Duminica aceasta, a intoarcerii fiului risipitor, nu este altceva decat o intoarcere a noastra din exilul pacatului. Pacatul te indeparteaza de Dumnezeu, asa cum ura fata de parinte, fata de tata si mama, te indeparteaza fata de dragostea familiei. In Evanghelia aceasta ni se arata care sunt etapele intoarcerii, cum trebuie sa ne intoarcem si noi la Dumnezeu. Pilda aceasta este poate cea mai sugestiva, cea mai impresionanta, dar si cea mai realista dintre pildele pe care Mantuitorul ni le-a prezentat in activitatea Sa pamanteasca.
"Ia ceea ce ti se cuvine."
Dumnezeu stie si asteapta ca liberi sa consimtim sa ne aparam, cu ajutorul Lui, de pacat. Pentru ca daca noi vrem cu tot dinadinsul sa vedem pana unde ne este ingaduita libertatea aceasta, putem sa ajungem pana in ultima treapta a pacatului, pentru ca sa putem fi judecati in fata Lui. Iata de ce tatal din pilda aceasta, la cererea fiului de a-i da jumatate din avere, nu a zis: "Nu iti dau, pentru ca vreau sa-ti pastrez averea ta pentru familia ta viitoare!", ci i-a zis: "Ia ceea ce ti se cuvine." Si a plecat omul si s-a indepartat de Dumnezeu, si a ajuns ca in foarte scurt timp sa-si cheltuie toata averea. Pentru ca desfatarile acestei lumi, placerile pe care unii le considera nemaipomenite trec asa de repede, si aduc atat de mari greutati asupra noastra!
Venirea in sine
Evanghelia de astazi ne pune in fata etapele intoarcerii catre Dumnezeu. Prima etapa este venirea in sine. Ce insemneaza a-ti veni in sine? Dumnezeu ne-a lasat un "carmaci", adica ratiune, prin care putem ajunge la intelepciune, la a face alegerea cea buna. Carmaciul acesta are ca pe cea mai importanta sluga glasul lui Dumnezeu, pe care noi il numim constiinta. A-ti veni in sine inseamna a-ti aduce aminte de starea in care ai fost atunci cand te-ai nascut pentru Hristos, atunci cand ai fost prunc, atunci cand ai fost nevinovat, atunci cand ai fost ascultator, atunci cand te-ai bucurat de dragostea parinteasca a lui Dumnezeu. De aceea, totdeauna mintea noastra trebuie sa fie luminata de "mintea lui Dumnezeu", de credinta in Dumnezeu.
Fiul risipitor din Evanghelie si-a venit intru sine si a zis: "Cati argati ai tatalui meu sint indestulati de hrana, iar eu mor de foame!" Si-a adus aminte unde a fost. "Nu mai sunt fiul iubit al tatalui meu, nu mai merit sa fiu, dar stiu ca sunt niste slugi, niste lucratori care primesc de la tatal meu simbria si au in plus si hrana cea de toate zilele asigurata". Si atunci s-a nascut in sufletul lui constiinta pacatului. A-ti veni in sine inseamna a-ti da seama ca ai pacatuit si, mai mult, sa doresti sa te indrepti.
Prin baia spovedaniei
Constiinta pacatului trebuie sa vizeze doua lucruri: atunci cand imi dau seama ca am pacatuit trebuie sa stiu ca pacatul meu L-a suparat pe Dumnezeu, dar si pe semenul meu. De aceea fiul risipitor si-a spus: "Ma voi duce la tatal meu si ii voi spune: Tata am gresit la cer si inaintea ta, nu mai sunt vrednic a ma numi fiul tau, fa-ma ca pe unul dintre argatii tai!" Lucrul acesta trebuie sa il avem mereu in minte, ca trebuie, de fiecare data, sa trecem prin baia spovedaniei ca sa putem sa ne impartasim cu Hristos. Sa putem ajunge la masa, la ospatul parintelui, trebuie neaparat sa trecem prin aceste etape.
Parintele a deschis bratele
In continuare vedem cum ne primeste pe noi Dumnezeu cind ne intoarcem. Sfinta Scriptura spune ca: "Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului si sa se intoarca si sa fie viu".
Ce frumoasa a fost intalnirea intre fiul risipitor si tatal, intre parinte si fiu! Ce a facut parintele? A deschis bratele - asa dupa cum Mantuitorul Hristos a deschis bratele pentru intreaga omenire -, l-a sarutat, l-a imbratisat, apoi i-a dat hainele care au fost manjite, distruse de pacat. Sa nu credeti ca un om pacatos este imbracat in virtute, chiar daca este imbracat frumos. Are el haine frumoase si-l vedeti umbland ca nimeni altul, dar pacatul te dezgoleste, iar in fata lui Dumnezeu devii o uraciune. Pacatul te opreste sa mai mergi in calea lui Dumnezeu, pierzandu-ti incaltamintea ta. Pacatul iti descopera protectia pe care ti-o da Dumnezeu prin mintea ta, ramanand vulnerabil schimbarilor vremii.
Semnul impacarii
A poruncit tatal sa i se dea inel in dreapta fiului ca semn al impacarii. Iar toata primirea aceasta s-a incununat cu un ospat. Dupa ce mergem in fata lui Dumnezeu si, ingenunchind in fata duhovnicului, spunem: "Am gresit, am pacatuit, iata ce am facut!", primim canonul sau indreptarea. Iar acesta ni se da pentru a ajunge unde? La ospat, la masa. Masa este Sf. Euharistie, Masa Imparatiei. Amin.
IPS Laurentiu,
Mitropolitul Ardealului
-
Pocainta neintrerupta - sursa a vietii duhovnicesti autentice
Publicat in : Credinta -
Pocainta si marturisirea: o taina uitata
Publicat in : Credinta -
Pocainta, transformare a mortii in inviere
Publicat in : Morala -
Rugaciune de pocainta
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.