Poate că cineva întreabă: De ce avem nevoie să ne adresăm mijlocirii Maicii Domnului, când Hristos Mântuitorul nostru ne-a răscumpărat pe noi din păcat şi primeşte rugăciunile noastre în chip nemijlocit? Da, într-adevăr, noi, credincioşii, avem îndrăzneală către Domnul, însă doar atunci când conştiinţa nu ne este împovărată de păcate şi inimile noastre nu ne osândesc (v. I Ioan 3, 21). Dar cine se poate lăuda că are inimă curată? Cine nu conştientizează că nu doar după Botez, ci şi după mărturisiri repetate el adeseori II izgoneşte de la sine pe Răscumpărătorul nostru prin călcarea poruncilor Sale? Noi păcătuim în fiecare zi, în fiecare clipă.

Fiind încălcători ai poruncilor Mântuitorului nostru, ne pierdem îndrăzneala către El şi nu avem curaj, pentru păcatele noastre, să ne adresăm lui Dumnezeu, având nevoie de mijlocire înaintea Lui.

O astfel de mijlocire o aflăm în persoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Apelăm la mijlocirea ei şi ea II face îndurător pentru noi pe Fiul său prin această mijlocire a sa, care este mai puternică decât a tuturor sfinţilor şi a tuturor îngerilor; pentru că ea, ca Maică a lui Dumnezeu, este mai presus decât toţi sfinţii, mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii. Şi când cere ceva ca Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fiului său şi Dumnezeu, atunci Domnul nu-i refuză cererea. Cu dragoste mijloceşte ea înaintea lui Dumnezeu pentru toţi cei care cred în El, dacă se hotărăsc să-şi lase păcatele şi să fie creştini adevăraţi şi plini de râvnă.

Preasfânta Fecioară îi iubeşte pe creştini cu dragoste de maică. Chiar şi pe cei care, neputincioşi fiind, păcătuiesc şi le pare râu de aceasta, vrând să fie mântuiţi, neluând aminte la toate piedicile către mântuire? - ne punem întrebarea. Minunile care se revarsă de la Preasfânta Fecioară sunt atât de multe, încât nu pot fi numărate. Intreaga istorie a lumii este o mărturie a îndurărilor Maicii Domnului, pentru chipul simplu şi plin de mărinimie al creştinilor, pentru tăria şi curăţia credinţei ortodoxe. In vieţile sfinţilor se istoriseşte că înaintaşii noştri, plini de evlavie, aveau obiceiul de a-şi lua ca ocrotitoare - sieşi şi celor apropiaţi lor - cu osebire pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Impărăteasa cerurilor s-a arătat astfel mijlocitoare de nebiruit celor încredinţaţi ei, căci nu doar la Cruce a fost alături de Fiul ei, ci întreaga sa viaţă a fost o cruce.

Oare nu chiar dumnezeiescul său Fiu a spus: „Cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine" (Matei 10, 38)? Cine ar fi fost mai vrednic însă de Domnul dacă nu Maica Sa?

De aceea, nimeni nu a purtat o cruce în întreaga sa viaţă precum crucea Preabinecuvântatei Fecioare Maria.

Crucea sa nu a fost din lemn, materială, ci alcătuită din toate necazurile şi umilinţele în care s-a aflat Maica lui Dumnezeu până la moartea sa.

Intr-o zi, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost răpit la cer şi a văzut slava sfinţilor, însă nu a putut să o vadă pe Preasfânta Fecioară Maria. La întrebarea unde se afla ea, îngerul care îl însoţea pe sfântul i-a răspuns că Maica lui Dumnezeu se afla pe pământ, cercetând pe cei bolnavi şi ştergând lacrimile celor împovăraţi şi strâmtarăţi de necazuri...

ARHIMANDRIT KIRIL PAVLOV

Despre ajutorul Maicii Domnului, Editura de suflet

Cumpara cartea "Despre ajutorul Maicii Domnului"


 

• Mijlocirea Maicii Domnului si rugaciunea Bisericii
  Publicat in : Maica Domnului
• Legatura fireasca si suprafireasca a Maicii Domnului cu Hristos
  Publicat in : Dogma
• Povestea unui manuscris - Paraclisul si Acatistul Sfantului Dimitrie cel Nou Basarabov
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: