Îndură-Te, îndură-Te, Doamne, milosârde Hristoase, Mântuitorule şi Fiule Unule-Născut, de nevrednicul Tău rob, ca să nu mă aflu acolo, înaintea divanului Tău de judecată în frică şi mare ruşine şi în ocară sub ochii îngerilor şi ai oamenilor. Ci aici ceartă-mă ca un Părinte milostiv şi iubitor de fii, iar acolo iartă-mă ca un Dumnezeu ceresc şi Singur fără de păcat. Căci, de nu vei înţelepţi de aici pe cel ticălos, de nu vei da prin aceasta luminare inimii lui spre a se pocăi în fiece zi de neruşinarea păcatelor sale, ce va face oare dincolo, unde va fi fără cuvânt de apărare? Că n-ar fi fost niciodată cu putinţă să fiu eu adus aici pe pământ la fiinţă într-alt chip, dar Tu, întru îndurările Tale, ai socotit să mă plăsmuieşti în pântecele maicii mele păcătoase. Şi născut dintr-a Ta milă eu, nevrednicul, m-am învrednicit a ajunge harului Tău vas şi chitară bună, care cântă melodios şi de-a pururi tuturor celor ce o ascultă cuvintele mântuirii. Şi, cu toate că am primit acestea, eu, trândavul şi păcătosul, am dispreţuit, cu lenea, răsplătirile harului. Or Tu dă har si scoate cântări cuvioase din gura cea trândavă. Şi, după a sa voie, harul mi-a luminat gândul cel întunecat spre a scoate sunetele cântării sale melodioase.

Prin darul Tău cad iarăşi înaintea harului Tău, Fiule, Unule-Născut, Mântuitorul sufletelor noastre, ca, precum am avut aici parte eu, nevrednicul, prin harul Tău, de luminare, acoperire şi apărare, scăpare şi bucurie în tot ceasul, aşa şi acolo, Mântuitorule, sub aripile harului să fiu acoperit şi eu înaintea judecăţii; şi să stau de-a dreapta întru împărăţia Ta, având parte de îndurare prin har, de mântuire prin milă, cântând şi slăvind îndelunga Ta răbdare, Preacurate Făcătorule, căci n-ai trecut cu vederea lacrimile netrebnicului şi păcătosului Tău rob.

Rogu-Te dar pe Tine, Lumina cea adevărată, Hristoase, Vlăstarul binecuvântatului Părinte, Chipul Ipostasului Său, Cela Ce şezi de-a dreapta măreţiei Lui, Fiule al lui Dumnezeu mai presus de înţelegere, Hristoase mai presus de cercetare, lauda şi bucuria celor ce Te doresc şi Te iubesc pe Tine, veselirea şi desfătarea ce lor ce Te aşteaptă pe Tine, viaţa mea, Hristoase, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul, întru împărăţia Ta, Lumina mea, Doamne. Lucrătorul care trudeşte aşteaptă să-şi capete plăţile; vai mie, că se osteneşte limba mea să-Ţi alcătuiască imnuri, Mântuitorule, însă să nu-mi răsplăteşti mie după faptele mele, nici după lucrurile mele să Te mânii pe mine; ci mântuieşte-mă prin harul Tău şi îndură-Te spre mine, pentru milosârdia Ta; că Tu eşti binecuvântat împreună cu binecuvântatul Tău Părinte şi cu Duhul Tău cel Sfânt şi de viaţă făcător şi Mângâietor, acum şi de-a pururea şi în vecii vecilor. Amin.

SFÂNTUL EFREM SIRUL

Fragment din cartea "Carte de rugaciuni pentru marturisire si iertare. Rugaciuni filocalice 1", Editura Sophia

Cumpara cartea "Carte de rugaciuni pentru marturisire si iertare. Rugaciuni filocalice 1"


 

• Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
  Publicat in : Dogma
• Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
  Publicat in : Editoriale
• Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
  Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: