Dupa cum ne spune Sfanta Scriptura, in jurul acestei porti se afla "multime de bolnavi: orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei". Treizeci si opt de ani sa stai impreuna cu fratii tai de suferinta, asteptand minunea vindecarii la tulburarea apei, e o cruce foarte grea. Este crucea celui singur, celui parasit de toti, fara nicio nadejde de la cei din jurul sau, fara nicio mangaiere din partea confratilor, pentru ca fiecare dintre ei asteptau acelasi lucru: vindecarea.

Dincolo de boala fizica a acestui om, vedem boala aceasta deosebit de grea: a singuratatii. In singuratatea lui insa vedem singuratatea lui Hristos de pe Cruce. De aceea cred ca Hristos il si vindeca: pentru ca El ii intelege mai bine decat oricine singuratatea, suferinta.

Noi, de obicei, suntem impresionati, suntem afectati cand vedem pe cate cineva suferind de o astfel de boala fizica. Ne impresioneaza cei al caror handicap fizic ne sare in ochi. Mult mai mult insa trebuie sa ne impresioneze suferinta sufleteasca a semenului nostru, departarea lui de Dumnezeu, departare ce schilodeste, mutileaza sufletul.

Treizeci si opt de ani omul nostru sta langa Poarta Oilor, asteptand tulburarea apei. Oricine si-ar fi pierdut poate nadejdea, dupa atata vreme de asteptare. Domnul insa cata mai intai la credinta lui. Pentru ca ce altceva este asteptarea aceasta atat de indelungata, daca nu credinta intr-o minune venita de la Dumnezeu?! Minunea pe care Hristos o savarseste aici este aceea ca Se vadeste pe Sine Scaldatoare a Siloamului, Cel Care nu are nevoie de inger sa tulbure apa, pentru ca El este Apa cea Vie, Biserica cu cele sapte pridvoare, care sunt Sf. Taine, pentru a incapea toti in ea: orice bolnav, orice slabanog, orice lepros care se intoarce la Dumnezeu.

Un inger al Domnului se pogoara la noi in fiecare Sf. Liturghie, tulburand apa indiferentei noastre si daruindu-ne renasterea in Hristos.

Ce ii spune Hristos mai departe slabanogului? "Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla!" Adica: "Vadeste prin faptele tale ca harul Duhului Sfant ti-a daruit sanatatea sufleteasca de care ai nevoie pentru a-L preamari pe Dumnezeu".

Iata imediat reactia necredinciosilor vremii, a fundamentalistilor: "Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul". Adica, pentru ei, era mult mai important sa pastrezi regula, decat sa vada puterea cea covarsitor de mare a lui Dumnezeu. Dar iata raspunsul minunat al vindecatului: "Cel Ce m-a facut sanatos, Acela mi-a spus: Ia-ti patul tau si umbla!"

Slabanogul acesta, vreme de treizeci si opt de ani, L-a asteptat pe Hristos sa-i daruiasca vindecarea. Cat s-o fi rugat el in tot acest timp, ca sa reziste in asteptarea sa! Cat o fi chemat el Numele lui Dumnezeu pentru a-l milui cu intremarea! Insa toata aceasta asteptare, toate aceste rugaciuni i-au fost incununate cu venirea Mantuitorului Insusi la el, pentru a-i darui minunea ridicarii din boala.

Noi, cand ne rugam, de multe ori suntem asa de slabi, incat atunci incercam sa ne adresam lui Dumnezeu cu un fel de lista, o lista contabila, cu nevoile noastre, si abia mai tarziu, daca mai avem timp sau daca ne mai aducem aminte, mai spunem si: Multumesc, Doamne! Sa incercam alt fel sa ne rugam Lui; cand mergem la lucru, cand ne sculam dimineata, sa spunem: Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai trezit inca o data, ca nu mi-a fost patul groapa. Iti multumesc Tie, Doamne, ca ma mentii in viata. Pentru pacatele mele trebuia sa fiu mort de mult. Iar apoi sa spunem: Doamne, ai grija de mine, toate necazurile mele le pun la picioarele Crucii Tale.

Daca rugaciunea o facem asa, atunci harul vine mai repede si primim si noi vindecare de ale noastre. Vrem de multe ori sa apasam pe buton si sa ne vina toate darurile de la El, dar El, cand ne vede ca suntem neputinciosi, ne ingaduie si ne da ceea ce noi nu meritam. Sa lasam sa se auda, macar din cand in cand, si glasul constiintei noastre, ce ne indeamna la ridicare din patul zacerii, catre Dumnezeu. Constiinta nu este glasul meu, al stiintei mele, al calitatilor sau al talentului meu extraordinar, ci este glasul lui Dumnezeu din mine. El se face scaldatoare a Siloamului, piatra de hotar intre mine si Vesnicie, pentru a ne reaseza sanatosi in Imparatia lui Dumnezeu.

Aceasta este binecuvantarea cea mare a Duminicii de astazi! Hristos ne arata ca sanatatea cea mai de pret este aceea de a-L identifica pe El ca Mantuitor si Dumnezeu al vietii noastre si ca, oricat de bolnavi si de insingurati am fi, El sta intotdeauna la "poarta inimii noastre", ca altadata la Poarta Oilor, si ne asteapta sa ne daruiasca vindecare.

IPS Dr. Laurentiu Streza
 

.

• Slabanogul de la Vitezda
  Publicat in : Predici - Predica
• Slabanogul de la Vitezda - duminica a patra dupa Pasti
  Publicat in : Duminica Slabanogului
• Duminica Slabanogului de la Vitezda
  Publicat in : Duminica Slabanogului