După cuvântul Părintelui Arsenie Papacioc, Maica Domnului este „Stăpâna cerului şi a pământului”, cea care reprezintă întreg neamul omenesc.
Preacurata Fecioară este la „dispoziţia” fiecărui creştin, astfel că nu există o rugăciune cât de mică pe care să nu o audă, nici om care să-i ceară ajutorul și spre care să nu se plece.
Fecioara Maria e chiar mâhnită întrucât sunt mulți oameni care nu-i cer nimic. Dacă am crede din adâncul sufletului că atât „cât poate Dumnezeu cu puterea, poate şi Maica Domnului cu rugăciunea”, altfel ne-am raporta la cea pe care o numim „grabnic ajutătoare” și „mijlocitoare” pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
Dar, pentru ca Preasfânta Fecioară să se arate a ne fi Maică, trebuie ca noi să ne arătăm mai înainte ca fii și fiice ale ei. Adică să facem fapte vrednice de fii și fiice către Maica Domnului, pe care Părintele Arsenie Papacioc o numește „Stăpâna stăpânelor, Stăpâna cerurilor, Mama lui Dumnezeu, cu puteri nemăsurate peste heruvimi şi serafimi”.
Maica Domnului este mereu lângă noi, mereu lângă necazurile noastre. Această smerenie a ei ne depăşeşte ca înțelegere şi ne face să vărsăm mereu lacrimi. Să ne rugăm cu insistență la Maica Domnului, chiar dacă la început nu înţelegem multe lucruri. Important este că Preacurata Fecioară ne este de ajutor și ne scapă din starea în care ne aflăm („Ne vorbeşte Părintele Arsenie”, Editura Episcopiei Romanului, 1998).
În zilele noastre, când această boală necruțătoare, pe care o numim cancer, curmă tot mai multe vieți, de un real folos este Acatistul Maicii Domnului „Pantanassa”, pentru cei care se roagă cu credință.
Maica Domnului este rugătoare pentru întreaga omenire şi mai ales pentru cei aflaţi în necazuri şi în suferinţe. Deși „plecată” din lume în Împărăția Cerurilor, Preacurata Fecioară rămâne neîncetat „solitoarea către Dumnezeu pentru tot neamul creştinesc şi dătătoarea tuturor bunătăţilor”. Arhanghelul Gavriil a numit-o „plină de har” (Luca 1, 28), din această „plinătate” revârsând neîncetat daruri binecuvântate asupra lumii.
Și chiar dacă Fecioara Maria s-a mutat de pe pământ la cer, întru Adormirea ei nu ne-a părăsit, nu ne-a lăsat orfani, așa cum spune și troparul praznicului Adormirii Maicii Domnului: „întru adormire lumea nu ai părăsit”.
În felul acesta, noi mărturisim „prezenţa spirituală” a Preasfintei Fecioare în lume, purtarea ei de grijă faţă de oameni, mijlocirea ei în rugăciune pentru binele şi pentru mântuirea noastră.
Rolul de mijlocitoare al Maicii Domnului se manifestă încă din zilele existenței sale pământeşti, Sfântul Evanghelist Ioan fiind cel care ne-o prezintă pe Fecioara Maria în „postura de mijlocitoare în rugăciune” către Fiul ei.
Este vorba despre episodul din Cana Galileii, unde Mântuitorul Iisus a făcut prima minune şi Şi-a arătat slava Lui în urma intervenţiei Maicii Sale (Ioan 2, 1-11). Această întâmplare ne arată atitudinea lui Hristos faţă de oameni, care constă în asumarea necazurilor omeneşti şi biruința asupra oricăror dificultăți, și ne dezvăluie totodată cunoașterea de către Fecioara Maria a lucrării tainice dumnezeiești, precum și încrederea ei totală în bunătatea și compasiunea Mântuitorului Iisus.
Și Sfântul Iacov, numit „fratele Domnului”, fiul Mariei lui Cleopa (Marcu 15, 40; 16, 1), care era de fapt văr al Domnului, ne împărtășește, după exemplul dat de Hristos, învățătura potrivit căreia faptele credinței curate înseamnă să cercetăm pe cei aflați în dureri și necazuri, și să ne păzim „fără de pată” din partea lumii în care trăim (Iacov 1, 27).
În contextul evenimentelor petrecute în Cana Galileii se poate afirma că Preacurata Fecioară este cea dintâi persoană care a arătat credință nestrămutată în Mântuitorul Iisus și astfel, prin credinţa ei, au ajuns apoi să creadă şi alţii: „Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi Şi-a arătat slava Sa; şi ucenicii Săi au crezut în El” (Ioan 2, 11) (Pr. prof. Vasile Mihoc, „Şapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului”, Asociaţia filantropică medicală creştină Christiana, Bucureşti, 1996).
„Preasfântă Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată.
Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută, că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi, şi ne izbăveşte de ele. Că preabinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin.” (Acatistul Adormirii Maicii Domnnului)
Sorin Lungu
Sorin Lungu
-
Conceptii eronate despre Fecioara Maria
Publicat in : Maica Domnului -
Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu
Publicat in : Maica Domnului -
Fecioara Maria venerata de musulmani
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.