Vor avea clonele umane suflet?
Unii oameni, inclusiv un episcop ortodox care s-a pronuntat in legatura cu acest subiect, spun despre clonele umane ca "nu vor avea suflet" in nici un sens conventional. Aceasta pentru ca, spun ei, embrionul a fost conceput in afara unui "act de iubire".
Acest mod de gandire, oricat ar fi de sincer, este cu totul fals. Starea afectiva sau emotionala a parintilor in momentul actului sexual, inaintea conceptiei, nu are nici un efect asupra statutului embrionului. Daca o fiinta umana insufletita poate fi produsa numai de doua persoane care se implica intr-un act sexual din iubire pura, atunci fie ar exista mult mai putini oameni pe Pamant decat exista acum, fie majoritatea populatiei lumii ar fi subumana din cauza ca nu ar avea suflet.
Daca punem intrebarea in mod eronat, este imposibil sa primim un raspuns corect sau macar rezonabil. In spatele intrebarii: "vor avea clonele suflet?" se ascunde o parere cu totul neortodoxa referitoare la ceea ce este in realitate "sufletul".
Se stie ca Origen din Alexandria a fost condamnat si pentru ca propovaduia preexistenta sufletului. El afirma ca sufletul omului este o entitate spirituala eterna care este "sadita din exterior" intr-un trup anume. Antropologia crestina a respins aceasta notiune dualista cu un mileniu si jumatate in urma, dar ideea persista, chiar si in mintile unor persoane responsabile de pastrarea si transmiterea doctrinei ortodoxe.
Privind problema din punct de vedere biblic, se poate spune ca o persoana nu "are" suflet, in sensul ca sufletul ar fi o entitate independenta, care intra sau care este "introdusa" intr-un corp fizic la un moment dat, adica in momentul conceptiei, al nidarii, la nastere sau oricand altcandva. Persoana umana este mai degraba caracterizata ca o "fiinta vie" (Facerea 2, 7), ceea ce inseamna ca este "un suflet viu". Sufletul este partea transcendenta a fiintei noastre. Desi se vorbeste despre "separarea sufletului de trup" in momentul mortii fizice, sufletul nu trebuie totusi considerat o entitate distincta fata de trup. Mai corect spus, sufletul este considerat distinct fata de "carne", care este "tarana si se intoarce in tarana" (cf. Facerea 3, 19). Cu alte cuvinte, noi nu "avem" un suflet, ci suntem "suflet". Sufletul este principiul transcendent care anima intreaga noastra fiinta.
Asadar, o clona are suflet? Pe de o parte, aceasta este o intrebare falsa, din moment ce o persoana "este", mai degraba decat "are", suflet. Dar putem sustine ca un individ clonat este, intr-adevar un "suflet"? Sunt clonele umane intr-adevar fiinte insufletite? Intrebarea are un raspuns afirmativ, din urmatoarele motive. In primul rand, dupa cum am vazut, starea afectiva a parintilor in momentul actului sexual nu are nici o influenta asupra statutului embrionului. O persoana nu are nevoie sa fie conceputa printr-un "act de iubire" pentru a fi o fiinta completa (desi, asa cum se stie deja, starea emotionala a mamei in timpul graviditatii afecteaza in mod sigur copilul care creste in sanul ei). Individualitatea fiintei umane este conferita de catre Dumnezeu, nu printr-o conventie intre oameni.
Chiar si acolo unde anomaliile genetice sau factorii de mediu deformeaza embrionul in crestere, chipul lui Dumnezeu ramane intact. Copilul ramane o fiinta umana completa pe tot parcursul vietii sale, atat in uterul matern cat si in afara lui. In al doilea rand, donarea este de fapt producerea artificiala de gemeni identici. O forma de donare are loc in utero, inaintea implantarii, cand o parte| dintre blastomere sau celule embrionare se deprind de grupul initial. Din moment ce fiecare celula poate, exprima intreaga secventa de ADN, inseamna ca fiecare celula este "omnipotenta", capabila sa produca o fiinta umana completa. Uneori, aceste celule se vor recombina inainte de a se implanta in mucoasa uterina.
In orice caz, fie ca mama da nastere unui copil unic sau unor gemeni identici, rezultatul este nasterea unei sau a mai multor persoane "insufletite". Or, stim prea bine din experienta ca "gemenii identici" nu sunt cu adevarat "identici" in sensul strict al expresiei. Aceasta este un aspect extrem de important pe care trebuie sa-l avem in vedere: identitatea noastra personala este cu mult mai mult decat materialul genetic continut de cromozomii nostri.
Fiintele umane clonate vor fi chiar mai putin asemanatoare cu originalul decat sunt "gemenii identici" intre ei. Aceasta pentru ca clonele poseda doar ADN-ul nucleului gazdei. Spre deosebire de gemenii identici, ele nu prind forma prin activitatea mitocondriilor si ARN-ului citoplasmatic ale mamei, nici nu au parte de aceleasi conditii de mediu in timpul perioadei de gestatie. Putem deci concluziona ca, intr-adevar, clonele umane vor "avea" sau, mai degraba, vor "fi" suflete. In pofida sentimentelor pe care ni le trezeste modul grotesc in care sunt concepute, ele vor fi practic pe de-a intregul umane, individuale si "insufletite" asemenea unui copil conceput in utero.
Inseamna ca problema morala legata de clone are mai degraba legatura directa cu persoana astfel creata decat cu manipularea gametilor umani si a embrionilor stilizati pentru a produce clona. Deja nenumarate mii de embrioni au fost distrusi in acest scop. Pe baza antropologiei ortodoxe, trebuie sa afirmam ca un embrion clonat este o persoana insufletita si purtatoare a chipului dumnezeiesc. In consecinta trebuie sa ne opunem categoric atat crearii, cat si distrugerii unor astfel de embrioni. Adica, trebuie sa actionam astfel, indiferent daca ratiunea acestui proces este terapeutica sau reproductiva. Nu ne putem permite sa tacem, din moment ce tacerea va fi interpretata ca o acceptare tacita a starii de fapt. Clonarea umana este fundamental imorala si vocile Bisericii trebuie sa o condamne ca atare.
Aceasta si datorita cercului vicios in care se intra? Se stie ca la inceputul lui februarie 2001, cercetatorii din San Francisco au anuntat crearea unor soareci al caror creier continea im sfert dintre celule de origine umana. Aceeasi echipa incearca acum sa produca soareci cu creierele in intregime "umane". Cel mai mare pericol in goana nebuna pentru donarea fiintelor umane este ca, pe parcurs, vom crea himere inca si mai sofisticate: animale cu material genetic uman si antropoizi care sunt partial oameni, partial altceva.
Atunci va trebui sa ne punem din nou intrebarea: au aceste creaturi suflet? Sunt si ele creaturi insufletite? La aceasta intrebare numai Dumnezeu va putea raspunde, acelasi Dumnezeu din mainile Caruia noi oamenii am smuls in mod intentionat puterea de a crea noi insine, dupa asemanarea noastra atat de decazuta.
John Breck
Darul sacru al vietii. Tratat de bioetica, Editura Patmos
Pe aceeaşi temă
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.