Bun şi preadăruitor te-ai arătat şi către mine, Mare Mucenice Efrem, şi nu am cuvinte ca să-ţi mulţumesc pentru schimbarea mea lăuntrică ce a început să se săvârşească. Dacă înainte vreme toate îmi erau întunecate şi posomorâte, acum au început să se preschimbe prin tainica ta prezenţă şi lucrare. Nădejdea şi bucuria de a trăi, aproape că le uitasem, însă acum au răsărit mult mai frumoase, deoarece sunt însorite de chipul tău. Lumea şi oamenii s-au umplut de lumină, pentru că tu, Preacuvioase Efrem, ai revărsat lumină în ochii mei cei sufleteşti.

Dorinţa de a-mi împlini rostul pe acest pământ, lucrând întru cele bineplăcute lui Dumnezeu, am început să o văd ca pe ceva ce se poate plini curând. Acesta este tot darul tău, cel care prin puterea Sfântului Duh cunoşti şi împlineşti cererile cele mai tainice ale omului. Mă plec până la pământ înaintea ta şi-ţi mulţumesc pentru minunata bunăvoinţă ce o ai şi către mine.

Ajută-mă şi de acum înainte şi uneşte mintea şi inima mea cu învăţătura Evangheliei lui Hristos, ca, înnoindu-mi-se sufletul din temelii, să pot purta în făptura mea umilă Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului, Dumnezeu-Omul, Care Şi-a dat viaţa pentru noi toţi. Sporeşte-mi credinţa, Sfinte Efrem, şi ajută-mă să înţeleg cuvintele dumnezeieşti ale Evangheliei din însăşi lucrarea lor, ca prin aceasta să mă fac următor ţie, tot aşa cum tu te-ai făcut următor lui Hristos Domnul. Iar când vânturile nestatorniciei şi ale vechilor gânduri de deznădejde mă vor bântui din nou, te rog să-mi fii şi atunci alături şi să mă ajuţi să înţeleg că Domnul le îngăduie ca eu să dobândesc bărbăţie în lupta cu ele. Şi chiar de voi mai şi cădea, nu mă voi teme, ci mă voi ridica, pentru că ştiu că prin puterea Duhului Sfânt, Mângâietorul, nu mă vei părăsi niciodată, ci vei rămâne cu mine. Odihnă preadulce şi mângâiere desăvârşită primită prin Evanghelie eşti pentru mine, dumnezeiescule Efrem, căci întru faptele şi dăruirile tale am văzut cum se împlineşte cuvântul Fiului lui Dumnezeu, Care zice: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi" (Ioan 15, 13).

Pentru nespusa ta prietenie nu pot decât să-ţi mulţumesc din toată puterea sufletului şi nădăjduiesc ca de acum înainte să-mi ajuţi să duc o astfel de viaţă, încât la sfârşitul veacurilor să mă învrednicesc veşnic de apropierea ta. Fie ca tu să îmi fii alături în toată vremea ostenelilor pământeşti, ajutându-mă să împlinesc poruncile Evangheliei, ca să se preamărească şi întru mine numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
 

.

• Depresia
  Publicat in : Sanatate si stiinta
• Depresia - boala lumii de azi
  Publicat in : Religie
• Depresia, strigatul mut al sufletului
  Publicat in : Religie
• Si depresia este apasatoare...
  Publicat in : Religie
• Depresia - cuvinte de nadejde celor fara de nadejde
  Publicat in : Credinta