Intoarcerea acasa din tara indepartata a fiului risipitor nu-i aduce bucurie fratelui sau. Si acest lucru ne descopera ca inima sa nu era una cu a tatalui care se bucura nespus de mult de intoarcerea fiului cel mic. Cred ca este bine sa precizam ca acest frate mare, lucra la tarina, deci in afara casei parintesti. Din acest motiv el nu l-a zarit din departare pe fratele sau si nu a plecat in intampinarea lui, asa cum a facut-o tatal. Iata cat de sarac este omul, cand este despartit de tatal si de casa in care acesta este prezent.
"Si cand a venit si s-a apropiat de casa, a auzit cantece si jocuri. Si, chemand la sine pe una dintre slugi, a intrebat ce inseamna acestea. Iar aceasta i-a spus: "fratele tau a venit, si tatal tau a injunghiat vitelul cel ingrasat". Pentru ca nu era una cu tatal, s-a socotit nedreptatit si s-a umplut de manie. Si a inceput sa judece faptele fratelui sau si sa-l osandeasca. Din acest motiv, el nu a putut vedea pocainta care a avut loc in sufletul acestuia si i-a grait tatalui: "Iata, de atatia ani iti slujesc si niciodata n-am calcat porunca ta. Si mie niciodata nu mi-ai dat un ied, ca sa ma veselesc cu prietenii mei. Dar cand a venit acest fiu al tau, care si-a mancat averea cu desfranatele, ai injunghiat pentru el vitelul cel ingrasat".
Interesant este ca-i spune "fiul tau" si nu "fratele meu", ceea ce denota ca nu are legatura nici cu pocainta fratelui sau. Daca ar fi avut inima tatalui s-ar fi bucurat precum el si ar fi simtit ridicare acestuia din cadere. Un suflet curat cunoaste atat caderea cat si ridicarea din pacat a semenilor. Iar daca Dumnezeu doreste ca toti oamenii sa se mantuiasca, atunci dorinta noastra de mantuire trebuie sa fie unita cu dorinta lui Dumnezeu.
Intre fiul cel mare si tatal nu a exista o relatie de inrudire, de iubire. Pentru ca in iubire, totul e posedat de fiecare. Nu in zadar ii spune tatal acestuia: "Tot ce am e al tau". El este asemeni fariseului din Pilda vamesului si a fariseului, care se socotea pe sine drept si mai bun decat ceilalti semeni. Si acesta, precum fariseul, a tinut sa-i arate tatalui cat este de drept si ascultator. Si el a trait totul ca pe o tranzactie: iti sunt ascultator, trebuie sa primesc rasplata.
Constantin Noica spunea ca sunt doua feluri de a risipi. "Exista risipa celui care, intocmai fratelui cel mic, cheltuieste fara sa fi strans (caci tot ceea ce avea fiul cel mic era un dar). Dar exista si risipa celui care, intocmai fratelui cel mare, strange fara sa poata aduna. Fratele fiului risipitor asa face. El strange ascultare dupa ascultare si fapta buna dupa fapta buna, iar in ultimul ceas, cand nu poate intelege si nu poate ierta dragostea tatalui pentru cel ce a risipit, pierde el insusi tot ce a adunat... La ce bun atata supunere si atata cumintenie, daca n-a putut intra in inima sa si nitica dragoste?".
Sa ne intareasca Dumnezeu in dragostea Sa, ca niciodata sa nu cartim cand vedem unde, cat si cum isi revarsa El bunatatile Sale peste oameni.
Adrian Cocosila
-
Fratele fiului risipitor
Publicat in : Duminica Fiului Risipitor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.