Bunavestire (25 martie) - parintele Teofil Paraian

Bunavestire (25 martie) - parintele Teofil Paraian Mareste imaginea.

Bucură-te Mireasă, pururea Fecioară !

“Mai ales pentru Preasfânta... de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”

Cu toţii ştim că cea mai însemnată dintre slujbele Sfintei Biserici este dumnezeiasca Liturghie. La Sfânta Liturghie cinstitele daruri ce sunt puse înainte prin mijlocire preoţească, la rugăciunea preotului, prin venirea Duhului Sfânt, se prefac în trupul şi sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta se întâmplă atunci când preotul se roagă lui Dumnezeu să trimită pe Duhul Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte şi să prefacă pâinea in cinstit trupul Domnului nostru Iisus Hristos. Iar ce este în sfântul potir, adică vinul şi apa amestecate, să le prefacă în cinstit sângele Domnului nostru Iisus Hristos, să le prefacă cu Duhul cel Sfânt.

După aceea preotul spune pentru ce anume cere aceasta de la Dumnezeu: ca să fie celor ce se vor împărtăşi spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea cu Duhul Sfânt, spre primirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea cea către Dumnezeu, şi să nu ne fie spre judecată sau spre osândă. După aceea, preotul spune pentru ce se aduce această slujbă cuvântătoare şi zice: “încă aducem această slujbă duhovnicească pentru toţi cei ce s-au săvârşit întru credinţă, strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori, pustnici şi pentru tot sufletul cel drept care s-a săvârşit întru credinţă.” Şi zicând acestea în taină, spunându-i acestea toate lui Dumnezeu, cu glas tare spune cuvintele: ”Mai ales pentru Preasfânta Fecioară MariaI'

Credincioşii care iau parte la sfânta slujbă, la Sfânta Liturghie (când preotul se roagă să vină Duhul Sfânt şi să prefacă pâinea şi vinul ce sunt puse înainte, cinstitele daruri, în trupul şi sângele Domnului nostru Iisus Hristos) cântă “Pe Tine te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim Doamne şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru”. Spunând aceste cuvinte noi de fapt arătăm pe scurt toată lucrarea duhovnicească pe care se cuvine să o facem întru rugăciune şi anume să spunem că aducem laudă, binecuvântare şi mulţumită lui Dumnezeu, şi totodată îi aducem şi rugăciune.

Asta o şi facem noi la Sfânta Liturghie şi asta o facem şi la alte sfinte slujbe, şi asta trebuie să o facem în toată vremea, să-i aducem lui Dumnezeu laudă, binecuvântare, mulţumire şi rugăciune. Când sfârşim cuvintele “Pe Tine Te lăudăm, pe Tine te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim Doamne şi ne rugăm Ţie, Dumnezeului nostru”, ca şi când Sfânta Biserică ar vrea să ne atragă atenţia să nu uităm nici de Maica Domnului când ne gândim la Dumnezeu, auzim dintr-odată cuvintele: “Mai ales pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria Ca şi când ne-ar spune Sfânta Biserică: bine faceţi că aduceţi laudă lui Dumnezeu; bine faceţi că binecuvântaţi pe Domnul, foarte bine faceţi că aduceţi mulţumire, n-aţi putea face ceva mai bun decât să vă rugaţi, dar să nu uitaţi nici de Maica Domnului. Când v-aduceţi aminte de Dumnezeu, aduceţi-vă aminte şi de Născătoarea de Dumnezeu, când faceţi pomenire de sfinţii lui Dumnezeu, gândiţi-vă că mai presus de toţi sfinţii este Maica lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,
Acesta-i o rânduială a Sfintei Biserici. Dar toate rânduielile Sfintei Biserici sunt aşezate pentru folosul nostru sufletesc, pentru întărirea în credinţă. Noi suntem credincioşi ai Sfintei Biserici Ortodoxe, ai acelei sfinte biserici care cinsteşte pe Dumnezeu, preamăreşte pe Dumnezeu, dar nu-i uită niciodată pe cei ce sunt ai lui Dumnezeu. Iar între cei ce sunt ai lui Dumnezeu, între sfinţii lui Dumnezeu, locul cel dintâi îl are Maica Domnului. De aceea se spun cuvintele: ”Mai ales pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria”.

Prin urmare aducem noi slujba cea duhovnicească pentru cei ce s-au săvârşit întru credinţă, aducem noi slujba cea duhovnicească pentru strămoşi, părinţi, patriarhi, prooroci, apostoli, propovăduitori, evanghelişti, mucenici, mărturisitori şi pustnici, pentru toţi aceştia aducem slujba cea duhovnicească, aducem şi pentru tot sufletul cel drept care s-a săvârşit întru credinţă, dar aducem slujba sfântă duhovnicească mai ales, mai cu seamă, în primul rând, mai presus de toate, mai presus de toţi sfinţii, Preacuratei Maici a Domnului. Chiar dacă n-ar şti cineva aproape nimic despre Maica Domnului, despre cea aleasă de Dumnezeu să fie maică a Fiului lui Dumnezeu, Care s-a născut în lumea aceasta şi cu fire omenească. Noi putem învăţa chiar şi numai din aceste cuvinte ceva despre Maica Domnului şi noi ştim că Ea este Preasfântă (sfinţii sunt sfinţi în general), este curată, este binecuvântată, este mărită, este Stăpâna noastră, este “de Dumnezeu născătoarea” şi este Pururea Fecioara Maria. Şi tl intre toate aceste cuvinte, care arată ceva din măreţia Maicii Domnului, cel mai însemnat este cuvântul care o arată ca “Născătoare de Dumnezeu”.

Când se spun cuvintele acestea: ”Mai ales pe Preasfânta curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria” izbucnim din sufletele noastre cu un cuvânt cinstitor pentru Maica Domnului. De cele mai multe ori la Sfânta Liturghie, după acest îndemn, noi zicem: "Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim” Este în aceasta o mărturisire de credinţă. Noi mărturisim că este vrednic să aducem cinstire Maicii Domnului, să fericim pe Maica Domnului, şi zicem:

“Se cuvine cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. E de trebuinţă, aşa se cade, aşa-i frumos, aşa e bine, să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu. Vedeţi, noi spunem aceste cuvinte în prezenţa Maicii Domnului, vorbind cu Maica Domnului, nu ca atunci când am vorbi unul cu altul despre Maica Domnului.

Trei trepte spre Dumnezeu:

cunoaşterea Lui, minunarea de El, mărirea Lui

Sfânta noastră Biserică aşa a alcătuit dumnezeieştile slujbe încât noi la sfintele slujbe ne şi rugăm dar şi învăţăm: învăţăm rugându-ne şi ne rugăm învăţând. Noi vorbim cu Dumnezeu când învăţăm ceva despre El, vorbim cu Maica Domnului când învăţăm ceva despre ea. Nu ni se face o simplă îndrumare, ci ne şi angajează Sfânta Biserică să cinstim pe Maica Domnului învăţând despre ea. Şi zicem deci mai departe vorbind cu Maica Domnului: “ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii...” Ce sunt heruvimii şi ce sunt serafimii? Noi ştim cam puţin despre heruvimi şi serafimi, dar totuşi ştim ceva. Despre heruvimi se spune că sunt fiinţe, puteri cereşti, foarte aproape de Dumnezeu, sunt fiinţe dintre cele mai apropiate de Dumnezeu. La fel şi serafimii. Şi ştim despre heruvimi că au ochi mulţi. Ce înseamnă că heruvimii au ochi mulţi? Se zice că şi credinciosul trebuie să aibă ochi mulţi, ca şi cum nu i-ar ajunge numai doi. A avea mulţi ochi înseamnă a avea putinţa de a cunoaşte multe, de a cunoaşte şi lucruri pe care nu le poţi cunoaşte numai cu doi ochi. Ochii cei mulţi înseamnă cunoştinţa cea mare. Şi zicem că omul credincios trebuie să fie ca heruvimii, cu ochi mulţi, adică cu multă cunoştinţă despre Dumnezeu şi din cunoştinţa aceasta despre Dumnezeu să aducă mărire lui Dumnezeu. Că una e să aduci mărire lui Dumnezeu necunoscând pe Dumnezeu şi alta e să aduci mărire lui Dumnezeu cunoscând tu însuţi pe Dumnezeu. Din cunoştinţa ta despre Dumnezeu să aduci mărire lui Dumnezeu. Sfantul Isaac Sirul spune undeva că “încă n-a cunoscut pe Dumnezeu omul care nu se minunează de Dumnezeu”.

Deci omul care se minunează de Dumnezeu o poate face numai dacă-l cunoaşte pe Dumnezeu cu o cunoştinţă adevărată şi nu mai poate să se clintească din gândul la măreţia lui Dumnezeu. Dacă noi stăm numai cu gândul la măreţia lui Dumnezeu ca şi când ne-am gândi la un lucru obişnuit, atunci n-avem simţământul preamăririi lui Dumnezeu, nu ne simţim să aducem preamărire lui Dumnezeu şi cred că aţi observat că dacă începi să aduci preamărire lui Dumnezeu parcă îndată ţi se gată puterea măritoare de Dumnezeu.

De ce? Pentru că nu se întemeiază pe ceva mărirea pe care i-o aduci lui Dumnezeu. Eşti mai bucuros să-i faci o cerere lui Dumnezeu, poate chiar să-i aduci o mulţumire oarecare, dar când e vorba să-L lauzi, să-L preamăreşti pe Domnul, dacă n-ai o carte de rugăciuni pe care să te sprijini mărind pe Dumnezeu, ţi se gată puterea măritoare. De ce? Pentru că n-am ajuns încă să-L cunoaştem pe Dumnezeu cu adevărat şi de aceea noi nu ne minunăm de Dumnezeu, şi dacă nu ne minunăm de Dumnezeu nici nu putem aduce mărire lui Dumnezeu. Şi dacă totuşi îi aducem, îi aducem pentru că aşa ne-a rânduit Sfânta Biserică, să avem la îndemână cuvinte de mărire, să zicem “Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie” şi alte cuvinte de felul acesta. In orice caz, aducem mărire lui Dumnezeu cu cuvintele altora: “Mare eşti Doamne şi minunate sunt lucrările Tale...”(Vs. 138,14) sunt cuvinte pe care noi le spunem din alcătuirile cele sfinte, sau “Slăvescu-Te Doamne, că sunt minunat întocmit” (Ps. 103,25), sau “Toate cu înţelepciune le-ai făcut”, sau “Doamne, Dumnezeul nostru, cât este de mare numele Tău în tot pământul şi strălucirea slavei Tale este mai presus de ceruri” (Ps.8,1). Toate cuvintele acestea sunt cuvintele altora pe care le spunem noi şi când s-a gătat cuvântul ni s-a gătat şi puterea măritoare de Dumnezeu. Deci nu suntem cu cunoştinţă multă de Dumnezeu, cum sunt heruvimii.

Unde este Duh Sfânt, acolo este şi preamărirea Maicii Domnului

"eşti mai mărită, fără de asemănare..”, adică nu se poate compara, nu se poate asemăna mărirea Maicii Domnului faţă de mărirea serafimilor. Despre serafimi se spune că sunt fiinţe îngereşti care au şase aripi, cu două zboară, cu două îşi acoperă faţa iar cu două îşi acoperă cealaltă parte a fiinţei lor. E un fel de închipuire, de gândire prin asemănare, “şi se înalţă zburând şi strigă ‘Sfânt, Sfânt, Sfânt’, aşa cum strigăm şi noi la Sfânta Liturghie, numai că noi strigăm puţin şi dacă ar fi să mai strigăm după aceea, nu mai putem striga, pentru că ni s-a gătat puterea din pricină că n-am ajuns la cunoştinţa cea adevărată a lui Dumnezeu şi n-am ajuns să cinstim pe Maica Domnului cu o cinstire izvorâtă din cunoştinţa de Dumnezeu. La Sfântul Munte părinţii zic că “la Dumnezeu trebuie să ne gândim ca la Dumnezeu, nu ca la om”.

Cine poate să se gândească la Dumnezeu ca la Dumnezeu? Numai omul iluminat de Dumnezeu, numai omul care are putere de la Dumnezeu. Şi să ştiţi că aceia dintre oamenii care au lumină de la Dumnezeu, lumina o primesc prin Sfânta Biserică, prin învăţăturile Sfintei Biserici, şi aceia aduc şi cinstire Maicii Domnului.

Când eram student la Teologie, îmi aduc aminte că părintele care ne învăţa Liturgică ne spunea că la luarea vremii, adică atunci când preotul şi diaconul se pregătesc să înceapă Sfânta Liturghie, spun rugăciunile începătoare, troparele de umilinţă, şi apoi urmează două tropare în care se arată ortodoxia, adică se arată adevărata credinţă, că suntem adevăraţi credincioşi şi putem sluji lui Dumnezeu la Sfânta Liturghie, putem să luăm parte la Sfânta Liturghie: şi ne închinăm la icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos, şi zicem: “Preacuratului Tău chip ne închinăm ” şi apoi ne închinăm la icoana Maicii Domnului şi zicem: “Cea care eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare de Dumnezeu” , ne angajăm să zicem către Maica Domnului cum a zis oarecând Gavriil, “bucură-te”. Iubiţi credincioşi, acesta-i semnul ortodoxiei noastre: că noi credem nu numai în Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care s-a făcut om, ci credem şi în cea care a fost învrednicită de Dumnezeu, a fost aleasă de Dumnezeu, credem şi cinstim împreună cu Domnul nostru Iisus I Iristos şi pe Maica Domnului peste care s-a coborât Duhul Sfânt şi puterea celui Prea înalt a umbrit-o.

Chiar la sfânta sărbătoare de azi facem pomenire de aceste cuvinte şi facem, iubiţi credincioşi, pomenire de aceste cuvinte la fiecare Sfântă Liturghie care se slujeşte cu diacon, pentru că atunci când preotul aşează sfintele daruri pe sfânta masă, după intrarea cea mare, rosteşte nişte cuvinte în care se aduce aminte de punerea în mormânt a Domnului nostru Iisus Hristos, de Iosif cel cu bun chip, care l-a înmormântat, şi apoi, cumva înfricoşat de ceea ce urmează, zice preotul către diacon: “Pomeneşte-mă frate şi împreună slujitorule”. Şi diaconul /ice: “Preoţia ta să o pomenească Domnul Dumnezeu în împărăţia Sa. Roagă-tepentru mine, părinte”. Şi urmează cuvintele acestea pe care le-a spus îngerul Maicii Domnului: ‘Duhul Sfânt să vină peste Tine şi puterea Celui Prea înalt să te umbrească.” Şi când aude o asemenea binecuvântare, diaconul zice iarăşi, ca să audă şi Dumnezeu şi preotul şi toţi sfinţii: “Acelaşi duh să lucreze împreună cu noi în toate zilele vieţii noastre”.

Duhul Sfânt poate lucra cu noi în toate zilele vieţii noastre pentru că Domnul Hristos a venit pe pământ, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să ni-L dea pe Duhul Sfânt şi dându-ne pe Duhul Sfânt, ne dă linişte şi bucurie, ne dă pace, gând de preamărire a lui Dumnezeu, ne dă preocuparea continuă de a aduce preamărire lui Dumnezeu, căci spune Domnul nostru Iisus Hristos că Duhul Sfânt când va veni în sufletul credincioşilor “Pe Mine mă va preamări”.

Semnul că suntem pe calea cea bună este semnul preamăririi lui Dumnezeu. Şi nu numai aşa, ca picătură cu picătură care pică de undeva, ci ca nişte râuri de apă vie care vor curge din fiinţa lui, căci ne spune Domnul nostru Iisus Hristos: “Iar cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din fiinţa lui” (In.7,38). E vorba de preamărirea aceasta de Dumnezeu care-i semnul că suntem pe calea cea bună şi suntem acolo unde trebuie şi fără îndoială că unde-i Duhul Sfânt de faţă acolo-i şi preamărirea Maicii Domnului. De unde ştim? De acolo că nu poate Duhul Sfânt să nu cinstească, să nu mărească pe aceea peste care s-a coborât şi pe aceea pe care puterea celui Prea înalt a umbrit-o şi pe aceea în care Domnul nostru Iisus Hristos S-a sălăşluit.

Iubiţi credincioşi, când Maica Domnului, avându-lpe Domnul nostru Iisus Hristos în pântecele ei, s-a dus la Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul, ni se spune în Sfânta Evanghelie de la Luca că Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt, pruncul a săltat de bucurie în pântecele ei şi ea, minunându-se, tot din puterea Duhului Sfânt care-i lucrător de mărire, de cinstire adusă Maicii Domnului a zis: “Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodulpântecelui tău” (Lc. 1, 42). Gândiţi-vă că Duhul Sfânt a lucrat această cunoştinţă de mărire a Maicii Domnului, a lucrat în Sfânta Elisabeta acest gând de mărire, de cinstire şi atunci înseamnă că unde-i Duhul Sfânt de faţă, acolo-i şi cinstirea Maicii Domnului.

Iar aceia dintre creştini care se socotesc creştini dar nu cinstesc pe Maica Domnului, aceia nu pot avea pe Duhul Sfânt lucrător în ei. Cum să aibă în ei pe Duhul Sfânt când nu au ajuns nici la cunoştinţa Sfintei Elisabeta, care i-a zis Maicii Domnului: “Binecuvântată eşti tu între femei... şi binecuvântat e rodul pântecelui tău" şi s-a minunat căci Maica Domnului a venit în casa ei.

Iubiţi credincioşi,
Astfel de gânduri sunt bune la BunaVestire, de care se leagă şi starea de faţă a Maicii Domnului. De aceea să ne întărim gândul de a cinsti pe Maica Domnului, să ne silim să o cinstim ca să fim pe urmele îngerului Gavriil, care i-a adus închinăciune din cer şi i-a zis “Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine" (Lc.l, 28). Să fim împreună cu Sfânta Elisabeta care i-a zis:

“Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat e rodul pântecului tău” (Lc. 1,42), să fim împreună cu femeia care a ridicat glas din popor când a auzit cuvinte de învăţătură spuse de Domnul nostru Iisus Hristos şi aşa de mult a copleşit-o bucuria de a auzi cuvintele cele sfinte încât a strigat cu glas mare şi a zis: “Fericit este pântecele care te-a purtat şi pieptul la care ai supt” (Lc. 11, 27). La Maica Domnului s-a gândit femeia aceea care l-a auzit pe Domnul nostru Iisus Hristos. De ce s-a gândit la Maica Domnului?

Pentru că fiecare dintre noi aducem sau nu aducem după viaţa noastră cinste părinţilor noştri prin care Dumnezeu ne-a adus pe lume. Dacă suntem oameni cumsecade, cei care ne văd nu se gândesc numai la noi, ci şi la părinţii noştri, şi dacă avem fii, se gândesc şi ia fiii noştri, şi fericesc şi pe unii şi pe alţii ca oamenii vrednici de cinstire. Tot aşa şi femeia aceea a ridicat glas şi a zis: “fericit pântecele care Te-a purtat şi pieptul la care ai supt”. Şi Domnul Hristos a zis: “Adevărat! Fericiţi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc pe el“ (Lc. 11, 28). De ce? Pentru că aceia sunt fără îndoială şi cinstitori ai Maicii Preacurate. Iubiţi credincioşi, dacă suntem cinstitori ai Maicii Domnului suntem cinstitori ai ei împreună cu îngerii care-i cântă: “Mărire!”

Suntem cinstitori împreună cu heruvimii şi serafimii, suntem cinstitori împreună cu toţi dreptcredincioşii creştini cu care suntem bucuroşi să aducem cinstire Maicii Domnului. Iar cinstirea pe care o aducem ei, cea mai adevărată cinstire, este o viaţă după voia Lui Dumnezeu. De unde ştim? De acolo că la nunta din Cana Galileii, fiind Maica Domnului de faţă şi mijlocind ca să le ajute celor care erau lipsiţi acolo, neavând vin destul, mijlocind la Domnul Hristos, după aceea a zis către slujitorii care erau acolo: “să faceţi ceea ce vă va spune EF (In.2, 5). Bucuria Maicii Domnului nu-i alta decât aceea de a face ceea ce ne spune Domnul Hristos. Şi dacă facem aceasta, se bucură şi Maica Domnului, nu numai cu cuvântul, dar şi cu viaţa.

La Buna Vestire, după ce Maica Domnului a aflat că Duhul Sfânt se va pogorî peste ea, că puterea Celui Preaînalt o va umbri, că Acela ce se va naşte din ea Fiul lui Dumnezeu se va chema, a spus nişte cuvinte care ne arată calea pe care, mergând, putem să fim adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu, căci Maica Domnului a zis către înger: “Iată roaba Domnului; fie mie după cuvântul tău” (Lc. 1, 38). Vrei să-I slujeşti lui Dumnezeu cu adevărat? Supune-te cu mintea, cu toată viaţa, fii robul lui Dumnezeu şi atunci poţi să fii şi fiul lui Dumnezeu, poţi să fii împreună cu toţi sfinţii, preamăritor de Dumnezeu, dar mai întâi supune-te lui Dumnezeu. Întreabă-L pe Domnul Iisus ce ai de făcut ca să placi Lui, caută să ştii ce vrea Domnul Hristos de la tine şi atunci cu siguranţă că înaintezi în bine şi înaintând în bine, înaintezi şi-n cinstirea pe care se cuvine s-o aducem cu toţii Maicii Domnului.

De obicei, la Sfânta Liturghie, când auzim cuvintele indemnătoare la cinstirea Maicii Domnului, spunem: “Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim! Aţi auzit însă că la unele Liturghii, la Liturghia Sfantului Vasile cel Mare de pildă, spunem cuvinte cinstitoare pentru Maica Domnului arătând că de ea se bucură şi cerul şi pământul, căci spunem: “De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc.

Ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut Cel ce este mai înainte de veci. Că braţul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, mărire ţie!”

Asta să ne fie călăuză pentru viaţa noastră de cinstitori ai Maicii Domnului, de dreptcredincioşi ai sfintei noastre Biserici, Biserică cinstitoare a Maicii Domnului, şi să fim şi noi împreună cu soborul îngeresc şi neamul omenesc, care aduce Maicii Domnului mărire şi zice “Mărire Ţie!”. AMIN!

Parintele Teofil Paraian

Fragment din cartea "Sarbatori fericite. Predici la praznice si sarbatori", Editura Agaton

Cumpara cartea "Sarbatori fericite. Predici la praznice si sarbatori"

Pe aceeaşi temă

25 Martie 2023

Vizualizari: 642

Voteaza:

Bunavestire (25 martie) - parintele Teofil Paraian 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE