Cum au spijinit romanii din S.U.A rezidirea acestui sfant lacas.

Ne mai desparte putin timp de praznicul din acest an al Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir, cand se vor implini 15 ani de la sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Capitala, lacas de cult foarte frecventat si mult iubit de credinciosii bucuresteni si nu numai de ei. Demolata cu buldozerele in anii comunismului, alaturi de multe alte lacasuri de inchinaciune, Biserica "Sfantul Spiridon - Vechi” avea sa rasara din nou de sub asfaltul strazii, in primii ani de dupa Revolutie, cu si mai multa viata si putere de rugaciune, datorita tuturor acelora care n-au vrut s-o dea nicio clipa uitarii, unii cunoscuti pentru noi cei de azi, altii doar de Dumnezeu stiuti, iar unii, din pacate, prea devreme uitati, desi sunt ctitori ai acestui adevarat simbol al reinvierii credintei in Romania. O parte dintre ei se regasesc in actul oficial de sfintire a Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” pe care se cuvine sa-l reamintim pentru inceput. Rezidirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” a inceput in anul 1992 iar lucrarile s-au incheiat patru ani mai tarziu, biserica fiind sfintita in 26 octombrie 1996.

Actul de Sfintire a Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti, consemneaza:

+ Cu vrerea Tatalui, cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, Inaltatu-s-a aceasta Sfanta Biserica intru cinstirea Sfantului Ierarh Spiridon al Trimitundei, Facatorul de Minuni, pe locul alteia mai vechi, la anul 1747, de catre Constantin Mavrocordat, Domnitorul Tarii Romanesti, la rugamintea Patriarhului Silvestru al Antiohiei, aflat atunci in Bucuresti, purtatorul toiagului pastoresc al Mitropoliei Ungro-Vlahiei fiind Neofit Cretanul.

Dupa trecerea a peste doua secole de la inaltarea acestui sfant lacas, asupra tarii si Sfintei noastre Biserici stramosesti s-a abatut urgia dictaturii comuniste, cand au fost distruse un numar de biserici din Bucuresti, intre care si Biserica Sfantului Spiridon-Vechi, demolata in noaptea de 13-14 Iunie 1987.

In lumina libertatii, dobandita sub calauzirea Duhului Sfant, prin jertfa tinerilor din Decembrie 1989, avand ravna pentru vindecarea suferintei pricinuite de disparitia acestui sfant lacas, Prea Fericitul Parinte Patriarh TEOCTIST a purces la inceperea lucrarilor de rezidire a bisericii pe vechile ei temelii, precum se vede, redandu-i-se infatisarea dintru inceput, impodobita fiind pe dinauntru cu pictura, catapeteasma, strani si alte odoare.

Aceste impliniri s-au realizat prin Sfanta Arhiepiscopie a Bucurestilor, cu straduinta Prea Sfintitului Episcop Vicar TEODOSIE SNAGOVEANUL, cu sprijinul Ministerului Finantelor, Secretariatului de Stat pentru Culte, Bancii Nationale a Romaniei, Bancii Comerciale Romane, Primariei Municipiului Bucuresti si al multor preoti, credinciosi, miluitori si facatori de bine din tara si din strainatate, pilda fiind si credinciosii ortodocsi romani din New York, prin straduinta Prea Cuviosului Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi, ale caror nume vor fi inscrise in Cartea Vietii.

Cu multa cinstire fata de lucrarea inaintasilor, au fost asezate la locul lor unele piese originale: portalul de la intrare, cu pisania in litere arabe si grecesti, coloanele de piatra cioplita din interior si de la pridvor, ancadramentele ferestrelor, icoanele din catapeteasma, salvate din fata buldozerelor prin ravna Parintelui Paroh Alexandru Zaharescu.

Lucrarile de reconstructie s-au desfasurat intre anii 1992-1996 sub indrumarea arhitectului Florea Voicu, iar pictura - in tehnica fresca - a fost realizata de catre o echipa de pictori talentati, sub conducerea pictorului bisericesc Vasile Buzuloi, dupa proiectul Prea Cuviosului Arhimandrit pictor Sofian Boghiu, staretul Sfintei Manastiri Antim, paroh fiind Prea Cucernicul Preot Ioan Iordache.

Sfintitu-s-a aceasta biserica de catre Prea Fericitii Parinti Patriarhi IGNATIE al IV-lea al Antiohiei si al intregului Orient si TEOCTIST al Romaniei, in mijlocul unui ales sobor de Ierarhi, arhimandriti, preoti si diaconi, in prezenta unei impresionante multimi de credinciosi in ziua de 26 Octombrie 1996, la praznicul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de Mir.

"Binecuvinteaza si sfinteste Doamne, pe cei ce iubesc podoaba Casei Tale!"

Dincolo de acest act oficial de sfintire a Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi”, care nu avea cum sa-i cuprinda pe toti cei care s-au implicat in rezidirea sfantului lacas, exista cu siguranta multe amintiri si multe marturii emotionante despre aceasta minunata lucrare. Unele au fost deja publicate in presa, altele au ramas tainuite deocamdata si poate vor iesi la iveala cu timpul. Fara a diminua cu nimic contributia si eforturile Patriarhiei Romane si ale Arhiepiscopiei Bucurestilor, ale fostului paroh, parintele Alexandru Zaharescu, ale actualului preot paroh, parintele Ioan Iordache, ale tuturor sponsorilor din Romania, ale credinciosilor bucuresteni, dorim sa aducem in atentie si cateva marturii mai putin cunoscute ale unor romani din S.U.A. care au dorit sa faca ceva bun pentru fratii lor romani din tara, dupa Revolutie, contribuind si ei la rezidirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi”.

Domnul Profesor Dr. Constantin Virgil Negoita este o personalitate extraordinara a diasporei romanesti din S.U.A., este nu numai un savant renumit pe plan international si profesor de matematici la Hunter College de la City University din New York, ci si un prozator foarte talentat. Specialist in logici fuzzy - asa-numitele "sisteme vagi” in care notiunile traditionale de adevar si fals devin relative, instabile si noncontradictorii -, autor a numeroase studii stiintifice cu aplicatii in domeniul ciberneticii si al teoriei sistemelor (cateva au fost traduse si la noi), domnul Profesor Negoita s-a lansat cu hotarare si in literatura. Publicate mai intai in Statele Unite, romanele sale au avut un bun ecou si in mediile literare autohtone, impunand deja atentiei cititorilor un prozator important al diasporei. A scris, printre altele, volumele: "Vag”, "Împotriva lui Mango”, "Logica Postmodernului”, "Irozii”, "Concert la Carnegie Hall”, publicate de Editura Paralela 45 din Pitesti.

Cine ar fi banuit insa ca savantul, profesorul si scriitorul Dr. Constantin Virgil Negoita este fiu de preot, un om cu multa credinta, membru de marca al consiliului parohial al Bisericii "Sfantul Nicolae” din New York, si ca, impreuna cu fostul paroh al bisericii din metropola americana, vrednicul de pomenire Parinte Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi, s-a implicat foarte mult, imediat dupa Revolutie, in sprijinirea refacerii Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti? Despre ceea ce s-a intamplat in acele zile si mai tarziu, la New York si la Bucuresti, dl. Profesor Constantin Virgil Negoita a scris pe larg chiar intr-un capitol din cartea sa "Impotriva lui Mango”, publicata in anul 2004. Cu permisiunea domnului Profesor Negoita, vom reda in continuare cateva fragmente din acest capitol.

Dl. CONSTANTIN VIRGIL NEGOITA:
"Biserica fost demolata in 1987. Dupa numai doi ani, demolatorii au fost si ei demolati. Toata lumea stie cum s-a facut rasturnarea, pentru ca fusese televizata. Nimeni nu stie cum s-au adunat banii.

La Biserica "Sfantul Nicolae” din Queens, cativa entuziasti vor sa faca ceva pentru cei ce incercau rasturnarea, si strang bani cu gandul sa cumpere sange pentru raniti. Sub presiunea emotiei, se strang patru mii de dolari. "Sa-i trimitem prin Crucea Rosie”. "Si cine garanteaza ca vor ajunge in Romania?”, ii opresc eu, cu oarecare neliniste. "Ar fi pacat sa se piarda aiurea.” Cum varsarea de sange incetase destul de repede, cineva propune sa se renunte la gandul dintai. "Sa fie trimise bomboane de ciocolata, pentru copiii orfani”, vine o propunere din partea unei evlavioase, care se ofera sa le duca la destinatie, daca-i platim biletul de avion. Nu stiu de ce, dar subiectul orfanilor revine mereu, obsedant. "Nu cred ca este suficient”, indraznesc eu, "mai bine sa le construim o biserica”. "Ce sa faca cu ea”, mi se raspunde, "n-au destule?”

Ca sa conving, spun ca sunt gata sa mai dau eu inca patru mii de dolari. "Acceptati propunerea mea, si va dublez suma”, anunt, cu credinta ca si altii vor face la fel. Parintelui Vasilachi, paroh al bisericii, si vicar al episcopului, ii place ideea si ofera si el alti patru mii de dolari. Iata ca avem, dintr-un foc, douasprezece mii de dolari. Suma nu era foarte mica. Comitetul director al bisericii nu avusese niciodata atatia bani. Biserica "Sfantul Nicolae” era saraca. Infiintata de cativa ani, apartinea de episcopul Victorin, care nu se rupsese de Patriarhia din Romania.

Oamenii importanti o ocoleau. "Nu ne ducem la comunisti”, spuneau ei. Eu mergeam acolo pentru ca imi placea preotul, un calugar batran cu charisma (nota red.: Parintele Arhim. Vasile Vasilachi). Fusese staret la Manastirea Antim, fusese arestat si intemnitat pentru cativa ani, dus la munca fortata. Imi povestise ca vazuse lumina necreata la Pocrov, un schit langa Neamt, unde venea sa-l vada Mihail Sadoveanu. Statusem de vorba pe indelete, si aflasem o multime de intamplari de care nu stiau multi. Avea vorba dulce, moldoveneasca, a Husilor, era doctor in teologia Rasaritului, scrisese carti, si reparase biserici. Il cunoscuse pe tata, de pe vremea cand isi sustinuse teza de doctorat, si comentam despre vrerea lui Dumnezeu. Amandoi stiam ca negura comunismului, ca orice negura, va dispare. Nu ne gandisem sa spunem cand. Ar fi fost greu.

Evenimentele de la sfarsitul anului 1989 ne surprinsesera pe amandoi. Ne gandim ca o inviere ar trebui memorata. Asa ne vine in minte Biserica Reinvierii. El crede ca vom putea strange bani pentru o biserica mare, care sa fie plasata intr-unul dintre cartierele noi, unde nimeni nu se gandise sa aseze biserici. Eu sunt mai modest.”, mai scrie domnul Profesor Virgil Contantin Negoita in cartea sa.

Parintele Vasile Vasilachi, paroh la acea vreme la Biserica "Sf. Nicolae” din New York (trecut la Domnul in anul 2003) isi dorea foarte mult sa ridice o biserica mare in cartierul Drumul Taberei din Capitala. Au fost facute primele anunturi. Un apel a fost publicat si in almanahul "Credinta”, editat de Arhiepiscopia Ortodoxa a Romanilor din Cele Doua Americi, dupa cum urmeaza:

Apel pentru zidirea unei Biserici Ortodoxe in Bucuresti, Romania

Parohia Ortodoxa Romana "Sfantul Nicolae” din New York, in frunte cu Preotul-Paroh, Consiliul Parohial si toti credinciosii, in dorinta de a ajuta pe fratii lor Romani, au hotarat sa zideasca o Biserica in Capitala Tarii.

Comunistii, in conducerea lor ateista si tiranica, au distrus si mutat din locul lor 30 de Biserici numai in orasul Bucuresti, dar prin aceasta s-au distrus si pe ei. Ca un suprem omagiu adus celor 2000 de ani de spiritualitate Crestina a poporului Roman, facem apel la toti Romanii din afara hotarelor Tarii, sa ne ajute cu generozitatea lor de totdeauna, ca sa aducem Neamului Romanesc acest dar sfant. Si asa vom fi una cu parintii, fratii si surorile noastre din Tara. Si asa, precum a spus Rares Voda: "Iarasi suntem ce am fost si mai mult decat am fost”.

Aceasta Biserica va avea hramul "Invierii Domnului”, care sa fie Dumnezeiescul temei al reinvierii Romaniei. Caci nici un bine in lume nu este fara Dumnezeu.

Vom cere Patriarhiei, ca impreuna cu Primaria orasului Bucuresti, sa ne dea un loc de seama, pe care sa se poata zidi aceasta Biserica. Vom face apel la cei mai de seama arhitecti si pictori Romani sa faca planurile acestei Biserici.

Donatiile se pot trimite pe adresa: "St. Nicholas Romanian Orthodox Church,” 45-03, 48th Avenue, Woodside, NY, 11377. Telefon: (718) 784-4453. cu specificatia "pentru zidirea Bisericii din Bucuresti”.

Binecuvantarea Domnului sa fie cu noi, cu toti!

Preot-Vicar, Fr. Dr. VASILE VASILACHI,
Presedintele Consiliului Parohial, NICOLAE GROZAVU

Dupa acest apel al bisericii din New York, banii au inceput sa se adune, dar planurile initiale s-au schimbat intre timp. Cum anume? Aflam tot din cartea domnului Profesor Dr. Constantin Virgil Negoita:

"In 1990, un prieten imi aminteste de Biserica "Sfantul Spiridon - Vechi” (nota red.: demolata in 1987). "E mica”, ma tenteaza el, "si nu este acoperita decat de asfalt”. M-am dus in capul Caii Victoriei si m-am uitat. Mi-am adus aminte cum statea sub nivelul strazii, semn ca orasul crescuse, cum intram coborand cateva trepte, si cum deasupra unei usi foarte mici era o pisanie scrisa in limba araba, care, parca spunea ca ar fi fost un dar al Patriarhiei din Antiohia. "Mergi la parintele Zaharescu, parohul”, sunt sfatuit, "el a salvat coloanele si usa de la intrare, el le-a depozitat la Manastirea Cernica”. Ma duc. Batran, suferind, dar cu imensa speranta, ma primeste ca si cand m-ar fi trimis providenta. Imi marturiseste ca si el strangea bani pentru reconstructie. Imi spune ca se duce in fiecare zi, cand nu ploua, si se aseaza langa un plop urias, care nu fusese taiat, ramasese, si primea donatii de la trecatorii cunoscatori. Depusese banii la banca. Nu l-am intrebat care banca. Nu mi se parea important. Imi arata o fotografie veche. Vad biserica, treptele, plopul. Il fotografiez cu fotografia in brate. Ii promit ca vom rezidi-o asa cum a fost. Pe vechile temelii. Nu mi se pare greu de gasit. Cunosc obiceiurile locului. Stiu ca toate lucrurile fusesera facute de mantuiala, si banuiam ca daramarea trebuia sa fi fost facuta la fel. "Sub pojghita asfaltului, vom gasi temeliile”, l-am asigurat eu. "Odata gasite, ridicam zidurile.” Rezidirea urma sa marcheze o inviere din morti. A binelui. Ca sa aratam ca binele e mai tare ca raul.

Intors la New York, vorbesc din nou cu parintele Vasilachi. El tot mai vrea o biserica mare, in Drumul Taberei. "De ce nu”, zic eu, "numai ca trebuie sa ne grabim, acolo este inflatie si banii nostri vor fi mai mici.” Asa tiparim anunturile si tot asa le distribuim, peste tot, cu cele mai mari sperante. Nimeni nu se grabeste sa faca donatii. Comunitatea romanilor din New York este un concept destul de abstract.

Anul 1990 trece cu repeziciune. Suma initiala, depusa in banca, creste. Comitetul director devine nervos: "Banii donati trebuie sa fie trecuti in contul nostru, si noi avem nevoie de bani, asta e biserica mica, saraca, si noi avem nevoi, de ce sa-i trimitem in buzunarele patriarhului comunist, ca sa-i manance, ca sa se plimbe?” Vocile devin in fiecare zi mai aspre.

"Ce facem acuma parinte?”, il avertizez pe vicar, "baietii vor banii, cu tot dinadinsul, ce sa mai stam, ma duc sa vorbesc cu Patriarhia, singura institutie serioasa, singura care rezista de doua milenii, aspre, cu infrastructura, cu arhitect, cu contabili, si mai ales cu relatii, noi nu putem face nimic de aici, prin telefon...”

In 1992, in vara, Patriarhul ma primeste, amabil. Isi aduce aminte, ca fiind student, a cantat in cor la Biserica "Oborul Vechi” de langa Foisorul de Foc, unde tatal meu a slujit saizeci de ani, si ca, atunci cand eu sa tot fi avut vreo doi ani, ma tinuse de mana. Se tine bine, Parintele nostru, ne bucuram noi, si incepe sa-mi spuna ce greu i-a fost, mai ales cand au inceput demolarile, cand nu putuse sa faca nimic. Il asigur ca nu venisem sa-l judec sau sa-l condamn. Comunismul nu-si avusese radacinile in turlele bisericilor romanesti, amandoi stiam bine ce s-a intamplat, cum a fost. "Este usor sa arati cu degetul”, mai spun eu. "Este mai grea rezidirea. Hai sa incepem”. "Sfantul Spiridon - Vechi”, spune el, "a fost ultima biserica daramata, ar fi nemaipomenit sa fie prima facuta la loc”. Era tocmai cum am gandit.

Ii spun ca ar fi bine sa vorbeasca la telefon cu parintele Vasilachi, sa-l convinga, preturile cresteau, era inflatie, noi nu stiam ce vom mai aduna, entuziasmul scadea, ce sa mai asteptam, trebuiau incepute lucrarile, acum cand nimeni nu cerea aprobari, era confuzie, hai s-o facem si gata. Ii arat cecul. Cheama contabilul, il roaga sa-mi faca o scrisoare de confirmare, si, pana sa fie gata scrisoarea, ma invita la masa.

Asa il cunosc pe Bartolomeu Anania, care fusese si el in America, statuse mai mult, cunostea locurile si oamenii. Cand se minuneaza de cec, ii explic ca deocamdata eram eu si vicarul si cativa prieteni ai nostri, dar cine stie, mai tarziu poate ca o sa mai vina si altii, cu toate ca, "vedeti, biserica romanilor in America e fracturata”. "Stiu”, zice el. "Sa-l facem episcop pe Vasilachi”, adaug eu, "asta ar putea schimba lucrurile”. "O sa ne mai gandim”, raspund ei, uimiti de propunerea mea. Vicarul era nascut in 1909 si nimeni nu credea ca va rezista, atat cat a rezistat. Am continuat discutia la Manastirea Varatec, unde viitorul arhiepiscop al Clujului traducea Biblia. Stiam ca era scriitor. Ii citisem o carte si eram incantat sa putem sta de vorba. Mai tarziu, mult mai tarziu, cand i-am vazut traducerea, eram cu parintele Vasilachi, care si el tradusese Biblia, si nu apucase sa o mai tipareasca pentru ca ii fusese confiscata atunci cand a fost arestat (nota red.: manuscrisul Bibliei traduse de parintele Vasile Vasilachi, recuperat ulterior, se afla acum in Biblioteca Academiei Romane), ne-am minunat cum stiuse sa potriveasca cuvintele.

Constructia incepe in toamna anului 1992. In vara anului urmator vin sa vad cum merg lucrurile. Arhitectul gasise planurile originale. Am fotografia, cu el si cu Preasfintitul Teodosie Snagoveanul, cu zidarii, cu zidurile si cu bucuria. Ma simt implinit. Nu cred ca as fi fost mai bucuros daca imi zideam mie casa, asa cum ma sfatuisera cativa prieteni cu spirit practic. "Cu banii astia, in anul 1990, puteai sa-ti iei un apartament”, ziceau ei. "Daca vrea Dumnezeu, o sa-l iau inapoi pe cel confiscat la plecare”, le explic eu. "Daca nu, inseamna ca trebuie sa stau linistit”...

In 1996 Biserica "Sfantul Spiridon - Vechi” este gata. La sfintire este invitat Ignatius, Patriarh al Antiohiei, si Preotul Vasilachi care este facut arhimandrit mitrofor. In 1997, primavara, o vad si eu. Se intampla sa fie Vineri, in timpul vecerniei, cand lumea se aduna la rugaciune. Multumesc Celui de sus pentru aceasta clipa. Pictura, proaspata, superb bizantina, are aceeasi lumina cu cea care mi-a facut copilaria frumoasa. Aceeasi. Probabil ca asa a fost si atunci, in urma cu doua secole, prima data. De pe un perete, de sus, peste toata biserica, priveste ctitorul, Patriarhul Teoctist. Cand ies, afara, vad scris, pe o placa metalica, aurie, ca biserica a fost facuta cu bani donati de o banca. Mare este gradina lui Dumnezeu!

Plopul este insa la locul lui. Micsorat, dar inca-n picioare. Nu chiar ca in fotografia pe care am vazut-o la preotul Zaharescu. Nici el nu mai este... Cand intreb cum a fost rezidita biserica, nimeni nu stie. Ce daca? Ma intreb care va fi soarta plopului. Il va rezidi cineva, si pe el, vreodata, cand va muri? Peste ani, cine-si va mai aduce aminte de el?”, mai scrie dl. Profesor Dr. Constantin Virgil Negoita.

Parintele Vasile Vasilachi, parohul Bisericii "Sfantul Nicolae” din New York, a primit invitatie din partea Patriarhiei de a veni in 1996 la Bucuresti, la sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi”. A fost invitat sa ia parte in toamna acelui an si la resfintirea Paraclisului Manastirii Antim, asezamant monahal la care Parintele Vasile Vasilachi a fost staret intre anii 1944-1948, contribuind la refacerea manastirii dupa razboi si patronand in acei ani intalnirile "Rugului Aprins”. Cu ocazia venirii la Bucuresti in 1996, la slujba de resfintire a Paraclisului Manastirii Antim, Parintelui Arhimandrit Vasile Vasilachi i-a fost acordat rangul monahal de Mitrofor, cu drept de a purta mitra, carja si mantie. Au fost momente de mare emotie traite de Parintele Vasile Vasilachi in acele zile. A slujit si a predicat in Catedrala patriarhala, al carei predicator fusese intre anii 1940-1944 si unde rostise in trecut aproximativ 400 de predici care au fost transmise si la Radio Romania. A fost gazduit in Palatul Patriarhiei exact in incaperea in care locuise in tinerete cand era Secretar al Patriarhiei. S-a inchinat si a oficiat o slujba de parastas la mormantul Prea Fericitului intru pomenire Patriarh Nicodim care i-a fost staret duhovnicesc si sub indrumarea caruia si-a dedicat intreaga slujire vietii monahale si Sfintei noastre Biserici stramosesti. Iar cand a fost ridicat la rangul de Arhimandrit Mitrofor, avea sa fie invesmantat tocmai cu mantia vrednicului de pomenire Patriarh Nicodim, cel care-l recomandase, in urma cu 50 de ani, pe Parintele Vasile Vasilachi sa fie Arhiereu vicar, dar autoritatile comuniste de la acea vreme se opusesera cu inversunare. Aceste clipe de adanca emotie ca si multe altele din acea calatorie in Romania, Parintele Vasile Vasilachi ni le-a lasat scrise, spre amintire, in cartea sa "Reinvieri Spirituale”, publicata la New York in anul 1997. Un capitol aparte, pe care-l redam in continuare, ne face sa retraim si noi cu bucurie ziua in care a fost sfintita Biserica "Sfantul Spiridon - Vechi”.

PARINTELE VASILE VASILACHI
Sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon” - Vechi din Bucuresti la 26 Octombrie 1996

"De-a lungul veacurilor, in trecut si prezent, credinta crestina a fost divina salvare a poporului roman, atat in vremuri grele cat si-n cele bune.

In ultimii cincizeci de ani, cand tara cazuse sub conducerea tiranica a comunismului ateist, singurul temei de salvare a tuturor Romanilor a fost participarea in masa la marile serbari crestine, rugandu-se Bunului Dumnezeu din ceruri sa-i scape de tirania comunismului.

Si auzita le-a fost rugaciunea lor, caci piatra mormantului a fost rasturnata peste cei ce rastignisera Biserica si Neamul.

Cu rugaciuni in inimi si cu flori in maini, tineretul erou al Neamului a biruit pe cei inarmati cu tunuri si arme.

Comunismul daramase numai in Bucuresti treizeci de biserici, dar sub daramaturile acestor locasuri sfinte au cazut in adancurile pamantului insisi comunistii.

Si mare si puternica a fost credinta acestui popor romanesc, caci lupta a continuat-o pana ce si-a dobandit libertatea completa, alegandu-si conducatori care sa-l calauzeasca parinteste in prezent si-n viitor. Ceea ce se cere tuturor acuma e acea intelepciune si cumintenie de viata crestina, ca sa inlature din interior si din afara pe toti dusmanii de ieri si de astazi.

Cu aceste ganduri de iubire de Dumnezeu si de Neam, un grup de Romani alesi de la Biserica "Sfantul Nicolae” din New York, a socotit ca cel mai mare dar ce-l pot face fratilor si surorilor si copiilor lor din tara, e in a le zidi o biserica din nou in Bucuresti, care a fost daramata de comunisti, si asa, daruri ceresti sa se reverse de-a pururea de la Acel ce a facut cerul si pamantul.

Acest gand l-au avut mai intai un fiu al Bucurestilor, Profesorul Constantin Virgil Negoita, de la Hunter College University din New York, si noi, Fr. Dr. Vasile Vasilachi, fostul secretar al Patriarhiei Romane si Predicator al Catedralei si Staret al Manastirii Antim, la care s-au alaturat cantaretul bisericesc Constantin Georgescu, Dl. Dan Peligrad, Preotul Profesor Vasile Ignatescu si alti cativa donatori din New York, de la Biserica "Sfantul Nicolae”, si din Statele Unite ale Americii.

Un prim fond de 13.200 Dolari, a fost trimis din inceput, pana la urma suma totala ridicandu-se la 21.167,91 de dolari, dintre care 12.000 au fost donati de Fr. Dr. Vasile Vasilachi si 4000 de Dl. Prof. Negoita. La aceasta suma s-a adaugat si ajutorul celor de la Bucuresti, al Bancii Nationale, al Ministerului de Finante si al Primariei Capitalei. Raspunderea si grija toata de a supraveghea aceasta lucrare a rezidirii Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti, a avut-o Prea Fericirea Sa Parintele Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, cu toate organele eparhiale.

Cu aceeasi dragoste, Prea Fericirea Sa Patriarhul Teoctist a organizat si a patronat Sfintirea acestei Biserici a Sfantului Spiridon - Vechi din Bucuresti, la care a invitat si a luat parte si Sanctitatea Sa, Patriarhul Ignatiu al IV-lea, al Antiohiei si al intregului Orient, precum si Mitropolitul Daniel al Moldovei si al Bucovinei, si alti Episcopi si preoti,”, mai scrie Parintele Vasile Vasilachi.

Tot in cartea "Reinvieri Spirituale” a fost publicata si cuvantarea pregatita de Parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi pentru sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon” - Vechi in data de 26 Octombrie 1996:

"In aceste clipe sfinte, am trait cu totii reinvierea locasului sfant al Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti, pe care comunistii au daramat-o si peste temeliile ei sfinte au pus o placa de asfalt pe care si-au facut alergare la zadarniciile vietii lor.

Si asa au dat mormantului un locas sfant al lui Dumnezeu, care fusese spre inchinare oamenilor vreme de 300 de ani.

Aceasta biserica cereasca de pe pamant, nu a fost uitata nici de Dumnezeu si nici de credinciosii ei de ieri si de astazi.
Chiar acolo, in adancurile intunecate ale pamantului, era sub privirea Parintelui ceresc si a oamenilor.

Umbrele spirituale ale tuturor erau in zbucium, asa precum se spune in Biblie: "In numele lui Iisus Hristos tot genunchiul se pleaca, al celor ceresti si al celor pamantesti, si al celor de dedesubt” (Filipeni 2:10).

Si asa si cei de sub pamant erau intr-o vesnica alergare in biserica subpamanteana, cu plansete si jale, in care-i alungase paganismul comunismului.

Si ajuns-au rugaciunile lor la Cel ce a facut Cerul si pamantul, la Acel ce si El a fost rastignit si ingropat, dar a treia zi a inviat.

Si El care a spus ca Biserica Sa nu o vor strica nici portile iadului, a reinviat trupul acestei Biserici a Sfantului Spiridon - Vechi, din Bucuresti.
Si Dumnezeu ne-a pus pe noi crestinii sa dam la o parte piatra acestui mormant, si sa ne coboram la temeliile din adancurile pamantului, si asa, pe acelasi fundament, sa inaltam zidurile acestei biserici, sa apara in lumina soarelui si-n ochii tuturor oamenilor.

Da, Bunul Dumnezeu este Acela care ne-a dat timpul biruintelor si puterea de a rezidi aceasta biserica si a o impodobi, ca sa fie si mai frumoasa decat a fost.

Si, intr-o zi ca aceasta, sa traim cu totii Reinvierea acestei Biserici a Sfantului Spiridon - Vechi din Bucuresti.

Astfel, aceasta Biserica a Capitalei Romane a fost rezidita pe temeliile ei strabune.

Am facut-o aceasta dupa indemnul biblic, care ne-a spus: "Ziditi vechile ruini, ridicati trecutul daramat in tara pe aceleasi temelii strabune”.
Si asa nu numai aceasta biserica, dar tot trecutul Neamului Crestinesc Romanesc sa-l zidim pe temeliile strabune, cu toate valorile stramosilor nostri, care au fost dispretuite de dusmanii de ieri ai poporului roman (a se vedea Isaia, 61:1-4).

Si asa sa ajungem ca sa retraim cu totii o Romanie a Neamului Romanesc, in credinta, in cultura si civilizatie.
Iata, aceasta Biserica a Sfantului Spiridon - Vechi are o asezare in centrul Bucurestilor, care are o oranduire de la inaintasii nostri sa fie la inceputul strazii care simbolic se numeste Calea Victoriei, a Capitalei Romaniei.

Fie ca de-a pururi si-n viitor, sa avem aceasta binecuvantare de la biserica aceasta a Sfantului Spiridon - Vechi, sa pornim din victorie in victorie pentru Neamul Romanesc.

Fratilor, noaptea a trecut, lumina cea stralucitoare a zilei a venit, sa ne lepadam de toate faptele intunericului, rezidind bisericile si toate asezamintele de cultura si civilizatie ale Romaniei, iarasi precum au fost si mai mult decat au fost, precum au facut-o Voievozii Neamului in trecut si precum cu totii o dorim ca la "trecutul mare si mai mare viitor sa avem!”

Dumnezeu ne-a dat prin aceasta ca tot omul sa fie nu un rob al pamantului, ci un stapan al tuturor comorilor pamantesti, fiind fiecare din noi Domn si Doamna ai universului si ai Cosmosului insusi.

Fratii si surorile Romani din America v-au facut acest dar al rezidirii Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti, in care Dumnezeu este de-a pururea cu voi, sa va ajute, iar voi in veci sa-L iubiti pe Cel ce va iubeste si va ajuta sa puteti fi fericiti!

Noi cei din New York suntem multumiti ca Dumnezeu si voi ne-ati primit darul ce vi l-am facut, ca aceasta biserica a Sfantului Spiridon sa reinvie si sa fie de-a pururea vie pentru voi.

Am dat noi cei din America impreuna cu un fiu al Bucurestilor, Profesorul Constantin Virgil Negoita de la Hunter College - City University din New York, si ati dat si Dumneavoastra, cei de aici, prin Banca Nationala, Ministerul de Finante si Primaria Capitalei, si asa avem astazi marea bucurie a rezidirii din nou a bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Cetatea Bucurestilor.

Aducem multumirile noastre si Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, care a avut toata grija parinteasca de a se rezidi aceasta biserica a Sfantului Spiridon-Vechi din Bucuresti, prima dintre cele 30 daramate de comunisti.

Also, many thanks to His Sanctity Patriarch Ignatius IV of Antiohia, who participated at this consecration of the old Saint Spyridon Church from Bucharest, with love. May our God brings all of us together in truth, love and peace, now and always.

God bless America! God bless Romania!”

In cartea "Reinvieri Spirituale” scrisa de Parintele Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi este publicata integral lista donatorilor de la parohia "Sfantul Nicolae” din New York si din S.U.A., pentru reconstructia Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti.

Tot in aceasta carte, cateva randuri scrise de Parintele Vasile Vasilachi ne-au atras atentia in mod deosebit: "La biserica din Azuga (nota red.: Parintele Vasile Vasilachi l-a insotit pe Patriarhul Teoctist in vizita la cateva manastiri si parohii din Muntenia in toamna anului 1996), am avut marea bucurie de a intalni pe un bun crestin de la Biserica "Sfantul Nicolae” din New York, care venise sa faca pomenirile mamei sale, adormita in Domnul. S-a bucurat si el si ne-am bucurat si noi, iar el si acolo si la sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi” din Bucuresti, a dat eternizarea acestor clipe prin aparatele de fotografiat, si a scos o caseta vizuala cu toata slujba de la sfintirea bisericii. E domnul inginer Marius Dan Popescu, o distinsa personalitate in comunitatea romaneasca si a parohiei "Sfantul Nicolae” din New York.”, mai nota Parintele Vasile Vasilachi.

Dupa 15 ani de la acest moment, cu sprijinul doamnei Nicoleta Furtuna din New York, co-executor testamentar al Parintelui Vasile Vasilachi, am reusit sa-l contactam pe domnul inginer Marius Dan Popescu. Bucuria noastra a fost nemarginita afland ca la New York, in ciuda trecerii timpului, in casa domnului Popescu, au fost pastrate pe pelicula secvente memorabile de la sfintirea Bisericii "Sfantul Spiridon - Vechi”, pe care dansul a avut amabilitatea sa ni le trimita si noua. Ii multumim domnului inginer Marius Dan Popescu pentru acest dar extraordinar, pe care vi-l oferim si dvs. prin secventele video de mai jos. Este un dar minunat si-i multumim Bunului Dumnezeu, pentru ca asa cum scria Parintele Vasile Vasilachi: "Atuncea cand iti vine un dar la care nu te asteptai, acel dar iti vine de la Dumnezeu.”

Un documentar de Dorina Zdroba

Vezi si:

Biserica Sfantul Spiridon Vechi

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: