Evanghelia Duminicii lasatului sec de branza (a izgonirii lui Adam din rai)

14. De veti ierta oamenilor gresealele lor, ierta-va si voua Tatal vostru Cel ceresc;
15. Iar de nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre.

16. Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat graiesc voua, si-au luat plata lor.
17. Tu insa, cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala,
18. Ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
19. Nu va adunati comori pe pamant, unde molia si rugina le strica si unde furii le sapa si le fura,
20. Ci adunati-va comori in cer, unde nici molia, nici rugina nu le strica, unde furii nu le sapa si nu le fura.
21. Caci unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. Matei 6, 14-21

Lecturile evanghelice premergatoare marelui post au un rol pregatitor, dar si unul pedagogic. Odata cu inceputul perioadei Triodului, prin lecturile biblice programate pentru cele trei duminici dinaintea postului, Biserica incearca sa le reaminteasca fiilor sai cum trebuie sa se roage (pilda vamesului si a fariseului), cum se cuvine sa se pocaiasca, punand spre meditatie pilda fiului care s-a intors la tatal fata de care a pacatuit (ce ii asteapta pe oameni la infricosata Judecata, mai ales pe cei care nu respecta poruncile Evangheliei.

Postul Profetului Daniel

Odata cu inceperea efectiva a postului, duminca se numeste „a izgonirii lui Adam, stramosul neamului omenesc, din rai“, ca sa ni se aminteasca tuturor despre marea primejdie la care suntem expusi, aceea de a fi izgoniti pentru a doua oara din rai. Textul Evangheliei acestei duminici este doar un fragment din arhicunoscuta predica de pe munte a Mantuitorului Hristos (Matei capitolele 5-7).

Prin acest text, credinciosii sunt atentionati acum, la inceputul postului si, implicit, a perioadei penitentiale, ca primirea iertarii pacatelor este conditionata de predispunerea de a-l ierta pe aproapele, iar postul, pentru cel care, evident, se si angajeaza sa-l respecte, se constituie intr-un real exercitiu spiritual si, totodata, o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu. De aceea nu trebuie sa fie ostentativ, aidoma vechilor farisei, nici prilej de a cadea in mandrie si a-i dispretui pe altii care nu stiu sa posteasca ori nu pot s-o faca. Sa nu se uite ca postul nu este un scop in sine, ci numai un mijloc de progres duhovnicesc, printre altele. Pentru cel care-l tine, devine un real sacrificiu personal ce predispune mai usor spre cele spirituale si il pregateste mai intens si sigur pentru intalnirea cu Dumnezeu, asemenea Profetului Daniel (secolele VI-V i.Hr.), care, numai dupa ce a postit o vreme, i s-a aratat un inger al lui Dumnezeu ce i-a descoperit unele taine ale viitorului. Profetul ne spune ca a postit: „In vremea aceea, eu, Daniel, am petrecut trei saptamani de zile in jale. Paine buna n-am mancat, carne si vin n-am pus in gura mea si cu miresme nu m-am uns, pana ce nu s-au implinit trei saptamani de zile“ (Daniel 10, 2-3).

Experienta lui Daniel ne arata ca, pentru intalnirea omului cu Dumnezeu, se impune un efort, o pregatire din partea acestuia. De subliniat e ca textul Profetului Daniel este prima si cea mai temeinica fundamentare biblica a postului in maniera ortodoxa, ce presupune nu neaparat o abtinere totala de la hrana, deoarece l-ar face pe om inapt de a se mai achita onorabil de obligatiile de serviciu si cele de familie, ci doar de una partiala, ce consta in reducerea calitatii si a cantitatii hranei zilnice.

Se stie ca pentru cei care desfasoara o intensa activitate fizica sau intelectuala, diminuarea exagerata a hranei ii face improprii de munca. Scopul postului nici pe departe nu poate fi acela de a ne face incapabili de a ne achita constiincios si eficient de datoriile pe care le avem in societate, ci doar acela de a ne mai tempera pornirile exagerate ale trupului si predispunerea spiritului spre noi progrese duhovnicesti.

„Ce importanta ar avea o lunga navigare pe mare cu corabia, daca nava va intra goala in port?“

Profetul Iezechiel spunea despre locuitorii vechilor cetati Sodoma si Gomora, pe care Dumnezeu le-a pierdut de pe pamant fiindca devenisera cu totul inutile, ca acei oameni credeau ca au venit in lume doar cu scopul de a manca bine, a bea si a se distra. Aceasta era, zice profetul, faradelegea sodomenilor: „Erau mandri, se imbuibau cu paine si traiau numai in chefuri, in desfatari si in trandavie, iar mainile saracului si ale celui nevoias nu le-au sprijinit“ (capitolul 16, 49).

Consideram ca astazi nu se mai pot intalni crestini care sa faca mare caz de post si, de aceea, nici nu este atat de important sa insistam asupra cuvintelor: „Unge capul tau si fata ta o spala cand postesti! Mai curand se impune a sublinia pentru ce a randuit Sfanta Biserica anumite posturi de peste saptamana, respectiv miercurea si vinerea (ceea ce inseamna 83 de zile, daca excludem zilele de „harti“), postul Sfintelor Pasti (48 de zile), cel al Nasterii Domnului (40 de zile), cel al Adormirii Maicii Domnului (14 zile) si cel al Sfintilor Petru si Pavel (care variaza de la 2 la 15 zile). Ei bine, toate zilele de post insumeaza aproximativ 200 de zile pe an. Dupa cum se vede, sunt mai numeroase zilele de post decat cele cu dezlegare, ceea ce denota ca, pe langa scopul de a-i ajuta pe credinciosi sa se pregateasca cat de cat pentru a intampina marile praznice, evenimentele importante din programul mantuirii, mai este si acela de a ne tine mereu in stare de trezvie, de vigilenta, asteptand revenirea Mirelui ca Judecator, fiindca ne-a avertizat inainte de plecare ca se cuvine sa veghem, intrucat nu stim ziua si nici ceasul revenirii Sale.

Sfantul Ioan Hrisostom numeste postul cel mai bun leac al sufletelor si comenteaza mai departe zicand: „Timpul acestui post de 40 de zile (48, fiindca si saptamana ultima este tot post - n.n.) a fost randuit cu o oarecare socoteala. Dupa cum, pe drumul mare, sunt statii de oprire si case de odihna pentru ca drumetii osteniti sa se odihneasca si sa se intremeze, ca sa-si poata continua iarasi calatoria, iar pe mare sunt tarmuri, coaste de mare si porturi, pentru ca sa alerge acolo corabierii dupa ce i-au lovit valurile si s-au impotrivit furiei valurilor, pentru a se odihni putin si asa sa plece mai departe, tot asa si in postul acesta, de patruzeci de zile, ne-a daruit Dumnezeu doua zile pe saptamana ca sa ne odihnim putin“ (Omilii la Facerea). Este posibil ca in vremea Sfantului sa nu se fi postit in zilele de sambata si duminica, mai ales duminica, intrucat este considerata Pastele de peste saptamana. Acelasi ierarh precizeaza ca postul nu are nici o valoare daca se reduce doar la abstinenta de la hrana pentru un timp si se intreaba oratoric: „Oare acesta este adevaratul post pe care il vrea Dumnezeu de la noi?“. Si raspunde: „Nu cu siguranta, fiindca abtinerea doar de la hrana si bautura este post doar pe jumatate. Postul va fi adevarat daca ne vom face studiosi (in cercetarea Sfintelor Scripturi vrea sa spuna Sfantul - n.n.), daca ne vom cerceta greselile noastre, daca inlaturam crimele. Eu am avut un dusman si m-am impacat cu el. Eu aveam obiceiul de a vorbi de rau, dar m-am controlat si m-am corectat. Eu huleam; de acest obicei detestabil am scapat. Ce importanta ar avea o lunga navigare pe mare cu corabia, daca nava va intra goala in port? La fel, ce importanta ar avea si postul parcurs cu ravna, daca el nu va schimba sufletul nostru spre fapte bune?“.

„La ce foloseste sa ne abtinem de la carnea pasarilor, daca noi mancam pe fratii nostri?“

O mare parte dintre oameni, de altfel credinciosi, confunda uneori postul cu o simpla dieta alimentara, nerealizand ca postul cel adevarat nu se reduce doar la o abstinenta de la o anumita hrana, considerata „de frupt“ sau „de dulce“, ci inseamna, in primul rand, abtinerea de la pacate. „Arata-mi prin faptele tale, zice Sfantul amintit mai sus, ca postesti cu adevarat. Care vor fi aceste fapte? Daca vezi un sarac, ai mila de el; daca vezi pe dusmanul tau, impaca-te cu el; daca prietenul tau a savarsit o fapta vrednica de lauda, nu-l invidia; daca ochii tai zaresc o femeie frumoasa, treci mai departe“. Se subintelege ca si femeia trebuie sa faca la fel.

Inspirandu-se din Biblie, de la Profetul Amos, care, din cauza decaderii religios-morale a oamenilor vremii, atentiona ca lui Dumnezeu nu-i plac deloc actele de cult pur formale si scria: „Urat-am, dispretuit-am sarbatorile voastre si nu simt nici o placere pentru ele. Departeaza de la Mine zgomotul cantecelor tale ca nu am nici o placere sa ascult cantarea laudelor tale“ (Amos 5, 21, 23). De aceea, credinciosul sa nu se limiteze la un post formal, fiindca „nu numai gura noastra trebuie sa posteasca, ci si ochii, urechile, picioarele si mainile, toate madularele noastre. Mainile noastre sa posteasca, adica sa fie curate de orice rapire sau avaritie lumeasca, picioarele sa posteasca, adica sa se abtina de la a alerga la spectacole nepermise; ochii sa posteasca, adica sa se deprinda de a nu arunca niciodata priviri nemodeste, a nu privi cu curiozitate obiecte periculoase, caci spectacolul este hrana ochilor, iar daca ele sunt nedrepte si oprite, vatama postul si mantuirea sufletului, daca sunt insa drepte si permise, ele sunt o podoaba a postului. Si n-ar fi oare contra bunului simt de a te abtine de la o mancare, altadata ingaduita, si de a ne satura totusi ochii cu o hrana care este oprita? Tu nu mananci carne? Bine, dar nu te hrani cu necuratie prin ochii tai. Urechile, de asemenea, sa posteasca si postul lor este a nu asculta nici facerile de rau, nici clevetirile. Gura sa posteasca abtinandu-se de la orice vorbire necintita si batjocoritoare. La ce foloseste sa ne abtinem de la carnea pasarilor si pestilor, daca noi sfasiem si mancam pe fratii nostri?“, intreaba Sfantul Ioan Hrisostom pe crestinii postitori.

Pentru cei in varsta si bolnavi, marele ierarh merge pe aceeasi linie a Bisericii, recomandand suplinirea postului cu alte fapte bune. In primul rand, le recomanda, daca, evident, pot, sa faca milostenii mai bogate si sa se roage cu mai multa staruinta, sa asculte cu mare ravna cuvintele dumnezeiesti, sa se impace cu dusmanii, sa evite orice pornire spre razbunare. Mai presus de toate, sa se aiba in vedere ca postul a fost poruncit spre a ne mai struni trupul si a-l predispune spre implinirea poruncilor.

pr. prof. univ. dr.

Petre SEMEN
Sursa: ziarullumina.ro

.

• Postul Craciunului
  Publicat in : Post
• Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel
  Publicat in : Post
• Lasata Secului pentru Postul Sfintei Marii
  Publicat in : Viata liturgica
• Postul, intoarcere in rai
  Publicat in : Viata liturgica
• Lasata Secului pentru Postul Craciunului
  Publicat in : Viata liturgica