- Cum să ne pregătim duhovniceşte de sărbătoarea Sfintei Invieri?
- In primul rând, Postul Mare constituie etapa de pregătire pentru sărbătorirea Sfintei învieri. Cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care se citeşte înaintea Utreniei pascale spune: „Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi”, adică bucuraţi-vă toţi, fără deosebire, fie că sunteţi pregătiţi sau nu de întâmpinarea marii sărbători. Cel care nu a respectat Postul Mare va simţi şi el bucuria învierii lui Hristos. Totuşi omul care s-a străduit să postească va fi capabil să trăiască mai intens şi mai profund acest moment sfânt.
Postul nu constă numai în înfrânarea de la diverse mâncăruri. El are o însemnătate majoră pentru sufletul omului. Postul sufletesc nu este mai simplu decât cel trupesc. Uneori, pe motiv de boală, omul nu poate să respecte postul trupesc, iar Biserica îngăduie reducerea perioadei de postire pentru cel bolnav. Postul sufletesc însă e bine să fie practicat de toţi, fără deosebire. El se distinge prin înfrânarea de la tot ceea ce provoacă gânduri şi emoţii negative. In Postul Mare omul se va strădui să nu frecventeze teatrele, să nu meargă la diverse privelişti sau în vizite. In schimb, va intra mai des în biserică, se va ruga cu mai multă râvnă etc.
Prin postire, omul este chemat la o viaţă mai liniştită şi mai trezvitoare, dar să fie atent nu atât la sine, cât la rugăciunea sa. Cine respectă postul cu vrednicie întâmpină Sfânta înviere cu o stare duhovnicească adecvată. Orice rugăciune, orice pas (pentru Dumnezeu, bineînţeles) se reflectă în noi, ne preschimbă lăuntric, ne izbăveşte de slăbiciunile păcatelor şi de pătimaşele înclinaţii trupeşti şi sufleteşti. Aceasta ne sfinţeşte, ne îmbunătăţeşte şi ne înalţă către Dumnezeu. Când omul va parcurge cu responsabilitate timpul Marelui Post, va întâlni în chip vrednic bucuria învierii, aidoma celui care s-a pregătit de o oarecare sărbătoare lumească (a făcut baie, s-a îmbrăcat, a pregătit masa şi cadouri pentru oaspeţi ş.a., încât la sosirea lor totul este aranjat).
Cu omul nepregătit se întâmplă, de obicei, următoarele: să zicem că se trezeşte dimineaţa şi, la un moment dat, îi telefonează prietenii care îi spun: „Vasile, noi venim chiar acum la tine.” El se ridică din pat zăpăcit, îşi pune în grabă pe el nişte haine, face puţină ordine în lucruri, scoate ceva mâncare din frigider, dar, cu toate astea, nu-i reuşeşte mare lucru, în cele din urmă, oaspeţii vin, dar sărbătoarea eşuează, pentru că, de fapt, gazda nu a aşteptat pe nimeni.
Intreaga lume se pregăteşte de sărbătorile laice, iar de momentul învierii Domnului ar trebui să fie interesată cu atât mai mult. Pregătirea interioară constă în lupta omului cu păcatele prin pocăinţă, prin recunoaşterea unor înclinaţii păcătoase şi depăşirea lor în măsura străduinţei. In aceste condiţii, învierea Domnului va fi cu adevărat o bucurie pentru om, o răsplată pentru străduinţa sa. Sfântul Serafim de Sarov spune că orice împărat pământesc împarte daruri supuşilor săi, aşa precum Dumnezeu le dă daruri alese oamenilor credincioşi cu precădere în timpul sărbătorii Sfintelor Paşti.
- Vă amintiţi de primul dumneavoastră Paşte, pe care l-aţi întâmpinat cu responsabilitate, duhovniceşte? Cum şi când aţi trăit aceasta?
- Da. Imi amintesc foarte bine. Nu aveam 18 ani împliniţi. Totul era deosebit, nou şi interesant pentru mine. Acestui eveniment i-au premers căutările şi neliniştile mele îndelungi, activităţi şi implicări în diverse mişcări nonguvernamentale, de voluntariat. Când am venit pentru prima dată la biserică, am înţeles că este ceea ce mă interesează şi caut de multă vreme. Treptat, am abandonat toate ocupaţiile anterioare.
Când venisem întâia oară la înviere, tinerii nu erau lăsaţi să intre în biserică. Am fost oprit de gardieni. Văzând nişte bătrânele prin preajmă, le-am spus: „Spuneţi-Ie, vă rog, că vă sunt nepot.” Astfel, am fost lăsat să intru, deşi purtam haine destul de extravagante. A fost primul meu Paşte sărbătorit în biserică.
Frumuseţea slujbei de înviere mi-a provocat o bucurie neobişnuită. Când s-a citit Sfânta Evanghelie în câteva limbi, am rămas uimit, iar când au citit Cuvântul de învăţătura al Sfântului Ioan Gură de Aur, mă simţeam ca în Rai. Postul Mare îl respectasem, dar nu ştiam că pot să mă împărtăşesc chiar în ziua de Paşte. După slujbă, am mers acasă şi am stat la masă cu întreaga familie. Eram impresionat de cele trăite şi văzute în biserică.
Astăzi, când îmi reamintesc trecutul, înţeleg cât de mult m-a ajutat primul meu Paşte să-L cunosc pe Dumnezeu. Am descoperit că această bucurie este veritabilă.
- La Paşte, atât oamenii credincioşi, cât şi cei necredincioşi vin la biserică. Cum să le explicăm sensul sărbătorii pascale, astfel încât să-l înţeleagă toţi?
- E adevărat că unii oamenii vin la biserică din curiozitate, pentru a vedea cum se săvârşeşte o slujbă. Nu putem contesta faptul că mulţi au intrat ocazional aici, dar au ieşit credincioşi. Există şi persoane care nu-L caută pe Dumnezeu, dar, conform experienţei mele pastorale, mulţi sunt interesaţi să-L cunoască, pentru că nu se pot mulţumi cu un mod de viaţă ateist. Chiar dacă omul este foarte îndestulat, el se simte neîmplinit în lipsa lui Dumnezeu. Fără El, cea mai fericită familie, cea mai interesantă slujbă, cea mai mare bogăţie vor fi lipsite de conţinut.
Pe vremuri, lumea credea că numai bătrânelele intră în biserică. Exista un ordin statal prin care se cerea schimonosirea chipurilor tinere din fotografiile postate în reviste, astfel încât să se creeze iluzia că numai bătrânii vin la biserică. Astăzi, vedem că şi tineretul, intelectualii sau artiştii intră aici şi se roagă.
Dacă oamenii nu mă întreabă nimic, nu mă apropii nici eu de ei, ca să nu-i tulbur, pentru că Sfânta înviere vorbeşte de la sine prin psalmodiere, prin cântare bisericească, prin solemnitate. Mă silesc să nu-i întreb şi să nu le vorbesc nimic acestor neofiţi, ca să nu-i jignesc sau să-i îndepărtez.
Dacă omul ne întreabă ce înseamnă învierea, atunci să-i vorbim despre ea. In acest caz, este important mai ales felul cum îi explicăm ceea ce îl interesează. In zilele noastre, diverse canale de televiziune şi mass-media se referă la însemnătatea sau istoricul sărbătorilor bisericeşti. Astfel, întrebările adresate preoţilor de către creştini poartă mai mult o tentă personală.
O femeie mi-a mărturisit cum venise într-o mănăstire să deprindă arta picturii icoanelor. In acea perioadă, ea nu era credincioasă. S-a întâmplat să întâlnească acolo un monah cu care a discutat timp de vreo două ore. Deşi au vorbit doar despre lucruri simple, ea a exclamat: „Am înţeles doar un lucru. Vreau să trăiesc exact aşa cum o face acest om.” Bătrânul călugăr a reuşit în scurt timp să-i descopere cum trăieşte omul prin credinţă. Tot astfel, Pastele ne vorbeşte de la sine cum trebuie să trăim.
- Părinte Serghie, ce le uraţi cititorilor noştri cu ocazia Sfintei învieri?
- Le doresc bucurie pascală şi menţinerea ei în suflet. Păstraţi-o! Nu vă împărtăşiţi de ea numai pentru o clipă, ca apoi să o uitaţi şi să o risipiţi. Ea poate fi pierdută, dar poate fi şi menţinută, astfel încât să ne transfigureze. Bucuria pascală poate să preschimbe orice om. Se dobândeşte datorită unei vieţi cucernice şi poate fi păzită tot printr-o viaţă îmbunătăţită, evanghelică. „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” este expresia uneia din cele mai importante porunci creştineşti. Dacă omul va ţine seama de îndemnul acesta oricând, oricum şi oriunde, va gusta întotdeauna din adevărata bucurie.
IEROMONAH SERGHIE RÎBKO
Fragment din cartea "CUM NE MÂNTUIM ÎN SECOLUL XXI", Editura Sophia
Cumpara cartea "CUM NE MÂNTUIM ÎN SECOLUL XXI"
-
Pastele - pregatire si traire
Publicat in : Sfintele Pasti -
Pastele evreiesc si Pastele crestin
Publicat in : Invierea Domnului -
Pastele Blajinilor
Publicat in : Datini, obiceiuri si superstitii -
Pastele - eveniment al mormantului gol
Publicat in : Sfintele Pasti -
Pastele - originea cuvantului
Publicat in : Sfintele Pasti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.