Acesta este punctul de inceput al intelegerii a ceea ce inseamna sfintirea timpului. Aceasta este experienta ortodoxa, care coboara pana la apostolii insisi, ca in centrul vietii noastre liturgice, chiar in centrul acelui timp pe care noi il masuram ca an, gasim Sarbatoarea Invierii lui Hristos. Ce este invierea? Invierea este aparitia in aceasta lume, complet dominata de timp si deci, de moarte, a vietii care nu va avea sfarsit. Cel care a inviat din nou din morti nu mai moare.
In aceasta lume a noastra, nu altundeva, nu in „alta" lume, a aparut intr-o dimineata Cineva care este dincolo de moarte, dar si in timpul nostru. Acest inteles al invierii lui Hristos, aceasta mare bucurie, este tema centrala a crestinismului; si acest inteles a fost pastrat in toata plinatatea lui in cultul Bisericii Ortodoxe. Exista mult adevar exprimat de aceia care spun ca tema centrala a Ortodoxiei, centrul a toata experienta ei, coloana vertebrala de referinta pentru orice altceva in viata ei, este invierea lui Hristos.
La acest punct as dori sa spun ca, in opinia mea, noi, ortodocsii care traim in Vest, suntem in pericolul de a pierde acest spirit de inviere al crestinismului. Suntem preocupati de moarte mai mult decat de inviere, si viata Bisericii uneori este dominata mai mult de un fel de pietate funebra decat de inviere. Dar nimeni nu poate intelege structura reala a ciclului liturgic al anului daca nu intelege ca centrul, ziua care da sens tuturor zilelor si deci si timpului este comemorarea anuala a invierii lui Hristos la Pasti.
Pastele este totdeauna sfarsitul si totdeauna inceputul. Noi totdeauna traim dupa Pasti si mergem totdeauna spre Pasti. Spiritul si intelesul intreg al vietii liturgice este continut in Pasti, impreuna cu perioada urmatoare de 50 de zile care culmineaza cu sarbatoarea Cincizecimii, Pogorarea Duhului Sfant peste apostoli. Aceasta praznuire pascala unica este reflectata saptamanal in duminica crestina, ziua pe care rusii, de exemplu, inca o numesc Voskresenie, „inviere".
Desi acest lucru poate parea neobisnuit, este important sa realizam ca fiecare duminica este un Paste in miniatura. Zic „Paste Mic", dar el este de fapt „Paste Mare". in fiecare saptamana Biserica revine la aceeasi experienta centrala: „invierea lui Hristos vazand [...]". In fiecare sambata noaptea, cand preotul duce Evanghelia de la Altar in centrul Bisericii, dupa ce a citit Evanghelia Invierii, este proclamat acelasi fapt al credintei noastre crestine: Hristos a inviat! Sfantul Pavel zice: „Daca Hristos nu a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (1 Corinteni 15,14). Nu exista nimic altceva care sa credem. Aceasta este inima credintei noastre; si ea este numai referirea la Pasti, ca sfarsit al oricarui timp natural si inceputul noului timp, ca noi sa putem intelege intregul an liturgic.
Parintele Alexander Schmemann
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.