Teologia slavei lui Dumnezeu

Teologia slavei lui Dumnezeu Mareste imaginea.

Așa cum bine știm, a doua Duminică din Postul Mare este consacrată Sf. Grigorie Palama, încă un prilej de a rememora care este adevăratul sens al vieții noastre.
Și nu întâmplător, deoarece viaţa, gândirea şi scrierile sale stau la baza întregii spiritualităţi creştine, Biserica Ortodoxă evocându-l ca „propovăduitor al harului, organ dumnezeiesc al Teologiei şi vestitor al Luminii necreate” (Sf. Grigorie Palama, „Omilii”, vol. I, Edit. Anastasia, Bucureşti, 2000, p. XII).

Sfântul ierarh s-a ocupat în principal cu problema posibilităţii omului de a-L cunoaşte pe Dumnezeu și de a se împărtăşi de Dumnezeu.

De aceea, teologia Sf. Grigorie Palama este centrată pe argumentarea capacităţii omului de a se uni cu Dumnezeu Cel necreat, prin energiile sau lucrările dumnezeieşti.
Această sfântă comuniune este reală, deoarece energiile divine sunt necreate, izvorând din Dumnezeu, deci dumnezeieşti şi îndumnezeitoare.

Sf. Grigorie Palama a sintetizat gândirea patristică într-o teologie a slavei lui Dumnezeu. Focalizat asupra „luminii taborice”, el susține deosebirea tradiţională dintre Ființa Dumnezeiască absolut transcendentă şi de necunoscut, şi harul necreat, energiile sau manifestările dumnezeieşti, imanente şi îndumnezeitoare, de care omul se poate împărtăși (Paul Evdokimov, „Ortodoxia”, EIBMBOR, Bucureşti, 1996, p. 18).

În consens cu Sf. Scriptură şi Sf. Tradiţie a Bisericii, învăţătura Sf. Grigorie Palama evidenţiază faptul că lumina harului divin este necreată, fiind energie dumnezeiască, iar cei îndumnezeiţi văd într-adevăr această lumină, şi nu numai că o văd, ci se văd pe ei înşişi scăldaţi în ea. Aceasta este slava lui Dumnezeu, strălucirea Lui, lumina taborică, a Învierii lui Hristos şi a Cincizecimii.

Întreaga Biserică, în trei mari Sinoade ţinute la Constantinopol, a dat dreptate Sf. Grigorie Palama şi a propovăduit că VIAŢA ÎN HRISTOS NU SE REZUMĂ LA ZIDIREA OMULUI MORAL, ci are ca țintă îndumnezeirea lui prin harul Sfântului Duh, care înseamnă vederea lui Dumnezeu.

„Numai printr-un asemenea dar, de obârşie dumnezeiască, adică necreat, se dobândeşte şi conştiinţa adevărată, şi împărtăşirea, şi sfinţirea, şi îndumnezeirea noastră” (Ibidem, p. XV).

Harul divin se comunică treptat făpturilor într-un suiş continuu, ca pe „scara” văzută de Iacov, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingând cerul (Fc. 28, 12).

Acest „foc al harului” e viaţa însăşi a virtuţilor, este prezenţa lui Dumnezeu cel Viu, lucrător în viața noastră.

Întreaga operă teologică a Sf. Grigorie Palama constituie o apărare a vederii nemijlocite a lui Dumnezeu, iar distincţia între fiinţă şi energie este un „postulat teologic” care se impune dacă vrem să menţinem caracterul real, nu doar „metaforic” al îndumnezeirii noastre (Vladimir Lossky, „Vederea lui Dumnezeu”, Edit. Deisis, Sibiu, 1995, p. 149).

Lucru cu atât mai important, întrucât SCOPUL VIEŢII OMULUI ESTE ÎNDUMNEZEIREA REALIZATĂ PRIN HARUL DUHULUI SFÂNT, prin unirea reală cu Dumnezeu, săvârşită în Biserică, fapt posibil numai prin întruparea Domnului şi „da”-ul Sfintei Fecioare Maria, care a asumat liber negrăita naștere a Mântuitorului Iisus.

Pentru adversarii Sf. Grigorie Palama și a isihaștilor în general, chestiunea vederii lui Dumnezeu se pune numai în plan intelectual, fiind doar o „gnoză”, o simplă cunoaştere la nivel raţional.

În schimb, pentru Sf. Ierarh tesalonicean, şi pentru întreaga tradiţie a teologiei mistice, VEDEREA LUI DUMNEZEU ESTE INSEPARABILĂ DE ÎNDUMNEZEIRE, constituind unul dintre aspectele ei.

Aceasta este vederea Feţei luminoase a lui Dumnezeu întoarsă spre fiecare dintre noi, şi care este „vederea Hristosului Schimbării la Faţă” (Ibidem, p. 152).

Sorin Lungu

Despre autor

Sorin Lungu Sorin Lungu

Colaborator
157 articole postate
Publica din 18 Ianuarie 2018

Pe aceeaşi temă

07 Martie 2019

Vizualizari: 270

Voteaza:

Teologia slavei lui Dumnezeu 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE