimic. Şi toată peştera se umpluse de mireasmă dulce, ca de la tămâie şi smirnă de mult preţ.

Până la moartea sa, David nu a putut să uite această minunată întâmplare. Din păstor a ajuns împărat, dar o păstra mereu în amintire. Ca împărat, el a alcătuit, printre altele, două minunate cântări, una: Celui mai împodobit cu frumuseţea decât fiii oamenilor, iar a doua: împărătesei în haină aurită. Si aceste cântări le cânta ca împărat cu harfa în turnul său înalt din Ierusalim.

Iar tu, băiete, ghiceşte: despre ce peşteră este vorba? Ce înseamnă acel şarpe cumplit? Cine era fecioara, şi cine pruncul? Ca să îţi fac mai uşor ghicitul tuturor  răspunsurilor, te salut cu salutul de bucurie: „Hristos S-a născut!"

SFÂNTUL NICOLAE VELIMIROVICI

Fragment din cartea "Adevarul si bunatatea. Parabole si istorii cu talc", Editura Sophia

Cumpara cartea "Adevarul si bunatatea. Parabole si istorii cu talc"


 

• Poveste de Craciun
  Publicat in : Craciun ortodox
• Floare de Tarm
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter Retete de post

Email

Introdu codul din imagine: