Evanghelia Duminicii a V-a dupa Pasti - a Femeii Samarinence: "In vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau. Si era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau.
Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. Si multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Si a ramas acolo doua zile. Si cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii’" Ioan 4, 5-42
Multi cred ca traim vremurile din urma, altii cred ca mai avem timp pana sa ajungem acolo. Eu cred ca traim vremuri binecuvantate, chiar daca pacatul s-a inmultit, credinta a racit, iubirea-i foarte rara si noi din ce in ce mai neputinciosi.
La prima privire, intr-adevar lucrurile sunt putin iesite din normal: pacatul este moda, se pune accentul pe trai bun si nu pe grija sufletului, se cauta "noul" intr-un cuvant. Pe de alta parte, se scrie foarte mult. Se publica foarte mult. Se vorbeste foarte mult. Se predica foarte mult. Se indruma foarte mult, etc. Asta inseamna ca exista sete duhovniceasca? Ori poate fi interpretata ca o prezenta divina in viata de zi cu zi a crestinului?
Deci, setea ca nevoie exista. Exista si sete spirituala, si sete trupeasca. Ca necesitate nu o poti neglija, dar nici daca ii dai o importanta mai mare decat trebuie nu te va ajuta sa traiesti mai bine. Exista si alte nevoi ale trupului carora in aceeasi masura trebuie sa le dai atentie, precum si alte nevoi sufletesti la care trebuie sa fii atent!
Cred si marturisesc ca tot sufletul cunoaste Adevarul, el fiind probabil acel talant pe care unii dintre noi l-a ascuns de "frica" celui ce i l-a incredintat, altii l-au inmultit si au primit rasplata. Este adanc si tainic in fiecare din noi, caci marturiseste. De ce cautam dupa minuni?. Iar atunci cand intalnim ceva "nou" si "vindecator" , datator de solutii pentru a-ti simplifica viata si a-ti imbunatati, de ce suntem asa de usor- credibili?
Vrem minuni in viata, vrem "rezultate" peste masura asteptarilor in tot ceea ce facem. In aceasta dorinta, orice impostor poate face o "minune". Te poate salva. Ingaduiti-mi sa va intreb ceva: este nevoie de minuni pentru a crede?. Pentru a-ti imbunatati viata?. Atunci de ce sa ascult ceea ce mie-mi incanta urechile, de ce sa caut la oameni ceea ce pot gasi numai la Dumnezeu? Se pare ca avea dreptate Charles Baudeloure, cand spunea: "este foarte usor sa crezi in Dumnezeu, dar este foarte greu sa-L iubesti; dar este foarte usor sa iubesti pe diavol, si foarte greu sa crezi in el!".
Minunea nu este intotdeauna adevar! Dar Adevarul intotdeauna poate aduce o schimbare in viata ta!. Nu tot ce cauti te ajuta, si nici tot ce ai te salveaza, daca nu lasi pe Hristos sa-ti potoleasca setea. Nu tot ce am citit ne poate fi mantuitor, dar poate fi folositor daca este trecut prin "filtrul" rugaciunii de multumire inaltate catre Dumnezeu. Poate un izvor de apa infectat cu oricare microb sa potoleasca setea fara sa produca boli?. Bolile pot fi mici, dar pot fi si mari!
Cand ai plantat o floare si ea din necunoscute pricini nu creste si se usuca, sau nu se dezvolta cum am dori, o acuzam pe ea de nereusita?. Poate ca nu a fost bun locul folosit, sau nu a avut indeajuns soare, ori apa nu a ajuns la radacina. Poate ca timpul nu era potrivit. vedeti, cu toate ca exista mai multe motive destul de diferite, totusi toate au importanta lor in acest esec. Asa si in viata, in functie de problemele pe care le ai, cauta motivul intristarii tale in comportamentul tau, nu acuzand pe cei din jurul tau. Nu poti "creste" ingrjindu-te si incercand sa-i schimbi pe ceilalti, nici nu te poti indrepta daca nu esti atent la tine. Solutiile ar fi multe, este de ajuns sa vrei.
Sf. Chiril al Ierusalimului asemuia pe Duhul Sfant cu apa, el alegand aceasta imagine datorita cuvintelor lui Hristos: "cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura, rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. Iar acestea a zis pentru Duhul, pe care aveau sa-L primeasca cei ce cred intru Dansul." (In 1, 38-39). Si scria Sfantul Chiril: "apa se pogoara din Cer in chipul ploii, si desi ramane intotdeauna aceeasi in sine, are lucrari diferite: una in pomi, alta in vie, alta in flori, si tot asa in toata zidirea. Nu vine cand intr-un fel, cand intr-altul, ci ramanand fiintial aceiasi, se potriveste firii si trebuintei fiecarei fapturi pe care o primeste".
Si continuam. Asa cum apa ajuta sa se faca diferite roade in feluriti pomi -si vite-, tot asa si Duhul Sfant (apa cea vie) mai intai ne hraneste si dupa aceea face sa apara in vietile noastre rodul ei: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor.
Am intalnit oameni ce nu cautau aceste roade in viata lor, dar aveau o dorinta foarte-foarte puternica sa fie "duhovnicesti" ca sa le mearga bine. Daca aceste roade nu erau necesare pentru o viata spirituala mai imbunatatita, nu credeti ca Dumnezeu putea sa ne dea altele?. Daca nu era nevoie de dragoste, de pace, de indelunga rabdare, de bunatate, de credinta, de infranarea poftelor, nu putea Domnul sa ne daruiasca alte virtutii?.
Marele Prooroc David scria: "In ce chip tanjeste Cerbul dupa izvoarele apelor, asa tanjeste sufletul meu dupa Tine, Dumnezeule. Insetat-a sufletul meu de Dumnezeu cel tare, cel viu." (Ps 41, 1-2). Ajuta-ne Doamne sa ajungem la Izvorul Vietii, intru lumina Ta sa vedem Lumina! Ramai cu noi, Te rog.
Arhim. Siluan Visan
Arhim. Siluan Visan
-
Femeia samarineanca
Publicat in : Duminica Samarinencii -
Femeia Samarineanca
Publicat in : Duminica Samarinencii -
De la trup la suflet
Publicat in : Duminica Samarinencii -
Setea lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale -
Dialogul cu Mantuitorul ii schimba viata femeii samarinence
Publicat in : Duminica Samarinencii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.