Recunostinta - drumul spre smerenie

Recunostinta - drumul spre smerenie Mareste imaginea.

Frati crestini

Omul este cea mai desavarsita faptura pe care a creat-o Dumnezeu pe pamant.El ste coroana creatiei lui Dumnezeu. Din acest motiv toata dragostea si grija lui Dumnezeu se indreapta spre El. Pronia lui Dumnezeu asigura omului toate cele necesare vietii: aerul, pe care-l respira, apa, pe care o bea, lumina, care-l lumineaza, copacii si plantele, care-l hranesc, pasarile, care-i canta, marea, care-l racoreste, uscatul, unde traieste si propaseste. Inchipuiti-va ce s-ar intampla daca ar lipsi aceste bunuri zilnice, pe care Dumnezeu le ofera gratuit si celui mai sarac om. Ganditi-va ce s-ar intampla, daca din cer nu ar cadea o picatura de apa? Raurile si izvoarele ar seca, omul ar suferi dupa un pahar de apa, pamantul s-ar usca si ar deveni neroditor, animale nu ar avea cu ce sa se hraneasca.

Dar cea mai mare binefacere a lui Dumnezeu nu este aceasta, ci faptul ca ne-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. De aceea a venit Mantuitorul sa ne salveze din robia diavolului, care aducea asupra omului fel de fel de pacate, dar si de boli pentru al pierde pe om si al atrage in imparatia intunericului.

In Noul Testament avem o sumedenie de vindecari miraculoase pe care Domnul nostru Iisus Hristos le-a facut asupra omului. Una din vindecarile acestea s-a savarsit asupra celor zece oameni care sufereau de o boala atat de cumplita, numita lepra. Dar pentru a intelege de fapt ce s-a intamplat cu acei zece leprosi ar trebui sa ascultam cu atentie cuvantul Evangheliei de la Luca XVII, 12-19 :

12. Intrand intr-un sat, L-au intampinat zece leprosi care stateau departe,
13. Si care au ridicat glasul si au zis: Iisuse, Invatatorule, fie-Ti mila de noi!
14. Si vazandu-i, El le-a zis: Duceti-va si va aratati preotilor. Dar, pe cand ei se duceau, s-au curatit.
15. Iar unul dintre ei, vazand ca s-a vindecat, s-a intors cu glas mare slavind pe Dumnezeu.
16. Si a cazut cu fata la pamant la picioarele lui Iisus, multumindu-I. Si acela era samarinean.
17. Si raspunzand, Iisus a zis: Au nu zece s-au curatit? Dar cei noua unde sunt?
18. Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam?
19. Si i-a zis: Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit.

Trebuie sa va spun ca lepra era o boala cumplita, molipsitoare, care se intalneste rar prin tinuturile noastre, dar care face mare prapad printre oamenii din tinuturile calde. Mai concret aceasta boala se manifesta prin aparitia pe trupul omului a unor pete si bube, care cu timpul, distrug tesuturile pielii, producand umflaturi uraciose, uneori luand infatisarea unor rani deschise. Cand lepra ajunge la deplina dezvoltare, ea devine netratabila. O astfel de boala, pricinitoare de sticaciune si plina de uraciune a vindecat Iisus, redand sanatatea nu la unul, nici la doi, ci la zece leprosi, care nu aveau nici o nadejde de vindecare.

Dar de cate ori Mantuitorul a vindecat bolnavi , sau a inviat morti, sau a facut alte minuni , El n-a cerut multumire de la nici unul, ci le-a poruncit sa nu spuna la nimeni binefacerea primita. Dar ca sa constientizam ca suntem datori sa-i multumim Bunului Dumnezeu pentru binefacerile primite, pentru aceasta, cand samarineanul care s-a vindecat de lepra a venit sa-i multumeasca, Mantuitorul Hristos s-a intors catre cei care stateau imprejur si a facut observatia: ,,Au nu zece s-au curati?“ Dar cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care este de alt neam? De aceea,dragii mei, astazi vom vorbi despre multumirea pe care noi trebuie sa o dam lui Dumnezeu.


Iubiti credinciosi

Intr-adevar, Dumnezeu nu are nevoie de nici-o multumire din partea noastra. Oamenii isi arata recunostinta lor fie prin cuvant, cu ajutorul rugaciunii, fie aducand daruri asa cum facem noi atunci Cand venim la biserica, aducand la Sfantul Altar prescuri, vin, tamaie si alte prinoase. Dumnezeu nu are nevoie de multumirea si proslavirea noastra, deoarece El este de la Sine slavit. Insa daca multumirile noastre, atat cele prin cuvant, cat si cele prin fapta pe care noi le facem sunt pornite din adancul sufletului si Dumnezeu le primeste cu dragoste.

In Sfanta Scriptura, cel dintai care i-a multumit Lui Dumnezu si si si-a aratat recunostinta sa a fost Abel. Acesta a recunoascut ca Dumnezeu i-a dat viata si toate cate avea pe pamant. De aceea, a ridicat jertfelnic si alegand una din cele dintai nascute din oile sale a adus jertfa lui Dumnezeu. Dumnezeiasca Scriptura ne spune ca Dumnezeu a privit cu indurare la Abel si pre darurile sale si l-a binecuvantat pe el. De aici deducem ca Dumnezeu primeste darurile care I se aduc cu credinta si cu umilinta cautand la multumirea si recunostinta inimii celui care le aduce. Pentru aceasta si noi, cand multumim pentru binefacerile primate de la Dumnezeu, aducand darul nostru, trebuie sa fim incredintati ca Dumnezeu priveste si spre noi si spre darurile noastre asa cum a privit spre darurile lui Abel.

Mai departe, Noe si-a aratat si el multumirea fata de Dumnezeu pentru ca l-a mantuit pe el, si totodata intreg neamul omenesc de pierderea potopului ridicand un jertfelnic si aducand drept jertfa dobitoacele cele curate si din toate pasarile curate. De aceea Noe a fost binecuvantat de Dumnezeu si odata cu el si feciorii lui.

Moise a zidit si el jertfelnic de multumire pentru infrangerea lui Amalic, deasemenea si Ghedeon, la fel si Samuel.

Samarineanul din Evanghelia de astazi n-a zidit nici jertfelnice, nu a jertfit nici animale, nici alte daruri pamantesti nu a adus Domnului Hristos, ci a adus ceva mai de pret: I-a adus inima si sufletul sau. Simtind binefacerea primita de la Dumnezeu, in timp ce se afla pe drum pentru a se arata preotilor, inima lui a suferit cea mai mare scimbare :s-a umilit prin smerenie. De aceea intorcandu-se cu glas mare da lauda lui Dumnezeu. Umilinta si recunostinta au deschis gura lui pentru a aduce cuvinte de multumire Domnului Hristos. Pentru ca smerenia este jertfa cea bineplacuta lui Dumnezeu, dupa cuvintele proorocului: ,,Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit, inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi” de aceea si Mantuitorul Hristos ii sice: ,,Scoala-te si du-te; Credinta ta te-a mantuit.“

Si Sfantul Apostol Pavel ne indeamna: ,,Dati multumita pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu pentru voi, in Hristos Iisus.“ Aceasta inseamna ca la toate cele ce ni se intampla noua, fie bucurie sau tristete, sanatate soau boala, fericire sau moarte, se cuvine sa aducem multumire lui Dumnezeu, pentru ca aceasta este voia Lui, in Hristos Iisus, pentru noi.

Unii crestini, mai putin evlaviosi , se intreaba cum poti multumi lui Dumnezeu cand te chinuieste o boala. Dar, iubitii mei, nu trebuie sa-I multumim lui Dumnezeu numai cand suntem sanatosi si imbelsugati cu de toate, deoarece la un momentdat am uita de Dumnezeu. Trebuie sa-I multumim si pentru cele rele, caci acestea au un scop de indreptare, de inaltare a mintii si inimii noastre catre Dumnezeu. De aceea Sf. Ap. Pavel zice: ,,Dati multumire pentru toate“. Dreptul David zice: ,,Doamne, intru necaz mi-am adus aminte de tine“. Necazul este chemarea noastra la pocainta cu ajutorul rabdarii si al smereniei.

Ar trebui sa ne aducem aminte de dreptul Iov, care este un model al smereniei depline. El a fost recunoscator fata de Dumnezeu si cand avea copiii si cand a ramas fara de ei, si cand era bogat si cand a devenit sarac, si cand era sanatos dar mai ales cand s-a inbolnavit. El ne-a dat aceasta vorba inteleapta din care izvoraste smerenia inimii sale: ,,Domnul a dat , Domnul a luat. Fie numele Domnului binecuvantat“.

Iubiti frati si surori intru Domnul

Iata cum descopera Dumnezeu nerecunostinta: ,,Si raspunzand Iisus, a zis: Oare nu zece s-au curatit? Cei noua unde sunt? Nu s-a gasit sa se intoarca sa-I dea slava lui Dumnezeu decat numai acesta, care e de alt neam?” Cu alte cuvinte, Mantuitorul a vindecat deodata zece bolnavi, care erau rosii de o boala nemiloasa si totodata incurabila. Acum isi exprima nedumerirea in ceea ce priveste nerecunostinta celor noua. Domnul insa, nu uita sa-l rasplateasca pe samarinean pentru recunostinta, zicandu-i: ,,Scoala-te si du-te; credinta ta te-a mantuit”. Acesta a primit daruri indoite de la Hristos:- vindecarea de acea boala grea a leprei si in acelasi timp a primit cel mai mare dar- mantuirea sufletului.

Din aceasta evanghelice pe care am ascultat-o astazi, reiese ca avem datoria morala sa ne aratam recunoscatori fata de Dumnezeu, Caruia ii datoram marele dar al vietii, sanatatea si mintea. El este cel care Se ingrijeste de noi si ne ofera neincetat darurile Sale cele bogate si revarsa peste noi atatea daruri, dupa cum zice Psalmistul: ,,Ce oare Ii voi da Eu Domnului pentru toate cate El mi-a dat?” Recunostinta noastra fata de Dumneze ne-o putem exprima, pe de-o parte, prin rugaciuni de multumire – si acest lucru se face mai ales prin participarea la Sfanta Liturghie, care de fapt este o slujba de recunostinta si de multumire a credinciosilor. In toate zilele vietii noastre, clipele de fericire, bucuriile duhovnicesti sa le insotim de cate o rugaciune de multumire catre Dumnezeu, in general prin participarea noastra cat mai des la Sfanta Liturghie, deoarece aceasta este cea mai inalta slujba de multumire pe care noi o aducem lui Dumnezeu.

Sa scoatem din sufletul nostru urata cea rusinoasa si egoista. Este stiut ca omul cel egoist este inclinat spre nerecunostinta adesori purtanduse urat cu cei din jurul sau. Omul egoist este atat de nerecunoscator, incat se codeste sa se arate crestin, sa-si indeplineasca unele datorii cu evlavie, sa mearga la Biserica pentru a-I multumi Lui Dumnezeu. Putem spune ca este ca bogatul care i-a rodit din belsug tarina, sau ca bogatul din pilda ,,Bogatului nemilostiv si saracul Lazar“. Desi este crestin botezat, ajunge chiar sa ia in ras cuvintele si faptele Domnului si sa batjocoreasca Biserica Lui cea Sfanta.

De aceea, dati lauda lui Dumnezeu pentru toate, si sa nu lipseasca de pe buzele dumneavoastra cuvintele: Slava Tie Domnezeul nostrum, slava Tie AMIN.

Preot David Marian, parohia Nuntasi, Constanta

Despre autor

Marian David preot Marian David

Colaborator
117 articole postate
Publica din 03 Ianuarie 2014

Pe aceeaşi temă

19 Ianuarie 2014

Vizualizari: 2631

Voteaza:

Recunostinta - drumul spre smerenie 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE