Duminica Fiului Risipitor - "E bine sa stim, deducand din parabola fiului risipitor, ca daca noi facem un pas catre El, El face o suta inspre noi. E oricand gata sa ne ierte, sa ne cada pe grumaz, sa dea uitarii ratacirile, neroziile si instrainarile noastre, sa Se bucure de intoarcerea pacatosului cu o bucurie nu mai putin simpla, sincera, naiva decat a pastorului care-si afla oaia pierduta ori a femeii care-si gaseste drahma razletita in casa.
Aceasta ne da curaj si nadejde! deoarece constatam ca Domnul nostru nu-i un socotitor nemilos, un contabil strasnic, lin spirit dur si marunt, un aprig tinator de minte al raului. Intocmai ca tatal din parabola risipitorului, e la orice ora din noapte si zi dispus sa ne primeasca, sa ierte, sa uite si prin urmare sa se bucure si sa se veseleasca.
Amanuntul e osebit de important: nu numai ca iarta, dar fapta aceasta buna pe care o savarseste fara a sta mult pe ganduri ii este prilej de bucurie si Lui. Tatal, adica Domnul, se bucura nu numai pentru ca a fost gasit cel pierdut si a inviat cel mort si nu doar pentru beneficiarul actului sau de clementa. Se bucura si de bucuria pricinuita, se veseleste odata cu omul cait, ba poate si mai mult decat acesta si gaseste ca-i nimerit sa serbeze fara de zgarcenie si de falsa pudoare blagoslovitul eveniment.
Dupa orice convertire Iisus sta la masa cu metanoizatul (cu Zaheu, cu Levi -Matei), se bucura o data cu garbova lecuita, cineaza cu soacra lui Petru, cea scapata de friguri, nu sovaie sa junghie vitelul ingrasat si sa se veseleasca, jucand si cantand la inapoierea acasa a celui dupa care inima parinteasca jinduia.
Nu ni se cere altceva decat sa ne intoarcem la El: fara teama, fara indoiala, cu nadejde si incredere; cina e gata, usile-s deschise, vitelul e mult si e gras, totu-i frumos oranduit. Sa avem numai haina de nunta, altfel spus: cainta si credinta. Atata doar sa avem! Cu o singura vorba -aidoma buretelui care curata tabla neagra ori gumei care sterge scrisul de pe hartie - Hristos desfiinteaza intregul nostru trecut, oricat ar fi de intunecat si de murdar.
Din cel din urma pacatos, El poate face un supraom, adica, de fapt, un om. Hristos aceasta chiar face: dezvaluie supra-eul - overselff -ul zic anglo-saxonii - din noi, cu alte cuvinte omul mascat, obturat de consecintele caderii stramosesti si de toate pacatele, sluteniile si josniciile proprii. N-avem nevoie, cum credea Nietzsche, sa ne razvratim impotriva crestinismului, sa-L parasim pe Hristos ca sa avem acces la starea de supraom.
Cu totul, dimpotriva, numai Hristos este Acel care ne-o confera.
El ne innobileaza, ne caftaneste, ne ridica la vechea noastra stare aristocratica, asa cum si eroul lui Cervantes - El nuestro Senor Don Quijote, El Cristo Espahol - ii concepe pe taranii si targovetii din carciuma ca pe adevarati seniori adunati in sala cea mare a castelului lor. Aceasta-i "magia" lui Hristos - restauratorul: reasezarea omului in starea lui paradisiaca de altadata, de cea mai nobila dintre fiinte."
Parintele Nicolae Steinhardt
Sursa: "Daruind, vei dobandi", Editura Manastirea Rohia
-
Predica la Duminica Fiului Risipitor
Publicat in : Predici de duminica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.