Cuvant la Inaintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului nostru Iisus Hristos

Fratilor si parintilor, mai inainte praznuirea Schimbarii la Fata invrednicindu-ne a o savarsi astazi, sa facem incepatura invataturii de la acest sfant praznic, cu putine cuvinte implinind datoria ce avem. Dar sa stiti ca toate praznicile imparatesti si tainele venirii in trup si descoperirii lui Hristos Mantuitorul nostru se savarsesc pentru aducerea aminte a vremii cand S-a nascut, cand S-a botezat, cand S-a ingropat, cand a inviat a treia zi, cand S-a inaltat in slava. Iar sarbatoarea Schimbarii la Fata insemneaza starea de apoi a veacului viitor. Caci precum acum a stralucit fata Lui ca soarele si hainele Lui s-au facut albe ca lumina zilei, asa se va pogori din ceruri, ca un fulger, cu putere multa si cu slava infricosata sa judece toata lumea.

Si dupa cum erau cu El la Schimbarea la Fata, in muntele Taborului, Petru, Ioan si Iacob, asa vor fi atunci cu Hristos sfintii in imparatia cerurilor, ca sa mosteneasca pururea bunatatile cele nespuse.

Cine este atat de harnic, iscusit si vrednic, ca sa ajunga la acea bucurie, fara numai cel ce are viata curata si neintinata. Caci Dumnezeul nostru fiind curat si lumina necuprinsa si necovarsita, primeste pe cei curati si sfinti. Si cum ne-a daruit sufletul curat din inceput, asa il cere de la noi, curat. Iar fiindca l-a facut dupa chipul si asemanarea Sa, stiut lucru este ca l-a alcatuit cu frumusetea desavarsit, ca o imparateasa a podoabei dumnezeiesti.

Acest lucru cunoscand proorocul zice: "Doamne in voia Ta daruieste sufletului meu putere si frumusete", adica sa nu se intoarca spre patimile rele ale pacatului si facandu-se urat sa se lipseasca de castigarea darurilor dumnezeiesti. Deci, de vreme ce de la Dumnezeu ni s-a incredintat sufletul frumos si bun si il avem ca un zalog si odor, trebuie sa-l intoarcem lui Dumnezeu cinstit si fara prihana, in ziua judecatii. De aceea, fratii mei, va aduc aminte, ca frumusetea fecioriei sa o iubim si sa o pazim, si sa nu daruim mintea si dragostea inimii noastre frumusetii lumii, nici frumusetii trupului si a sangelui, ca acestea nu sunt frumuseti adevarate, ci idoli ai frumusetii, si mai ales stricaciune si putreziciune.

De asemenea, daca ne gandim la sfarsitul lucrurilor, stim ca cel ce este astazi luminat si frumos la fata, maine se pune in mormant si miroase si toti fug de dansul. Tot asa nici o bunatate nu are firea omeneasca, afara de fapta buna pe care trebuie sa o iubim cu tot sufletul. Fiindca de multe ori se intampla sa alunece sufletul in pacate, si atunci se face negru si urat cu gandurile rele, caci peste putinta este sa nu se raneasca cineva, pentruca cine poate sa se laude ca atunci are inima curata. Dar, desi gresim, sa ne indreptam si iar sa ne intoarcem la starea dintai, ca nu cumva zabovirea rautatii sa nasca moarte. Nimeni sa nu zica vreodata: multe pacate am facut si nu pot ca sa ma curat, ci sa asculte ce zice proorocul: "De va fi pacatul vostru rosu ca sangele, il voi albi ca lana".

Vedeti, fratilor, iubirea de oameni a lui Dumnezeu! Nu numai curateste pe pacatos, ci il si infrumuseteaza, de se va pocai, lucru despre care avem multe pilde. Intai avem pe David proorocul, care cazuse in pacatul desfranarii si al uciderii si n-a cazut in deznadajduire, ci indata s-a pocait si mult a plans. Drept aceea a luat iar darul proorocirii ce avusese mai inainte. Manase, imparatul evreilor, multe rautati a facut, ca cinci zeci si doi de ani a fost inchinator la idoli, si fiindca s-a pocait, a aflat mantuire. Mai marele apostolilor, Petru, dupa a treia lepadare, fiindca a plans cu amar, iarasi a luat darul apostolesc. Maria egipteanca (lasand pe altii, multi) n-a intrecut toate muierile in desfranare? Dar fiindca s-a pocait din toata inima, atat s-a invrednicit darului dumnezeiesc, incat umbla pe deasupra apelor ca pe pamant.

In scurt, nu este nici o indreptare pentru cel ce vrea sa se mantuiasca, fara numai de nu va dori mantuirea si din buna voia lui va vrea ca sa se osandeasca. Dar pentru ce sa murim cu moarte vesnica si sa nu iubim viata? Stapanul nostru cel bun pururea striga si zice tuturor, veniti catre mine toti cei osteniti [i impovarati si Eu va voi odihni pe voi, iar noi nu voim sa lepadam greutatea pacatelor de deasupra noastra. Acelasi Domn zice: "Eu sunt lumina lumii, cel ce urmeaza Mie, nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii", si noi umblam pe drumul cel intunecat. Faptele noastre vadesc ca pe caile lui Dumnezeu nu voim sa umblam. Deci cu dreptate vom auzi: "Fugiti de la mine si va duceti in vapaia focului, in vapaia ce ati aprins-o insiva, ca cei ce fac acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu". Dar sa nu dea Dumnezeu sa fie la noi, caci voi sunteti prietenii mei, zice Domnul, de veti face cate va poruncesc eu. Pentru aceea toate cele poruncite noua, cu toata voia noastra, trebuie sa le implinim ca sa ne invrednicim a fi prieteni lui Dumnezeu si sa mostenim imparatia cerurilor, in Hristos Iisus Domnul nostru, a Caruia este slava si puterea impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Sfantul Teodor Studitul

• Acatistul Schimbarii la Fata
  Publicat in : Acatiste