"Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic nu am prins, dar dupa cuvantul Tau, vom arunca mrejele" (Luca 5, 5)

Iubiti credinciosi,
De la inceputul zidirii lumii toti oamenii care au ascultat de Dumnezeu au fost fericiti si in veacul de acum si in cel viitor. Asa vedem ca stramosii nostri, Adam si Eva, cat au ascultat de Dumnezeu, Facatorul lor si au pazit cu sfintenie porunca Lui, au fost fericiti si s-au indestulat de toata frumusetea si desfatarea raiului. Iar cind de buna voie s-au abatut de la ascultare si au calcat porunca Ziditorului lor, au fost pedepsiti si izgoniti din rai (Facere 3, 16-19). Daca vom merge cu memoria prin istoria cea sfanta a lumii adica prin cele scrise in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura vom vedea ca toti oamenii sfinti si alesi ai lui Dumnezeu, care au ascultat si au implinit poruncile Lui, au fost fericiti pe pamant si s-au invrednicit de binecuvantarea lui Dumnezeu.

Noe, care a fost al doilea Adam al neamului omenesc, ascultind de Dumnezeu si facind corabia si toate cate i-a poruncit El, s-a izbavit el si toata familia sa de apele potopului si a fost binecuvantat de Dumnezeu (Facere 6, 22; 9, 12).

La fel si fericitul patriarh Avraam, ascultind de Dumnezeu si iesind din pamantul sau si din rudenia sa, a mers in Haran si de acolo in pamantul fagaduintei, Canaan, unde vietuind, a aratat cea mai desavarsita ascultare, incat pe singurul sau fiu, Isaac, a voit sa-l aduca jertfa lui Dumnezeu, inchipuind prin aceasta cu taina mai inainte aducerea ca jertfa de Parintele ceresc a Fiului Sau iubit, pentru mantuirea si rascumpararea neamului omenesc din robia diavolului. Pentru aceasta credinta si ascultare desavarsita a lui Avraam, Dumnezeu l-a binecuvantat cu juramant si tata a multor neamuri l-a numit (Facere 22, 1-18; 17, 5). Dar, pe linga marea binecuvantare dumnezeiasca spre vesnica fericire, Avraam a fost binecuvantat de Dumnezeu si cu fericirea cea vremelnica spre indestulare cu toate cele de nevoie vietii de pe pamant. Zice dumnezeiasca Scriptura: Avraam insa era bogat in vite, in argint si in aur, iar pamantul pe care il mostenise spre locuire era ca raiul lui Dumnezeu (Facere 13, 2; 13, 10). La fel si fiul sau Isaac a fost binecuvantat de Dumnezeu ca nu s-a pogorit in Egipt, facind ascultare de porunca Lui (Facere 26, 2-4).

Asa a binecuvantat Dumnezeu si pe Iacov ca a facut ascultare parintelui sau Isaac si mamei sale si s-a dus in Mesopotamia Siriei, spre a-si lua femeie din fetele lui Laban, fratele mamei sale (Facere 28, 1-4). Pentru aceasta Preabunul Dumnezeu l-a binecuvantat cu cinste si cu avere, caci numai cu toiagul in mana a plecat si s-a intors de acolo in doua tabere (Facere 32, 10). La fel Moise, ascultind de Dumnezeu cind a fost trimis sa scoata din robia lui Faraon pe poporul lui Israel (Iesire 4, 20-21), si pentru ascultarea lui, Dumnezeu a facut prin mainile lui mari si preaslavite minuni, prin care a pedepsit pe egipteni cu multe feluri de rane si a scos din robia lui Faraon pe poporul Sau Israel (Iesire, 14, 27-29).

Bunul Dumnezeu face mari promisiuni celor ce vor asculta de El si de poruncile Lui. Auzi ce zice Dumnezeu catre poporul Sau Israel: De veti asculta cu luare aminte cuvantul Meu si veti face toate cate va poruncesc si de veti pazi legamantul Meu, Imi veti fi popor ales din toate neamurile, ca al Meu este tot pamantul, iar voi Imi veti fi preotie imparateasca si neam sfant (Iesire 23, 22). Apoi zice: Sa slujesti numai Domnului Dumnezeului Tau si El va binecuvanta piinea ta, vinul tau, apa ta, si va abate bolile de la voi. In tara ta nu va fi femeie care sa nasca inainte de vreme sau stearpa si voi umple numarul zilelor tale. Groaza voi trimite inaintea ta si voi ingrozi pe tot poporul asupra caruia veti merge si voi pune pe fuga pe toti vrajmasii tai (Iesire 23, 25-27). Iarasi zice: De veti umbla dupa legile Mele si de veti pazi si plini poruncile Mele, va voi da ploaie la timp, pamantul si pomii isi vor da roadele lor, iar treieratul vostru, va ajunge pana la culesul viilor. Culesul viilor va ajunge pana la semanat, veti manca piinea voastra cu multumire si veti trai in pamantul vostru fara de primejdie.

Voi trimite pacea pe pamantul vostru si nimeni nu va va tulbura; voi alunga fiarele salbatice si sabia nu va trece prin pamantul vostru; voi alunga pe vrajmasii vostri si vor cadea ucisi inaintea voastra; cinci din voi vor birui o suta si o suta din voi vor goni zece mii, si vor cadea vrajmasii vostri de sabie, inaintea voastra. Cauta-voi spre voi si va voi binecuvanta; veti avea copii, va veti inmulti si voi fi statornic in legamantul Meu cu voi; veti manca roadele vechi din anii trecuti si veti da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi (Levitic 26, 3-10).

Iubiti credinciosi,
Cu aceste prea putine zise despre fericirea si binecuvantarea lui Dumnezeu pentru cei ce asculta de El din Legea Veche, daca vom muta cuvantul nostru spre Legea Harului, vom afla ca cea mai mare si mai desavarsita ascultare si supunere fata de Dumnezeu, a avut-o Insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Care a ascultat de Tatal pana la moarte, iar moartea de cruce (Matei 26, 42; Ioan 1, 23; 6, 38; 8, 29; 14, 31; 15, 10; 17, 4; Filipeni 2, 8; Romani 5, 19; Evrei 2, 17; 5, 8; 12, 2).

Ascultare si supunere catre Dumnezeu a aratat si Preasfanta Fecioara Maria, cind a trimis Dumnezeu la ea in Nazaretul Galileei pe arhanghelul Gavriil sa-i vesteasca ca va naste pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Mantuitorul. Ea, desi nu stia de barbat, intelegand de la inger taina cea mare si negresita ce avea s-o savarseasca Dumnezeu prin ea, pentru mantuirea lumii, s-a supus cu mare smerenie si a zis catre inger: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau (Luca 1, 26-38). Astfel, cu ascultarea si smerenia ei pe pamant a vindecat neascultarea Evei din rai.

Ascultare mare a avut si Dreptul Iosif, caci auzind in vis pe ingerul Domnului, poruncindu-i sa nu se teama si sa ia pe Maria, logodnica sa, a facut ascultare cu mare incredere, intelegand ca Preacurata Fecioara Maria a zamislit de la Duhul Sfant (Matei 1, 20). Nu numai ca nu s-a indoit de zamislirea ei, ci si cu mare smerenie si supunere a slujit Fecioarei Maria la fuga in Egipt, ca si in toata vremea vietii lui, intelegand ca prin aceasta el slujeste lui Dumnezeu la taina mantuirii neamului omenesc, aducandu-si aminte de cele scrise: Fericiti cei ce pazesc poruncile Lui si-L cauta pe El cu toata inima (Psalm 118, 2); si iarasi Fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc (Luca 11, 28).

Sfintii si dumnezeiestii Apostoli au ascultat si ei de Mantuitorul cind au fost chemati sa fie vanatori de oameni (Matei 4, 19-22; Luca 5, 11- 28). Pentru desavarsita lor ascultare de Hristos s-au invrednicit si de mari daruri de la Dumnezeu si s-au imbracat cu putere de sus la Cincizecime (Luca 24, 49). Astfel au fost invatati de Duhul Sfant tot adevarul (Ioan 14, 26; 15, 26); au fost daruiti cu intelepciunea nebanuita (Matei 10, 19-20; Marcu 13, 11); au primit putere sa faca minuni (Matei 10, 1-8; Marcu 3, 13; 6, 7; 16, 20; Luca 9, 2; Fapte 2, 43); au fost trimisi sa propovaduiasca Evanghelia (Matei 10, 1-7; 28, 19; Marcu 3, 14); au fost intariti sa vesteasca mila si iertarea pacatelor (Matei 16, 19; 18, 18; Luca 24, 47; Ioan 20, 23).

La judecata viitoare, Apostolii vor avea marea cinste de a judeca impreuna cu Hristos poporul lui Israel, dupa marturia Mantuitorului Care a zis: Adevarat, adevarat zic voua, ca cei ce ati urmat Mie la innoirea lumii, cind Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecind cele douasprezece semintii ale lui Israel (Matei 19, 28).

Ascultare desavarsita a facut si multimea cea mare a mucenicilor, a ierarhilor si a marturisitorilor dreptei credinte, care, implinind cuvintele Mantuitorului, si-au pus sufletele lor pentru El si pentru Evanghelie spre a-L dobindi in viata cea vesnica (Matei 16, 25; Marcu 8, 35; Luca 9, 24). La fel a facut si marea multime a monahilor, care, auzind cuvantul lui Hristos, ca oricine va lasa frati sau surori, sau tata sau mama sau femeie sau copii sau tarine sau case pentru numele Meu, insutit va lua si viata vesnica va mosteni (Matei 19, 29), au lasat toate si au urmat lui Hristos, prin supunere, ascultare, viata curata si saracie de buna voie pana la moarte, pentru mantuirea sufletelor lor si mostenirea Imparatiei cerurilor. Asemenea lor au trait sub ascultare toti dreptii urmatori lui Hristos, parintii si inaintasii nostri, silindu-se la ascultare si implinirea poruncilor Lui prin fapte bune, pentru a se incununa in ziua cea mare a judecatii de apoi cind dreptul Judecator va rasplati fiecaruia dupa faptele sale.

In Evanghelia de azi, vedem ca Apostolul Petru, dupa ce arata ca toata noaptea s-a ostenit cu pescuitul si nu a prins nimic, voind sa faca ascultare invatatorului Sau, adica Mantuitorului, Ii zice: Invatatorule, toata noaptea ne-am ostenit si nimic nu am prins, dar dupa cuvantul Tau (adica, crezand cuvantul Tau, voi face ascultare) voi arunca mreaja in mare. Si aceasta facind, a prins multime de pesti, ca li se rupeau mrejele, si a facut semn tovarasilor lor din cealalta corabie sa vina sa le ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se afunde (Luca 5, 6-7).

Vedeti roadele sfintei ascultari a Apostolului Petru? Cu toate ca toata noaptea se ostenise in zadar, insa, ascultind de cuvantul Domnului, a aruncat mreaja in mare si mult s-a inspaimantat de marea multime de pesti ce a prins, incat, cazand in genunchi la Iisus, a zis: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos! (Luca 5, 8). Asadar, roadele ascultarii Apostolului Petru au inceput a se arata cu minunea pescuirii de pesti si au crescut foarte si s-au inmultit spre slava lui Dumnezeu prin vanarea atator suflete catre Imparatia lui Dumnezeu. Atat el, cat si ceilalti Sfinti Apostoli, au devenit, prin ascultare fata de Mantuitorul nostru Iisus Hristos, cei mai vestiti pescari de oameni. Dar fiindca ne este cuvantul despre ascultarea de Dumnezeu si despre roadele ce se nasc din ea, este bine sa stim ca cel ce asculta de Dumnezeu si cel ce asculta pentru Dumnezeu pe cel ce il povatuieste pe calea mantuirii, au aceeasi plata, deoarece Insusi Mantuitorul a aratat acest lucru, zicind: Cel ce va asculta pe voi, pe Mine ma asculta si cel ce se leapada de voi, de Mine se leapada (Luca 10, 16).

Iubiti credinciosi,
Mantuitorul nostru Iisus Hristos a venit in lume pe calea ascultarii, si a ascultat de Parintele Sau pana la moarte, si inca moarte de cruce (Filipeni 2, 8). Pentru aceea si Dumnezeu L-a inaltat si I-a daruit Lui nume care este mai presus de orice nume; ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal (Filipeni 2, 9-11).

Biserica crestina este Biserica dragostei si a ascultarii, pentru ca a fost intemeiata de Hristos prin iubirea Tatalui si ascultarea “pana la moarte de cruce” a Fiului. Mantuitorul a ascultat de Tatal, iar Apostolii Sai au ascultat de El. De aceea spunem ca iubirea crestina si acultarea duhovniceasca mantuiesc lumea. Insusi Duhul Sfant a venit pe pamant trimis de Fiul, cu voia Tatalui, ca sa intemeieze Biserica Sa si sa reverse Harul mantuirii peste cei ce cred si se boteaza in numele Preasfintei Treimi.

Vedeti ce mare este puterea ascultarii? Ea se naste din credinta si dragoste. Ca cine crede in Dumnezeu, Il iubeste si asculta de poruncile Lui. Iubirea Lui Dumnezeu este izvorul zidirii lumii vazute si nevazute. Cit timp ingerii au ascultat de Dumnezeu, nu existau nici diavoli, nici iad. Iar cind Lucifer cu ingerii lui au cazut din ascultare, dorind sa fie “asemenea Celui Preainalt”, ei au cazut “ca un fulger din cer” si s-au transformat in diavoli. Asemenea lor cad in iad toti crestinii neascultatori care nu vor sa asculte de nimeni si traiesc pe pamant de capul lor.

Ascultarea sta la temelia cerului, a ingerilor, a planetelor, a Bisericii, a societatii, a familiei, a fiecarui suflet care crede in Dumnezeu si doreste sa se mantuiasca. Fara ascultare in societate nu este armonie, nici pace intre popoare si oameni. Fara ascultare de Dumnezeu, de Biserica, de pastori, care sunt urmasii Apostolilor pe pamant, nu este mantuire, nu este unitate crestina, nu este pace in case si in sufletele credinciosilor nostri.

De aceea, iubiti credinciosi, sunteti datori sa paziti poruncile Sfintei Evanghelii, sa ascultati de Biserica Ortodoxa, mama noastra duhovniceasca, intemeiata de Hristos, sa ascultati de slujitorii sfintiti ai Bisericii, ca de Sfintii Apostoli si sa ascultati de duhovnicii pe care vi i-a dat Dumnezeu, ca de Insusi Hristos.

Cand suna clopotele bisericii si ne cheama la slujba, la Sfanta Liturghie, mai ales in sarbatori, lasati grijile casei si mergeti cu toti la biserica. Ingerii Domnului va vor scrie in cartea vietii si va vor numara pasii. Seara si dimineata si oricind mergeti pe drum sau lucrati cu mainile, neincetat sa va rugati, dupa porunca Sfantului Apostol Pavel.

In timpul celor patru posturi ale Bisericii, nu uitati sa va spovediti si, daca va da voie duhovnicul, sa va uniti cu Hristos prin Sfanta Impartasanie. Acestea sunt cele mai mari daruri pe care ni le ofera Biserica dupa Botez. Apoi sa va cresteti copiii in duhul ascultarii, al credintei ortodoxe, al smereniei si al iubirii de Dumnezeu, hranindu-i cu carti sfinte, cu cuvinte crestine ortodoxe, cu sfaturi parintesti si mai ales cu exemplul viu, curat al vietii dumneavoastra.

Sectele sunt cancerul Bisericii. Ele se nasc din mandrie si neascultare. Ca numai cei mandri si neascultatori se rup de Biserica, hulesc pe Maica Domnului, arunca din case icoanele si Sfanta Cruce, se leapada de cele sfinte si urasc pe pastorii dati lor de Hristos. De aceea, nu discutati cu ei, fiind razvratiti si fii ai neascultarii. Nu vorbiti cu cei ce hulesc Biserica, pe sfinti, icoanele si Crucea. Ci ramaneti in Biserica Vietii, in Biserica iubirii si ascultarii. Aici in Biserica este Hristos, aici sunt Sfintele Taine, aici sunt ingerii si sfintii din cer, aici sunt oamenii credinciosi si toti parintii din neam in neam.

De asemenea, nu uitati sa ajutati si dumneavoastra pe preot la slujbe, la curatenia Bisericii si la calauzirea credinciosilor pe calea mantuirii. Nu observati cum cei rai se indeamna unul pe altul la rau, la desfrau, la furt si la betie? Cum sa nu fim datori noi crestinii a ne indemna, a ne sfatui si a ne trage unii pe altii la biserica, la Sfanta Liturghie, la post, la milostenie, la iertare si la citirea cartilor sfinte? Nu ajunge numai credinta pentru mantuire, ca si diavolii cred, dar din cauza mandriei si a neascultarii nu au iertare.

Cu aceste sfaturi duhovnicesti inchei aceasta predica, reamintindu-va ca fara ascultare nu ne putem mantui. Iar de vom trai sub ascultare de Hristos, de Biserica si de pastori, vom dobindi si pe pamant binecuvantare si pace, iar dincolo viata vesnica vom mosteni. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

.

• Pescuirea minunata
  Publicat in : Duminica a 18-a dupa Rusalii