Circumcizia este un act de cult extraordinar instituit de Dumnezeu, ca semn al legamantului incheiat cu patriarhul Avraam, pe cand acesta avea varsta de 99 de ani. Tot acum, Dumnezeu ii schimba numele patriarhului, din Avram (tata al inaltimii) in Avraam (tata al multimii).
"Iar cand era Avram de nouazeci si noua de ani, i S-a aratat Domnul si i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic; fa ce-i placut inaintea Mea si fii fara prihana; si voi incheia legamant cu tine si te voi inmulti foarte, foarte tare." (...) Apoi a mai zis Dumnezeu lui Avraam: "Iar tu si urmasii tai din neam in neam sa paziti legamantul Meu. Iar legamantul dintre Mine si tine si urmasii tai din neam in neam, pe care trebuie sa-l paziti, este acesta: toti cei de parte barbateasca ai vostri sa se taie imprejur. Sa va taiati imprejur si acesta va fi semnul legamantului dintre Mine si voi. In neamul vostru, tot pruncul de parte barbateasca, nascut la voi in casa sau cumparat cu bani de la alt neam, care nu-i din semintia voastra, sa se taie imprejur in ziua a opta. Numaidecat sa fie taiat imprejur cel nascut in casa ta sau cel cumparat cu argintul tau si legamantul Meu va fi insemnat pe trupul vostru, ca legamant vesnic. Iar cel de parte barbateasca netaiat imprejur, care nu se va taia imprejur, in ziua a opta, sufletul acela se va starpi din poporul sau, caci a calcat legamantul Meu." (Facere 17, 1-14).
Initial, circumcizia i s-a aplicat lui Avraam, care nu avea urmas la acea vreme, iar mai apoi, tuturor membrilor de parte barbateasca din familia lui. Incepand cu acesta, circumcizia devine semn al legamantului din neam in neam. Nerespectarea acestui act de cult extraordinar se pedepsea cu moartea, deoarece era vazut ca incalcare a legamantului cel vesnic.
Circumcizia consta din indepartarea preputului cu un cutit, la opt zile dupa nastere. Daca la inceput aceasta operatie se aplica tuturor celor de parte barbateasca din familie, in cele din urma, ea se va restrange doar la fiii de parte barbateasca ai lui Israel, moment in care era pus si numele copilului. Uneori chiar mama copilului era cea care taia imprejur pe copil: "Sefora, luand un cutit de piatra, a taiat imprejur pe fiul sau" (Iesire 4, 25).
Circumcizia putea fi intalnita si la egipteni, la fenicieni, la etiopieni, la unele triburi din Africa si America, la arabii descendenti din Ismael si la musulmani. Potrivit mai multor surse - Herodot, Iosif Flavius, Origen, Sfantul Chiril al Alexandriei, Clement Alexandrinul -, evreii ar fi imprumutat aceasta practica de la egipteni.
Potrivit lui Iosif Flavius, desi egiptenii practicau circumcizia, aceasta era insa aplicata numai preotilor sau celor ce doreau sa fie initiati in unele lucruri misterioase. Acest lucru este confirmat ulterior si de Origen si Sfantul Ambrozie al Milanului. De aici rezulta faptul ca evreii nu au preluat de la egipteni aceasta practica, stiind ca tot evreul de parte barbateasca era supus in mod obligatoriu acestui ritual.
Taierea imprejur a fost practicata de evrei ca semn al legamantului inchiat de Dumnezeu cu Avraam, ea aratandu-se a fi deci un semn de separare al comunitati evreiesti de celelalte popoare idolatre. Astfel, cel care primeste a fi circumcis accepta actul consacrarii divine, numai prin acest mijloc el putand apoi intra in comunitatea lui Israel.
Pentru evrei, circumcizia este un act de cult extraordinar, cu un adanc sens religios si moral; este un semn al credintei monoteiste. Prin aceasta se arata, in mod simbolic, infranarea senzualitatii, exprimata prin indepartarea unei parti a trupului, pentru ca omul sa urmeze lucrurile drepte, care duc la sfintenie, si sa evite pacatul, care a determinat ruperea legaturii primilor oameni cu Dumnezeu.
In cele din urma, in comunitatea evreilor puteau intra si cei de alt nea, prin circumcizie si indeplinirea urmatoarelor cerinte: parasirea cultelor idolesti, renuntarea la hulirea numelui lui Dumnezeu, renuntarea la consumarea sangelui si la mancarea de paine dospita, la Pasti. Cei circumcisi primeau, prin aceasta, toata Legea mozaica.
Cei astfel intrati in comunitatea lui Israel se numeau prozeliti (ai dreptatii, ai portii). Prolezitii portii care doar se botezau (se curatau cu apa) nu primeau Legea mozaica, ci se obligau sa respecte numai poruncile noahitice (in fata a trei martori). Acesti prozeliti mai erau numiti si "fiii legamantului". Ei nu se bucurau de aceleasi drepturi religioase si civile ca si evreii. Astfel, ei nu puteau detine proprietati in Canaan si nici functii publice sau militare.
Sfantul Apostol Pavel, urmat de toti Sfintii Parinti ai Bisericii, vede in taierea imprejur un semn al Botezului cu Duh Sfant si cu foc. "In Hristos ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti. Iar pe voi care erati morti, in faradelegile si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii, impreuna cu Sine, iertandu-ne toate gresealele" (Coloseni 2, 11-13).
"Caci taierea imprejur foloseste, daca pazesti legea; daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur. Deci daca cel netaiat imprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur? Iar el - din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii - nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii si prin taierea imprejur, esti calcator de lege?
Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur; ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu" (Romani 2, 25-29).
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Cuvant la Taierea Imprejur a Domnului
Publicat in : Taierea imprejur a Domnului -
Taierea Imprejur cea dupa trup a Domnului; Sfantul Vasile cel Mare (Anul Nou. Tedeum)
Publicat in : Calendar ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.