“ APA CEA VIE”
“ Duh este Dumnezeu” si darul Sau pentru noi, oamenii moderni plini de griji si care am ales sa alergam dupa atatea iluzii in aceste vremuri, ramane in continuare de 2000 de ani -« Apa cea vie » pentru ca Dumnezeu in iubirea Lui pentru toti cei osteniti si impovarati ramane statornic, daruind harul Sau tuturor acelora care trec pragul casei Sale, adica Sfanta Biserica.
Dar traim acele zile in care tot omul incearca si crede ca putina filozofie nu strica nimanui, mai ales cand prin ea vrem sa ne argumentam ignoranta fata de Dumnezeu, lipsa unei vieti duhovnicesti si respingerea sau inlocuirea valorilor sacre ale acestui neam romanesc cu tot felul de surogate ieftine provenite din orient sau din apus.
Si cel mai des argument al celor liber-cugetatori este ca « Dumnezeu » viaza pretutindeni, ca ne putem ruga in orice loc, ca de fapt la ce bun atata mers la biserica? Si iata cum comoditatea (mai bine zis lenea) ne-a patruns si in relatie cu Dumnezeu. Referitor la post am facut la fel spunand ca nu e pacat ce bagi in gura ci cea ce vorbesti si in general la orice lucru care cere jertfa, omul s-a gandit ca mai bine cauta putina argumentatie. Fariseii si carturarii din vremea Mantuitorului au fost mult sub nivelul de combatitivitate al multor asa-zis crestini care in loc sa fie modele pentru noile generatii devin pricina de sminteala al « celor mai mici ».
Duminica samarinecii vorbeste de fapt de schimbare in adevaratul sens, prin gustarea «apei celei vii» care este Hristos si nicidecum de o lupta ideologica, este acel moment de intalnire intre pacat si sfintenie personificate. Si poate acesta este si raspunsul la problemele noastre, adica sfintenia a cat mai multi dintre noi care sa devina izvoare pentru cei de langa ei, dar o sfintenie a jertfei de sine si nu una falsa pe care o teoretizam altora si o contabilizam prin numarul rugaciunilor fariseice facute nu lui Hristos, ci oamenilor.
Ortodoxia a fost si este cel mai curat izvor de invatatura si asa cum remarcabil o definea parintele Rafail Noica cand spunea ca in cazul ortodoxiei nu putem vorbi de o religie alaturi de altele ci ea este « firea omului », este normalitatea si echilibrul fiintei umane si astfel ea se transforma in raspunsul lui Dumnezeu la toate intrebarile crestinului , fie el si « modern si emancipat ».
Moderninatea are partile ei bune pentru ca usureaza viata cotidiana dar savarseste pacatul de a transmite oamenilor ideea ca este suficienta, ca nu are rost sa cauti altceva decat propasirea materiala si ca asta ar duce la fericire in mod automat. Istoria a demonstrat insa ca in astfel de situatii cand omul il scoate din viata pe Dumnezeu intotdeauna va auzi intr-o forma sau alta acea decizie suprema pomenita in evanghelii: « Nebune,in aceasta noapte voi cere de la tine sufletul tau si cele ale tale ale cui vor fi » !
Dar din pacate surogatele, ipocrizia in cele duhovnicesti au cuprins usor si Biserica; Hristos-Izvorul apei celei vii se vede inlocuit de tot felul de « facatori de minuni », « retetari duhovnicesti », care fara rusine sau frica de Dumnezeu incearca o imitare grosolana a sfintilor facatori de minuni, inducand ideea falsa ca Hristos ar raspunde rugaciunilor doar daca ei sunt intermediarii. Si pentru ca la romani prinde orice fel de inselare si acest tip de misticism religios e la moda si are multi adepti care accepta orice idee pseudoreligioasa, superstitie, chiar idei eretice prin care isi odihnesc constiintele si cred ca se afla pe drumul spre mantuire cand de fapt sunt in inselare si autoiluzionare.
Avem astfel doua extreme - pe de o parte cei ce cred doar in mintea lor si au o « explicatie » pentru orice si care au ca dumnezeu ratiunea lor, iar pe de de alta parte crestinul mai « inteligent » decat Hristos si decat Biserica si care confunda sau amesteca credinta adevarata cu putina superstitie, cu putina rugaciune si cu multa mandrie care « intelege el mai bine lucrurile astea » si astfel isi face el un dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa si nu accepta ca realitatea si Sf. Scriptura ne invata ca Dumnezeu fiind Duh nu poate fi aflat decat in smerita cugetare, in jertfa, in acceptarea si luarea crucii asemenea lui Hristos.
Preot Iulian Sita - Bistra, jud. Alba
.
Iulian Sita
-
Predica la Duminica Samarinencii
Publicat in : Duminica Samarinencii -
Predica la Duminica Samarinencii
Publicat in : Predici de duminica -
Duminica Svetlanei (Fotini samarineanca)
Publicat in : Predici - Predica -
Samarineanca - propovaduitoare a Evangheliei Mantuitorului
Publicat in : Duminica Samarinencii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.