"In vremea aceea a ajuns Iisus cu corabia in tinutul gherghesenilor, care este in fata Galileii. Si iesind pe uscat L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Si vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui! Caci poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea, si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el sfarama legaturile pentru ca era manat de demon, in pustie. Si l-a intrebat Iisus, zicand: Care iti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. Si-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. Si era acolo o turma mare de porci care pasteau pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit. Si, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat. Iar pazitorii vazand ce s-a intamplat au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Si au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus, si s-au infricosat. Iar cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul. Si L-a rugat pe El toata multimea din tinutul gherghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie, s-a inapoiat. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul zicand: Intoarce-te in casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Si a plecat, vestind in toata cetatea cate ii facuse spre binele lui, Iisus". (Luca 8, 26-39).

De cate ori citesc aceasta pericopa ma gandesc si se vede cu claritate ca daca ar fi putut, legiunea ar fi distrus si pe acest om. Dar harul lui Dumnezeu tine lumea si in afara de cuvantul lui Origen: "dragostea lui Dumnezeu este mai mare decat ura diavolului", imi aduceam aminte si de o predica a Pr. Vasile Gavrila in care spunea: "v-ati gandit vreodata ce-ar fi cu universul acesta daca Dumnezeu si-ar retrage Harul Sau pentru o fractiune de secunda?".... Daca-mi permiteti, continui: "v-ati gandit vreodata ce ar fi cu omul daca nu ar fi Harul lui Dumnezeu care se revarsa peste toti oamenii?"...

Noi nu ne gandim de cele mai multe ori, dar o face Domnul! Din fericire...

Pentru ca noi suntem prea preocupati de altele, adesea de ceva strain total cu situatia pe care o vedem. Avem impresia ca daca eu inchid ochii la suferinta aproapelui, prin aceasta ma apar si eu de rau! Probabil ca este o modalitate de negare care ar trebui sa ne protejeze de tot raul existent, dar nu este adevarat. Faptul ca eu neg ceva, nu inseamna ca acest ceva nu exista; faptul ca eu imi intorc privirea de la o rana, nu inseamna ca ea se vindeca! Ci din contra, se vindeca atunci cand te ingrijesti de ea...

Exista insa situatii si mai grave. La orice suparare -de cele mai multe ori fara motiv- cu o usurinta ce poate fi caracterizata ca inconstienta (ca sa nu folosesc cuvantul "nesimtire") grava auzim in stanga si in dreapta spunandu-se: "du-te dracului!". Altii merg si mai departe si injura pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe Sfinti, orice ale legatura cu Hristos, cu cele sfinte!

Spun ca asa se simt ei bine!??... Sigur nu au constientizat ca este pacat, ca cel la care trimit pe cel care i-a suparat (celebrul "du-te.........!) este ca o fiara ce distruge totul in calea ei. Haideti sa citim din nou Evanghelia unde ni se spune ca pana si pe porci trebuia sa-i nimiceasca! Orice prinde in calea lui distruge cu o ura ce numai pe el il caracterizeaza! Daca imi permiteti, este o fiara atat de nemiloasa si nelinistita, incat trebuie sa se hraneasca mereu cu sange proaspat, de om! Mai rau decat atat, exista oameni care-l cred prietenul lor!... Sarmanii!

Va rog din suflet, dati-mi voie sa fac o paranteza... Nicaieri in lume nu am intalnit in ziare atatea reclame pentru vrajitoare ca in Romania!!! Ne spun ca fac "magie alba". Nu exista asa ceva! Magia este magie, necuratul-i necurat! Oricat l-ar spala ele! Nu o sa analizez eu, ci vreau sa va intreb: Si-a facut vreodata reclama Pr. Argatu? Dar Pr. Cleopa? Si multi altii... Va pot spune continuarea unei magii albe: la Preot! Dupa ce am fost la tribunal pentru ca m-au inselat si vreau sa-mi recuperez banii, sau la psiholog sa ma ajute sa-mi revin din depresie!

Naivitatea poate ca este o boala, nu este o scuza; si se trateaza prin cunoastere. Cu atata usurinta Tatal isi trimite copilul, fratele, parintele, prietenul, vecinul, strainul, seful etc "......-lui", incat de multe ori ma infior. Trist este ca dupa aceea se duc la Preot si plang rugandu-se sa le ajute Dumnezeu caci copilul lor este demonizat... Mama draga, pana acum ce-ai facut? Tata draga, de ce ti-ai neglijat copilul?

In loc sa ne ocupam cu dragoste de familia noastra -ca sa nu mai zic de cei din jur- am preferat sa injuram, sa-i trimitem "...-lui!". Dupa mintea lor probabil ca exorcizau raul prin aceasta! Dar exact opusul...

Si inca ceva... Daca imi amintesc bine Pr. Cleopa, cat si Pr. Arsenie Papacioc spuneau ca "necuratul este ca un catel, cand isi aude numele apare". Si apare mai repede decat putem noi sa ne imaginam!

Dupa aceea suferinta... Suferinta trupeasca si sufleteasca! Un chin ce prevesteste chinurile iadului, o suferinta pe care numai Hristos o poate alina si vindeca. Dar in loc sa-L punem pe El in viata noastra ca ocrotitor, ne lasam dusi de nas pana intr-acolo incat ne mintim si pe noi, ca necuratul ne vrea binele. Intr-un fel asa este, vrea binele. Dar nu al nostru, ci al lui! Si care este binele lui?...

Iar pentru cei ce inca se mai indoiesc de Tainele Bisericii si de Harul lui Dumnezeu, vreau sa adaug acestea. La spitalele de psihiatrie, de multe ori doctorii nu puteau desparti pe cei cu boli psihice de cei demonizati, dar trebuia gasita o solutie. Asa ca in occident doctorii administrau respectivului bolnav un cocktail cu calmante ce puteau adormi un elefant, iar atunci cand cocktail-ul nu isi facea efectul era clar ca este posedat.

In Rusia aplicau alta metoda: puneau in fata pacientului doua pahare identice cu apa. Diferenta intre ele era ca, intr-unul erau calmantele pentru adormire, iar in celalalt aghiasma. Rezultatul: cei care erau demonizati nici macar nu se atingeau de paharul cu aghiasma!...

Cuvantul are o energie ce se transmite prin el. Cuvantul are o putere care de cele mai multe ori depaseste limitele noastre de intelegere, tocmai de aceea trebuie sa fim foarte atenti cum il folosim. Iar daca nu stim, sa folosim cuvintele Pr. Cleopa: "Manca-v-ar Raiul!"

Arhim. Siluan Visan

• Vindecarea celor doi demonizati din tinutul Gadarei
  Publicat in : Predici de duminica
• Vindecarea celor doi demonizati din Gadara
  Publicat in : Duminica a 5-a dupa Rusalii