Pogorarea Duhului Sfant este una dintre cele mai vechi si mai mari sarbatori crestine, fiind cunoscuta si sub denumirea populara de Rusalii. Biserica Ortodoxa a randuit acest mare praznic in dumineca a opta dupa Sfintele Pasti, la 50 de zile de la Inviere, motiv pentru care mai poarta denumirea si de Cincizecime. 
 
Potrivit vechilor scrieri, in trecut, Rusaliile erau praznuite odata cu Inaltarea Domnului. Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Pogorarea Duhului Sfant o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea "Despre sarbatoarea Pastilor", compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea era sarbatorita, in acea vreme, odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos.

Spre sfarsitul secolului al IV-lea, inceputul secolului al V-lea, sarbatoarea Cinzecimii s-a despartit de cea a Ispas, fiind praznuita in a 50-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.
 
In conformitate cu invatatura credintei crestine ortodoxe, inainte de Inaltare, Domnul Iisus Hristos le spusese ucenicilor: "Voi sa ramaneti in cetate pana ce va veti imbraca cu putere de sus”, adica cu Duhul Sfant. De altfel, in Faptele Apostolilor, evanghelistul Luca ne spune ca, prin vuiet si lumina, apostolii s-au umplut de Duhul Sfant. Acesta lucreaza prin har, adica prin gratia, bunatatea sau energia pe care Dumnezeu o revarsa peste noi, crestinii, atat ca Treime cat si prin fiecare persoana in parte. El poate lucra direct prin Fiul, ca trimis al Tatalui, dar si prin Duhul, ca trimis al Fiului. 
 
Pe de o parte, potrivit credintei ortodoxe, harul este cantitativ, adica poate fi sporit pana la imbelsugare printr-o intensa viata duhovniceasca, iar pe de alta parte, harul poate fi imputinat pana la inactivare sau alungare in caz ca posesorul lui se incarca de pacate foarte grele. In acest sens, este semnificativa rugaaciunea de taina pe care preotul o rosteste, cu mainile ridicate, la sfintirea Darurilor: "Doamne, Cel ce pe Preasfantul Tau Duh in ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tai, pe Acela, Bunule, nu-l lua de la noi, ci ni-L innoieste noua, cei ce ne rugam Ţie”. Astfel se creeaza un arc peste timp, a sentimentului si certitudinii ca in acest moment al sfintirii, noi devenim contemporani cu apostolii, asa cum si ei devin contemporanii nostri.
 
Potrivit traditiei, la Rusalii, se aduc la biserica spice de grau proaspete, inca verzi, care sunt binecuvantate la sfarsitul Sfintei Liturghii si cu care vom pleca la casele noastre spre a le aseza la icoane, in semn de multumire. Inaltarea si Cinzecimea sunt doua acte mantuitoare distincte, dar aflate in stransa legatura. Nu se poate vorbi de Pogorarea Duhului Sfant fara a face referire la Inaltarea Domnului si invers. In Hristos omul este condus de Dumnezeu spre indumnezeirea in care se afla El. Pogorarea Duhului Sfant ne daruieste, pe de o parte, o victorie asupra limitelor fiintei umane, pe de alta parte, o readucere la starea dumnezeirii. Mai mult, aceasta mare taina ne aduce la o impacare cu noi insine si cu Dumnezeu. 
 
Asadar, Pogorarea Duhului Sfant este, prin excelenta, momentul adevarului, acela al insamantarii Duhului Sfant in sufletul nostru, in intreaga noastra fiinta si al participarii trupului trecator la bunurile vesnice, mai presus de fire, o calatorie in lumina launtrica a sufletelor noastre, iar in viziunea unor parinti ai Bisericii nu e altceva decat "o transfigurare anticipata”. Este acel «fata catre fata» indreptat spre eternitate, cand Dumnezeu coboara in Duh si Adevar, in sufletul omului si il invita pe acesta la o noua nastere, din nou. Amin!
 
Doamne ajuta!
 
Stefan Popa

.

• Manastirea Blanoiu - Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Pogorarea Duhului Sfant, momentul zero al Bisericii
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh
• Cuvant la Pogorarea Duhului Sfant
  Publicat in : Pogorarea Sfantului Duh