Sunt multe chipuri in care, plecand de la cuvintele Scripturii, putem "desena" traiectorii intru viata vesnica. Unul dintre aceste trasee poate fi jalonat de pildele pe care Domnul le-a rostit. Voi incerca o sistematizare a lor in opt pasi, 8 fiind cifra care, in crestinism, simbolizeaza vesnicia (ziua a opta a creatiei este ziua cea neinserata a Imparatiei lui Dumnezeu).

1. Cum ne priveste

Cea mai importanta, fiind si cel mai sigur punct de plecare pentru omul ce vrea sa calatoreasca spre Imparatie, este pilda samarineanului milostiv. Este pilda din care aflam cum ne vede pe noi Dumnezeu si cum putem sa ne raportam noi la El si la semenii nostri. Si Dumnezeu asa se raporteaza la mine, precum l-a vazut samarineanul pe omul acela ranit, aproape mort (sau abia viu), care cazuse in mainile talharilor. Omul era plin de rani, iar samarineanul nu s-a gandit decat atat: "Ce pot eu sa fac sa-l ajut pe omul acesta? Sa-i leg ranile, sa-i torn untdelemn si vin spre a se tamadui, sa-l iau cu grija si sa-l duc la o casa de oaspeti, unde sa-i asigur tratament, odihna, hrana pana se pune pe picioare." Asa se gandeste Dumnezeu la noi.

Cel mai adesea noi, cand ne evaluam viata, nu vedem decat pacatul, lucrul de care ne este sila, vedem lucruri care ne fac sa nu mai intram in biserica sau sa nu mai venim la spovedanie, de rusine, de groaza de ceea ce am facut. Nu intelegem (si de aici se nasc multe drame) ca Dumnezeu nu vede asta la noi! Dumnezeu vede rana, vede ca suntem raniti, ca ne-am facut mult rau sub influenta vrajmasilor nostri nevazuti, adica a diavolilor. Care ne-au tot soptit si ne-au invatat cum sa facem rau (pacalindu-ne ca ne va fi bine). Orice pacat ne raneste, orice faradelege, orice greseala, orice rautate provoaca rana. Hristos asta vede, rana. El zice: "Vino, stiu ca esti ranit. Sau daca nu poti sa te ridici, lasa-ma pe mine sa ma aplec asupra ranilor tale. Stiu ca tu nu te mai poti misca."

Si atunci eu ma predau lui Dumnezeu. El stie ce are de facut cu viata mea. Alunga pe vrajmasii care m-au ranit (pe diavoli) si imi leaga ranile (prin taina Botezului sau, cand eu iarasi ma dau pe mana vrajmasilor, prin taina Spovedaniei); apoi tamaduirea se face cu untdelemn si vin (adica prin taina ungerii cu Sfantul si Marele Mir si cea a Sfintei Euharistii, dar si, ulterior, prin taina Sfantului Maslu).

2. Cum ne cauta

Aici avem, ca reper, pilda oii ratacite, respectiv cea a drahmei pierdute, care fac obiectul unor intense cautari. Nu poate sa stea Domnul linistit cand chiar si doar unul dintre copiii lui sunt departe de Dansul si ratacesc prin lumea aceasta. Asa cum gospodina nu are stare daca a pierdut o drahma (o moneda) prin casa, ci o cauta; asa cum pastorul cauta o oaie ce s-a ratacit, chiar daca le are pe toate celelalte. Tot aici se poate incadra si pilda semanatorului, pentru ca si semanatul este tot o cautare: ne cauta cuvantul lui Dumnezeu, el este semanat in inima noastra pe diferite cai. Un cuvant duhovnicesc care ajunge la mine e strigatul lui Dumnezeu, trebuie sa il iau foarte personal, chiar daca pare ca din intamplare a ajuns la mine.

3. Cum ne primeste

Cum ma primeste cand ma intorc cu fata spre Dumnezeu (adica ma pocaiesc), aflu din pilda fiului risipitor. Din primirea plina de iubire a tatalui fata de fiul care a risipit toata partea lui de avere intelegem ca, indiferent ce am facut, pana la un anumit moment, cu viata noastra, el ne primeste neconditionat in bratele Sale. Nu spune nimic, nu ne impune nimic, nu are nici un fel de pretentie, pur si simplu ne primeste si ne da toate cele pe care le-am avut inainte, ba chiar mai mult decat atat. Si din pilda lucratorilor viei, a celor care au primit o aceeasi rasplata, indiferent de ora la care au fost tocmiti sa lucreze, pricepem cat de generos este Dumnezeu cu noi si ca sansa de a ne mantui ramane intacta, indiferent de cat indica ceasul vietii noastre. Numai sa nu vina moartea si sa ne prinda lenevind.

4. Cum ne creste

Pilda grauntelui de mustar (care este semanat si creste atat de mare, desi este cea mai mica samanta, incat pasarile cerului se adapostesc intr-insul) si pilda aluatului (pe care o femeie l-a ascuns in trei masuri de faina si acela a crescut toata framantatura) ne indeamna sa nu ne speriem ca suntem mici, foarte mici, ci sa avem incredere in lucrarea tainica a lui Dumnezeu in inima noastra. El ne face mari, dumnezei chiar, dupa har. Noi nu-L lasam pe Domnul decat intr-o mica parte a vietii noastre, cel mai adesea, dar din acel ungher unde abia de-L primim, dospeste framantatura trupului si a fiintei noastre intregi. Sa nu ne speriem ca nu vedem progrese duhovnicesti, schimbari spectaculoase in viata noastra, de la o zi la alta. Daca pui samanta de mustar in pamant si te duci a doua zi sau dupa cateva zile nu ai sa vezi nimic rasarind. Dar planta creste si, intr-o buna zi, o vei vedea.

5. Cum sa ne comportam

Pilda datornicului nemilostiv ne invata sa iertam si noi putinul pe care altul l-a gresit fata de noi, cu atat mai mult cu cat Dumnezeu ne iarta infinit mai multe. Vamesul si fariseul ne invata sa nu ne comparam niciodata cu altii, caci nu stim noi pocainta lor. Sa ne uitam mereu la pacatele noastre si sa cerem mila si har de la Dumnezeu ca sa putem ridica privirea curat catre cer.

6. Cum sa lucram

Din pilda talantilor invatam ca suntem chemati la a lucra cu darul primit de la Dumnezeu (nu la a-l ingropa, adica a trai doar pentru cele pamantesti si trecatoare) si ca fiecaruia i se cer rezultate pe masura "investitiei". E ca un test, ca un antrenament, ca Domnul sa vada cata putere sa ne incredinteze cand vom imparati cu Dansul. Dumnezeu ne cere din roade pentru a ne testa inima, pentru a se incredinta ca noi avem constiinta darului primit (a se vedea pilda lucratorilor cei rai). Uneori ai multe daruri si nu faci deloc milostenie cu ele, le tii doar pentru tine si te bucuri de aceste daruri, dar numai pana la capatul vietii (bogatul nemilostiv). Alteori nu ai nimic, nici macar sanatate trupeasca, nu poti milui pe nimeni, dar accepti saracia, boala, necazul, lipsurile ca si cum ar fi un dar minunat (saracul Lazar) si ajungi in sanul lui Avraam (adica cel mai aproape de inima lui Dumnezeu). Sau, precum iconomul necredincios, cand nu mai ai ce da de la tine, dai de la altii, faci milostenie din bunul altuia. Pana si asta te face vrednic de Imparatie.

7. Cum sa ne rugam

Vaduva staruitoare ne invata sa nu ne oprim din cererea catre Dumnezeu pana nu suntem ascultati. Daca judecatorul nedrept si corupt, care nu avea frica de Dumnezeu si nu-l interesa ce zic oamenii, si tot a facut dreptate unei biete vaduve, cum nu ne va face noua dreptate Dumnezeu in disputa (judecata) cu diavolul. Iar dreptate inseamna sa ne restabileasca in demnitatea de fii ai Sai, sa ne restaureze, sa ne curateasca de toate patimile cu care ne-am intinat, sa ne dea din nou haina aceea luminoasa pe care am primit-o la Botez.

8. Ce ne asteapta

De ce e nevoie sa intelegem toate aceste lucruri in relatia noastra cu Dumnezeu ori in relatia noastra cu semenii si cu noi insine? Care este scopul atator framantari ale noastre? Care este finalitatea? Pilda cinei celei mari si cea a nuntii fiului de imparat ne arata, dupa puterea noastra de intelegere, cam cum va fi in Imparatia lui Dumnezeu. Suntem chemati ca, in final, sa ne veselim, sa intram in bucuria lui Dumnezeu, sa stam cu El la masa. Toti ne pregatim din rasputeri si suntem cat de hranici se poate, dar, in final, tot El este cel care ne gateste cina. Nu venim noi cu ceva la masa, ci ne aducem doar pe noi insine, osteniti, dar cu inima usoara, urmariti de dusmania neimpacatului vrajmas, dar cu privirea cautand mereu odihna pe chipul Domnului, framantandu-ne mainile goale de vreo fapta buna, dar acceptand, cu smerenie, locul rezervat la masa cea plina de bunatati.

pr. Constantin Sturzu

Sursa: doxologia.ro
 

.

• Pilda celor poftiti la cina
  Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
• Iertati-ma, sunt invitat!
  Publicat in : Editoriale