
In I Tesaloniceni 5:16-18, citim: "Bucurati-va pururea. Rugati-va neincetat. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi." Insa ce se intampla atunci cand nu suntem bucurosi, nu suntem capabili sa ne veselim si cand faptul de a ne ruga ni se pare dificil? Ce se intampla atunci cand, intr-adevar, totul arata intunecat, ne indoim de mila lui Dumnezeu, si vrem sa ne ascundem de rusine? Cu alte cuvinte, ce se intampla atunci cand, din punct de vedere clinic, suferim de depresie? Ne mai putem numi fiii sau fiicele lui Dumnezeu?
Sufera impreuna cu noi
Hristos cunoaste depresia si este alaturi de noi in suferinta. El ne-a adus la existenta si cunoaste fiecare fir de par al nostru, ca si fiecare gand care ne trece prin minte.
Ne daruieste pace
Dumnezeu cunoaste grijile noastre. In Filipeni 4:6-7 se spune, "Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus". Pacea este dincolo de intelegerea noastra. Nu trebuie sa aiba un sens anume. Nu exista un calcul rigid pentru cine merita pacea si de ce.
Siguranta in Hristos
Respectul de sine nu este niciodata legat de situatia ta, ci isi afla temeiul in Hristos. Cand luam in calcul respectul de sine, cand ne minunam de ce ne-a creat Dumnezeu, si Il invinuim pentru suferinta noastra, Hristos este prezent acolo cu Crucea Sa, purtand toata suferinta noastra si oferindu-ne lumina, mila si iubire. Ne ofera o pace neconditionata, nu numai cand credem in puterea Sa, ci si in momentele de indoiala, cand ne indoim de prezenta Sa in vietile noastre. "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu. Sa nu se tulbure inima voastra, nici sa se infricoseze. (Ioan 14: 27)".
Nadejde pentru cel istovit
Am fost cuprinsa de frica si m-am lasat in voia lui Dumnezeu in dimineata examenului meu psihiatric de la Clinica Johns Hopkins Mood. Am lucrat atat de greu, atat cat ii este posibil unui om pentru a simti binele din nou. Trecusem deja pe la sapte psihiatri diferiti, am incercat 23 de combinatii diferite de medicamente, si am experimentat orice tratament alternativ. Oricum, inca doream, din pacate, sa mor. Alergam in chip periculos pe panta descendenta a nadejdii. Pe drumul catre locul de intalnire, eu si sotul meu am trecut pe la secretariat si prin cladirea administrativa. Acolo, pe coridor, se afla o statuie din marmura a lui Iisus. La baza sa se putea citi: "Veniti la mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna."
El este intotdeauna impreuna cu noi
Am lacrimat citind aceste cuvinte. Am stiut ca Dumnezeu nu ma parasise, asa cum nu l-a parasit pe Hristos pe cruce. Am stiut atunci, asa cum stiu si acum, ca Hristos este cu fiecare dintre noi care sufera de aceasta boala nevazuta. El cunoaste ca atunci cand cerem sa murim, acesta este un plans disperat, plin de durere, dupa ajutor, si ca avem nevoie, inca o data, sa primim nadejde, dragoste si compasiune. El a luat asupra Sa suferintele noastre pe Cruce. In Evanghelia dupa Matei 19: 26 ni se spune, " Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta". El este acolo tinand flacara sperantei. Nu trebuie sa intelegem de ce ingaduie ca noi sa suferim. Nici nu tebuie sa petrecem un timp anume din zi in rugaciune, pentru a fi eliberati de suferinta.
"Fii tare si curajos, sa nu te temi, nici sa te spaimantezi, caci Domnul Dumnezeul tau este cu tine pretutindenea, oriunde vei merge "(Iosua 1:9)
Therese Borchard
Traducere de Radu Alexandru.
-
Nadejdea
Publicat in : Morala -
In cine sa ne punem nadejdea?
Publicat in : Religie -
Nadejdea
Publicat in : Poezie Ortodoxa -
Nadejdea
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.