Locasurile de cult
Templele romane au imitat in constructie pe cele etrusce(de obicei patrate) si pe cele grecesti(de forma dreptunghiulara). Astfel de temple au fost prezente in Roma ( tempul de pe Capitoliu) dedicate triadei: Jupiter, Juno, Minerva sau tempul dedicat zeului Marte, amplasat in Campul lui Marte. Existau si temple in forma rotunda ca cel dedicate zeitei Vesta. Existau si locuri retrase, grote sacre (lucus).Templele mai mici se numeau aedicule. Dupa o perioada de decline, catre sfarsitul republicii, templele devin din ce in ce mai marete la inceputul imperiului.
Preotii
N-a existat la romani o casta sacerdotala. Cultul putea fi implinit si de alte persoane decat preotii, ca de exemplu de anumiti functionari ai statului, iar preotii asistau numai si vegheau ca formele cultului sa fie implinite cu cea mai mare exactitate.
Persoanele destinate cultului se grupau in colegii si corporatii. Institutia colegiala a pontificilor a fost intemeiata, dupa traditie, de regele Numa. De fapt, pontificii erau inteleptii din epoca cea mai veche latina, detinatorii traditiilor poporului, care s-au reunit mai tarziu in colegiu, la inceput de 3, apoi de 5, de 9, de 15 si in sfarsit de 16 pontifici. Ei inregistrau principalele evenimente din viata statului, alcatuind asa-numitele Annales maximi. Tot lor le era incredintata intocmirea calendarului religios si civil. In fruntea colegiului pontificilor era Pontifex Maximus. El era cel mai mare preot al statului.
Pontificii aveau in subordinea lor pe flamini (flamines), preotii unor anumite divinitati, care aveau grija de aducerea sacrificiilor zeilor respectivi. Erau 3 flamines maiores: flamen Dialis, flamen Martialis si flamen Quirinalis, si 12 flamines minores.
Tot in subordinea si directa supraveghere a lui Pontifex Maximus erau si vestalele, fecioarele consacrate templului zeitei Vesta. Acestea, in numar de sase, erau alese de Pontifex Maximus din familiile nobile sau cu foarte buna reputatie si introduse in ordinul lor cu anumita ceremonie. Vestalele intrau in ordin la varsta de 6-10 ani si erau angajate pe 30 de ani. Primii 10 ani erau de pregatire, in ceilalti 10 ani erau preotese si ultimii 10 ani erau indrumatoarele noilor venite. Dupa 30 de ani puteau sa se casatoreasca. Multe insa ramaneau in atrium Vestae.
Un rol important la romani l-a avut augurii, prezicatorii, deoarece toate actiunile statului erau precedate de cercetarea semnelor prevestitoare. Ei erau socotiti interpreti ai lui Iupiter Optimus Maximus.
O particularitate a religiei romane o forma existenta "corporatiilor" sacerdotale, ai caror membri se recrutau din familiile aristocrate. Cele mai importante corporatii sacerdotale erau cele ale salienilor, lupercilor si arvalilor.
Riturile publice. Cultul public consta la inceput din rugaciuni, voturi, purificari si sacrificii. Rugaciunea (precatio) era socotita ca avind o putere magica. Din aceasta cauza trebuia rostita fara nici o schimbare sau greseala.
O forma speciala de rugaciune era supplicatio, rugaciune solemna ceruta poporului de catre senat in cazuri de calamitati publice, epidemii, foamete sau ca multumire pentru vreo victorie militara. Intreg poporul lua parte la aceasta ceremonie, care dura un anumit numar de zile. Poporul intra cu ramuri de laur in templele deschise, facea libatii de vin si ardea tamiie, in vreme ce matroanele, cu parul despletit, se roteau imprejurul altarelor cu mainile ridicate spre cer.
Votul (votum) era socotit ca mijlocul cel mai eficace pentru a se castiga bunavointa si ajutorul zeilor, carora li se promiteau in schimb, in chip conditionat, ofrande, sacrificii etc.
Purificarile aveau mare importanta la romani. Scopul lor nu era atat curatirea de greseli morale cat spalarea de unele atingeri impure.
Sacrificiile ocupau si la romani locul cel mai important in cult, fiind randuite cu extrema amanuntime.
Riturile particulare. Cultul particular nu avea la romani un ritual unic, fiecare familie implinind actele de cult potrivit propriei sale traditii. Ritul obisnuit consta in a oferi focului libatii in timpul mesei.
La noua zile dupa nastere, copilul era stropit cu apa si recunoscut de tata, care ii punea un nume. La varsta pubertatii, in ziua de 14 martie (Liberalia), se dezbracau hainele de copil si se punea toga barbateasca, ceremonia sfarsindu-se printr-un sacrificiu. Cea mai solemna ceremonie a cultului familial era casatoria. Dupa ce mireasa era adusa cu alai si cantece religioase la casa mirelui, tinerii mancau impreuna, ca si la greci, o lipie de secara, perfectandu-se astfel din punct de vedere religios unirea lor. Toate aceste rituri ale cultului familial se implineau in jurul vetrei, ca si la greci.
-
Jertfa Domnului in cartile de ritual ale Bisericii
Publicat in : Viata liturgica -
Praznicele Craciunului si Teofaniei sunt insotite de multe probleme de ritual
Publicat in : Craciun ortodox -
Sacrificarea porcului de Ignat
Publicat in : Ignat -
Refrigerium in mitologia si in istoria poporului roman
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Este vizionarea TV un comportament religios?
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.