Martea sau joia, dar musai intr-una din aceste doua zile zile, bunica umplea borsul de casa, bors care acrea si dadea gust incomfundabil ciorbelor care nu lipseau de pe masa in nici o zi.
Intr-un colt al bucatariei, langa dulap trona o oala mare din lut cu manere zdravene, acoperita cu un capac tot din lut. O primise bunica de zestre si-a adus-o cu ea cand s-a maritat, din satul invecinat. Tinea mult la oala si cand incingeam jocuri prin bucatarie striga la noi ingrijorata:
- Iesiti afara cu joaca, nu de alta, dar spargeti oala si nu mai am in ce sa umplu bors. Oala asta are o suta de ani si nu se gaseste pe toate drumurile.
Cand ne-am sculat, intr-o dimineata de joi focul duduia, iar pe soba in ceaunul cel mare ferbea apa. Dintr-un saculet, bunica turna in olanul cel mare tarate de grau dupa ce o cernuse printr-o sata rara, speciala, ca nu cumva sa fie vreo pietricica sau ceva pleava. Dupa ce l-a umplut cam pe un sfert, a adaugat doua, trei maini de malai proaspat si "hucea" sau cuibarul cum ii mai spunea. A liat apoi galeata cu apa si a turnat pana s-a acoperit taratea, apoi cu un linguroi de lemn zdravan a mestecat si tot a mestecat in olan, de parca ar fi mestecat mamaliga.
- Bunica, ce este aceia "huce" si de ce ii spui cuibar? o intrebam curioasa.
- De mult, tare de mult cineva a descoperit borsul de casa. De atunci se tot patreaza cateva linguri de tarate dupa ce s-a acrit (huce) pana la urmatoarea umplere. Mare nenorocire ar fi daca nici o gospodina din sat nu ar mai avea cuibar de bors. Ramai fara ea, mergi si rogi o vecina sa-ti dea, daca ai norocul sa aiba mai multa. Daca nu trebuie sa astepti pana ce va umple bors cineva prin sat. Dintodeauna am lasat mai multa huce decat imi trebuie. E buna si de leac. Daca ti-ai scrantit mana sau piciorul pui o compresa si iti trece degraba. Si pentru dureri de cap sau de sale e buna.
Ma uitam fascinata la ea si ma minunam ce multe lucruri stie.
- Fugi repede si adu cateva crengute de visin cu frunze, aoooleu era sa uit !
Cand m-am intros tocmai se pregatea sa toarne apa fiarta cu cimbrisor de camp in ea.
- Cu astea ce fac mamaie ?
- Pune-le peste tarata inmuiata, dar hai mai repede ca acum torn clocoteala.
Odata apa rasturnata in olan, iar a inceput bunica sa mestece cu linguroiul. A mestecat ce-a mestecat si, deodata scoate linguroiul si unde nu ma stropeste peste nas cu terciul acela caldut.
- Acru bors, acru bors, acru bors !
Am luat-o la fuga, strigand cat ma tinea gura ca nu-mi place.
- Hai, la mamaia, sa te sterg, imi spuse, si cand m-am aproiat iar, mi-a dat pe la gura cu linguroiul, in timp ce spunea "acru bors" "acru bors" "acru bors", de parca ar fi descantat.
Am inceput sa plang, caci nu intelegeam ce are cu mine, in timp ce ea alerga razand dupa surorile mele, prin ograda cu linguroiul in mana.
- Bravo, daca v-ati suparat inseamna ca se acreste borsul.
Stateam ceva mai departe, retrasa, de frica linguroiului in timp ce bunica ajutata de sora cea mare urcau oala sus, pe soba incalzita bine in care focul se topise. A pus deasupra capacul si un stergar de canepa iar apoi multe coverturi groase pentru a se pastra caldura cat mai mult timp si a se acri borsul.
A doua zi, dimineata, oala cea mare din lut era din nou in mijlocul bucatariei. Borsul se ridicase deasupra, era limpede, galbui si foarte acru. L-a rasturnat intr-o caldare, apoi a umplut din nou cu apa calduta si a mestecat bine. A pus intr-o ulcica huce pentru borsul urmator apoi din nou apa peste taratea acrita, a mestecat iar apoi l-a lasat cateva ore sa se limpezeasca si iar a scurs borsul.
A rasturnat apoi taratea intr-un stergar de canepa pe care l-a legat cu indemanare si punand un lighian dedesubt l-a agatat intr-un bat cu un carlig special pentru aceasta.
Odata terminata treaba, a dus galetile cu bors si le-a rasturnat in putinica din beci. De acolo avea sa ia oridecateori facea ciorbe gustoase si sanatoase.
*
Umplu si in ziua de astazi bors dupa reteta bunicii si, cand fac aceasta, ma gandesc ce comori ne-au lasat batranii nostri. Borsul pregatit din tarate de grau in casa este una dintre ele. El este aliment si medicament.
Dorina Stoica
Dorina Stoica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.