Talcuire mistica la Nasterea Domnului

Invatatura catre monahii - armonizand in chip ales cu vietuirea monahala taina Nasterii lui Hristos

1. Surorilor si maicilor, chiar daca cu trupul sunt departe de voi, dar cu duhul sunt intre voi; caci Dumnezeu Care ne-a plasmuit in mila Sa a facut in multe feluri modul unirii, ca nu cumva din pricina saraciei faptelor bogatia unirii noastre sa ne scape. Caci unirea se face nu numai prin prezenta personala, ci lucrul unirii potrivit lui Dumnezeu se face si prin faptul de a avea acelasi gand, prin rugaciune, prin iubirea unora fata de altii, prin scrisorile trimise si prin convorbirea prin cuvinte. Toate acestea s-au savarsit in trecut.

2. Dar acum, chiar daca prezenta trupului si invatatura prin viu grai nu se mai savarsesc, rugaciunea pentru voi si iubirea datorata potrivit lui Dumnezeu sunt lucratoare. De aceea, am hotarat asadar, ca astazi sa vorbesc cu voi prin cateheza de fata, miscandu-ma spre aceasta nasterea dupa trup a Domnului, a carei taina zugraveste in ascuns caile mantuirii noastre si ne povatuieste in chip preaintelept la cetatenia cereasca pe noi cei ce am fagaduit sa-I urmam Lui.

3. Nascut din Tata fara mama, Fiul Unul-Nascut al lui Dumnezeu Se naste si din mama fara tata, pentru ca tu, lasand tata, mama si toata rudenia, si alipindu-te de Domnul, sa canti necontenit: "Tatal meu si mama mea m-au parasit, dar Domnul m-a luat" (Ps 26, 10). Hristos S-a nascut din fecioara si a facut-o pe Maica Sa fecioara si Maica Sa a ramas fecioara - amandoua lucruri uimitoare (paradoxale) si care depasesc legea omeneasca - ca tu, care te-ai intors de la unirea casatoriei si te-ai retras din contactul cu lumea, sa fii fecioara nu numai la trup, ci si la duh. Si asa cum ai lepadat placerile trupesti cu fapta, asa sa departezi si poftele sufletesti care vin prin ganduri, nemaifacandu-ti in cuget insotirea cu lumea, ci aratandu-te monahie si cu trupul si cu sufletul, salvand cu adevarat definitia vietii monahale (singuratice) atat in chipul din afara, cat si in cugetul dinauntru.

4. Iar curatindu-te de faptele trupesti si gandurile patimase, va rasari in tine stralucirea fecioriei si numaidecat vei zamisli Cuvantul lui Dumnezeu, nemaipurtand nimic altceva in inima decat meditarea la renuntare si ascultare, grija poruncilor indumnezeitoare si amintirea legamintelor de la inceput. Si asa te vei face maica a lui Hristos, ascultand si supunandu-te necontenit intai-statatoarei tale. Caci ori de cate ori arati prin fapte supunerea fata de ea si duci la capat cu lucrurile insele ascultarea, de atatea ori intrupezi cuvantul virtutii, nascandu-l si cultivandu-l prin faptele trupului, facand aratata prin cele din afara gandul sufletului tau la porunci si facand vazut oamenilor prin modul de comportare ceea ce mai inainte era nevazut.

5. Hristos S-a nascut in pestera, ca tu, ramanand in manastirea in care ai intrat, sa renasti duhovniceste prin lucrarea poruncilor. Caci dorind sa fii inscrisa in cele ceresti, ai lasat toate cele de pe pamant si ti-ai schimbat pana si numele, instrainandu-te de toate cele ce-si au numele pe pamant. De aceea, neavand loc in casa de oaspeti ai venit in manastire ca intr-o pestera si nasti, prin renuntarea cu fapta, cuvantul poruncii pe care l-ai zamislit in sufletul tau prin gandirea feciorelnica si curata de pofta lumeasca.

6. Hristos a fost infasat in scutece, invatandu-te si pe tine sa imbratisezi zdrentele umile in care esti imbracata si sa te multumesti cu hainele monahale si de neaparata trebuinta, sa nu-ti agonisesti imbracaminte de prisos, nici sa cauti sa-ti faci haine cu culori mai inchise. Caci daca ai sa cauti unele ca acestea si ai sa te uiti dupa culorile inchise si adanci, dupa lana moale, panza fina si tesaturile rafinate, de multe ori cautand cele tesute din matase, atunci in chip ipocrit ti-ai facut fagaduinta. Caci n-ai fugit de lume, ci, imbracand haina (monahala), te-ai potrivit mai degraba cu lumea pe care credeai ca ai tagaduit-o, si nu te deosebesti cu nimic de femeile usoare. Se cade, asadar, sa te aliniezi la preacinstitele vesminte (monahale) si sa te imbraci cu zdrentele umile, ca fragezimea trupului imbracata cu vesmantul lor sa respinga netezimea care vine din pipait si sa nu vina la aducerea-aminte a placerilor, si sa lasi jos povara slavei desarte prin simplitatea vesmintelor si lipsa de curiozitate fata de ele.

7. Hristos a fost culcat in ieslea necuvantatoarelor, invatandu-te sa suporti cu vitejie limbutia oamenilor care te mananca cu defaimari si barfe, invatandu-te sa socotesti drept odihna incercarile si reprosurile pentru virtute si sa nu-i combati pe cei ce graiesc cele rele, ci sa taci si sa dispretuiesti cinstirea lor. Pentru ca vazand oamenii rabdarea ocarilor stralucind ca o stea, sa lase tulburarea si zarva lumeasca ca pe o alta Persie si sa calatoreasca (cu magii - Mt 2, 1-20) spre viata dupa Dumnezeu, ajungand la manastire ca la Betleem si dorind sa se faca imitatori ai vietii tale.

8. Caci atunci atat multi din cei din lume, impresionati de petrecerea ta laudabila si de viata ta fara nimic prisositor, vor umbla pe acelasi drum al renuntarii ca si tine si-si vor aduce bogatia lor ca daruri lui Dumnezeu, cat si multe din monahiile care se nevoiesc in asceza impreuna cu tine, vazand smerenia cugetului tau si rabdarea si staruinta in intristari, se vor departa de obiceiul cel rau si se vor supune voii tale, si-ti vor aduce (ca magii) drept daruri: increderea, iubirea si evlavia. Si atunci cei ce te pastoresc duhovniceste se vor minuna de toate faptele pe care le vad in tine si de toate cuvintele pe care le aud de la tine si vor lauda pe Dumnezeu Care randuieste in Iconomia Sa mantuirea oamenilor; caci zice (Hristos): "Asa sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor, ca vazand ei faptele voastre cele bune sa slaveasca pe Tatal vostru Cel din ceruri" (Mt 5, 16).

9. Hristos e hranit cu lapte, ca si tu sa inveti invataturile expuse simplu ale Evangheliei si sa citesti vietile fericitilor Parinti care au trait in simplitate. Ele te vor aduce la seninatatea limanului ceresc pe tine care privesti la stralucirea dreptilor si esti ingrasata de contemplatiile cele de sus, dar ai adormit fata de cuvintele din lume si intelepciunea ei desfiintata (7 Col, 20; 13, 8).

10. Hristos fuge de Irod, povatuindu-te si pe tine sa fugi de rascoalele trupului. Vine in Egipt, poruncindu-ti sa surpi cu ostenelile ascezei saltarile patimilor si sa faci sa inceteze cu amintirea gheenei aprinderea trupului.

11. Deci, daca vei smeri trupul prin chinul vietuirii aspre si daca vei lepada prin frica pedepselor omul cel vechi stricat de poftele inselaciunii (Ef 4, 22), vei auzi si tu: "Mergi in pamantul lui Israel" (Mt 2, 20), adica al mintii care vede pe Dumnezeu. Fiindca au murit gandurile placerii care cauta sa omoare sufletul devenit prunc potrivit lui Hristos si care vietuieste in Hristos, vei auzi si aceasta: "Daca nu va veti intoarce si nu va veti face ca acesti copii, nu veti intra in imparatia cerurilor" (Mt 18, 3), si iarasi: "Lasati copiii sa vina la Mine, caci a unora ca acestia este imparatia cerurilor" (Mt 19, 14).

12. Caci intr-adevar infranarea poruncita si amintirea staruitoare a mortii, a focului vesnic si a celorlalte pedepse biciuind cugetul trupului il omoara si dau sufletului sa vietuiasca viata ascunsa in Hristos (Col 3, 3) ducandu-l la cunostinta duhovniceasca care e pamantul mintii ce se roaga curat, ca si tu sa poti spune impreuna cu Apostolul: "Nu mai vietuiesc eu, ci Hristos vietuieste in mine" (Ga 2, 20), Care e binecuvantat in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Teolipt al Filadelfiei

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: