Biserica Ortodoxa sarbatoreste la 8 septembrie, Nasterii Maicii Domnului. Inceputul acestei sarbatori trebuie aflata intre Sinodul III Ecumenic (431) si Sinodul IV Ecumenic (451).
Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului
Pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, toate sarbatorile imparatesti (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, inainte-serbare sau inainte-praznuire. Inaintepraznuirea Nasterii Maicii Domnului este sarbatorita la 7 septembrie. Sarbatorile au, de asemenea, si o perioada de continuare sau prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire. Prin aceste perioade de pregatire si de prelungire, sarbatorile mari sunt ca soarele care, inainte de a rasari el insusi, isi trimite razele, iar dupa ce apune, lumina lui staruie inca pe culmi. Ziua cea dintai a inainte-serbarii se numeste inceputul sarbatoririi, iar ziua ultima a dupa-serbarii se numeste, cu un termen slavon, odovania, adica sfarsitul, dezlegarea sau incheierea sarbatorii.
Potrivit informatiilor preluate din Liturgica generala a parintelui Ene Braniste, in toata perioada preserbarii si a dupa-serbarii, pe langa slujba sfintilor pomeniti in zilele respective, se adauga si cantari, rugaciuni si lecturi din cele in legatura cu praznicul respectiv, iar in ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca si in ziua insasi a praznicului (omitandu-se doar paremiile si litia la Vecernie, polieleul si Evanghelia la 'Utrenie, iar Apostolul si Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfantului (sfintilor) din acea zi se muta, adica se oficiaza cu o zi mai inainte sau mai in urma, dupa cum prevede Tipicul sau dupa cum randuieste cel mai mare.
La fiecare sarbatoare din cursul anului se pune, inca de la Vecernia din ajun, pe iconostasul (analogul) din naosul (sanul) bisericii, icoana praznicului sau a sfantului sarbatorit. La praznicele imparatesti, icoanele praznicale (si crucea la sarbatoarea inaltarii Sfintei Cruci) se pun pe iconostas inca din ajunul preserbarii si raman pe el pana la sfarsitul dupa-serbarii, adica pana in ziua odovaniei praznicului.
Sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului
Ca si Sarbatoarea Adormirii, la origine a fost si ea aniversarea anuala a tarnosirii unei biserici din Ierusalim inchinate Sfintei Fecioare, zidite intre 430-480, pe locul unde, dupa traditie, fusese casa parintilor Sfintei Fecioare. De-a lungul timpului avem mai multe atestari documentare, astfel in sec. VI, Sf. Roman Melodul compune pentru aceasta sarbatoare Condacul si Icosul ramase pana acum in randuiala slujbei zilei in Mineiul ortodox. La inceputul secolului VIII (715), Sf. Andrei Criteanul a scris in cinstea ei patru predici si un canon, care se canta la Utrenia acestei sarbatori. In Apus, ea s-a generalizat insa mult mai tarziu (secolele IX-X).
Sfanta Fecioara Maria s-a nascut in familia sfintilor si dreptilor Ioachim si Ana din Nazaret. Dupa tatal ei Ioachim se tragea din semintia lui Iuda si avea ca stramos pe regele David. Ana provenea din semintia preoteasca iudaica a lui Levi. Ea era fiica cea mai mica a preotului Matihian din neamul lui Aaron, implinindu-se astfel profetia ca Mesia va avea o dubla descendenta: imparateasca si preoteasca. Pentru ca nu aveau copii, Ioachim si Ana au fost supusi oprobriului public deoarece la evrei familiile care nu aveau copii erau considerate ca nu au binecuvantare de la Dumnezeu din cauza pacatele lor sau ale stramosilor lor. Astfel, o veche traditie arata ca un evreu din semintia lui Ruben l-a umilit pe bunul Ioachim in timp ce se afla in templu spunandu-i: 'De ce aduci darurile tale inaintea altora? Esti nevrednic, pentru ca nu ai copii, pentru cine stie ce pacate ascunse'. Cuvintele acestea l-au afectat foarte mult pe Dreptul Ioachim, precum si pe Ana, atunci cand auzi cele intamplate. Intr-o zi de mare sarbatoare, slujnica Iudit vazand-o iarasi plangand pe Sfanta Ana, s-a apropiat de ea si i-a spus: 'Acum nu e bine sa te intristezi pentru ca a sosit ziua Domnului'. Ana tresari la auzul acestor cuvinte si imbracandu-se in haine de sarbatoare a iesit in gradina, unde la umbra unui dafin statea si se ruga lui Dumnezeu. Ascultandu-i rugaciunile, Dumnezeu trimite pe ingerul Sau care ii vesteste Sfintei Ana ca va avea un copil. Ioachim inca nu stia nimic, deoarece se afla in mijlocul turmelor sale, unde intristat fiind, se dusese pentru a fi singur. Afland vestea bucuriei, s-a intors acasa cu nadejde in Dumnezeu. La vremea cuvenita s-a implinit cuvantul ingerului, iar Ana cea stearpa a nascut pe Sfanta Fecioara Maria.
Inceputul anului bisericesc are, ca prima sarbatoare importanta sarbatoarea Nasterii Maicii Domnului. Sfarsitul anului bisericesc, ca de altfel si inceputul lui, este sub ocrotirea si binecuvantarea Sfintei Fecioare Maria. Cu Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, practic, se incheie anul bisericesc si, in chip simbolic, veacul acesta.
Poporul nostru are o evlavie deosebita pentru Maica Domnului, peste 2 milioane de romani purtand numele de Maria si Marian, ori derivate ale acestora.
Sursa: basilica.ro
-
Nasterea Maicii Domnului
Publicat in : Nasterea Maicii Domnului
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.