O lupta contra diavolului, contra lumii si contra lui insusi. Obisnuinta reculegerii, iubirea retragerii, o atentie statornica asupra vorbelor, cugetarilor si simtamintelor sale, pazirea cu credinta a dorintii si a celor mai umilite indeltniciri, scutesc de mari ispite si atrag harurile Cerului.
Cat traim in lume, nu suntem scutiti de ispite si necazuri. Viata omeneasca pe pamant este ispita.
Nu este om atat de desavarsit si sfant, care sa n-aiba uneori ispite, caci a vietui pe pamant si a fi scutiti cu desavarsire de ispite, nu se poate.
Ispitele acestea sunt omului foarte de folos, oricat de grele si suparatoare ar veni, caci printr-insele el se smereste, se curata, se intelepteste. Toti sfintii au trecut prin tulburari si ispite multe si din aceasta lupta au iesit atat de mari; iar cei ce nu au putut rezista ispitei, au cazut si au fost lepadati. Nu este simtire atat de sfanta, nici loc atat de ascuns, unde ispita si necazul sa nu intre.
Astfel,omul cat traieste in lume nu este scutit de ispita, caci samanta ispitei este in noi; raul este in noi, fiind din pofte nascuti.
Trecand o ispita sau o tulburare, adeseori vine alta si totdeauna avem de patimit.
De ce? Pentru ca comoara fericirii noastre am pierdut-o. Multi incearca sa fuga de ispite si mai greu cad intransele. Numai prin fuga nu putem birui, ci RABDAREA si SMERENIA ne face mai tari decat toti vrajmasii.
Acela care se apara de ispite oarecum superficial si nu pune securea la radacina, cu putin se foloseste. Dimpotriva ispitele se vor intoarce la dansul mai usor si cele din urma vor fi mai rele decat cele dintai.
Cand te afli in ispita, cere sfat, iar cu fratele tau la fel ispitit, nu fi aspru, ci mangaie-l, asa cum ai dori tu insuti sa fii mangaiat de altii.
Inceputul tuturor ispitelor celor rele este nestatornicia inimii si putina credinta in DUMNEZEU.
Caci dupa cum corabia lipsita de carma este manata de valuri incoace si incolo, tot astfel, omul slab este batut de furia ispitelor. Fierul se incearca in foc, iar omul drept in ispita. De multe ori noi insine, nu stim cat putem rabda iar ispita ne arata ce suntem.
Deci, sa priveghem si sa priveghem mai ales la inceputul ispitei, caci daca nu vei lasa ispita sa intre pe usa si o vei goni chiar din prag, biruinta va fi usoara.
La inceputul bolii, pe doctor pofteste: E tarziu leacul, cand raul se invecheste.
Caci la inceputul ispitei, vine in capul omului numai o idee a unui lucru ispititor. Apoi aceasta idee se incorporeaza intr-o imagine vie. Pe urma vine placerea ce o fagaduieste lucru inchipuit. in urma rasare dorinta de a dobandi placerea si in sfarsit vointa zice: Da! - si astfel pacatul este savarsit. In chipul acesta vrajmasul cuprinde tot sufletul.
Asadar, ispititi fiind, sa nu deznadajduim, ci cu ravna mai mare sa rugam pe Dumnezeu, ca sa se indure a ne da ajutor in toata tulburarea noastra.
In ispite si tulburari se cunoaste sporul omului in viata cea buna.
Vrei cu adevarat sa invingi?
Respinge pe vrajmas de la primul sau atac.
Vrei sa tragi, din lupta, folosul in vederea caruia Dumnezeu ingaduie sa fim ispititi?
Recunoaste-ti ticalosia, slabiciunea, neputinta si umileste-te din ce in ce mai mult. Umilinta e temelia sigurantei, a pacii si a perfectiunii noastre.
N-ai sarcina decat ptr tine, nu vei raspunde decat de tine.
Ceea ce omul nu poate indrepta in el insusi si in altii, sa sufere cu rabdare pana cand Dumnezeu va orandui altfel. Gandeste-te ca poate e mai de folos sa fie asa, pentru ca sa fii incercat prin rabdare fara de care meritele noastre n-au mult pret. Cu toate acestea, cand intampini asemenea,ispite, tulburari,piedici, se cade tie sa te rogi lui Dumnezeu, ca sa-ti ajute spre a putea suferi cu blandete ceea ce nu poti sa schimbi, ptr ca, ispitele, necazurile si orice tulburare nu-l face pe om slab, ci ele ne arata, repet, numai cat este el de slab.
Noi toti avem nevoie de sprijin, de indulgenta si de milostivire, si atata vreme cat purtam acest trup neputincios, nu putem fi fara de pacat, nici a vietui fara durere, de aceea se cade sa ramanem in rabdare si sa asteptam mila lui Dumnezeu.
Daca ne simtim lipsiti de mangaieri dumnezeiesti greseala este a noastra, asadar, privegheaza asupra ta, indeamna-te, mustra-te si orice s-ar intampla cu altii, tu nu te lenevi, vei spori in bine cata silinta iti vei da.
Ai vointa tare ptr aceasta? Atunci, pregateste-te de lupta.
Nu lua aminte cine e cu tine sau impotriva ta ci ai grija mare ca Dumnezeu sa fie cu tine in tot lucrul ce-l faci. Sa ai constiinta buna si Dumnezeu te va apara. Caci ce poate rautatea omului impotriva aceluia pe care Dumnezeu va voi sa-l ajute? El stie cum si cand sa te scape. Smereste-te sub mana Lui cea Tare, caci de la EL vine ajutorul si El ne scapa din tot necazul.
Florentina
andriesei florentina
-
Ispitirea din pustie
Publicat in : Religie -
Fetito, quo vadis?
Publicat in : Editoriale -
Maica, ce inseamna sa fii monah?
Publicat in : Religie -
Despre pregatirea pentru spovedanie
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.