Sfantul Ierarh Nicolae, preaiubit sfant al lui Dumnezeu!

Sfantul Ierarh Nicolae, preaiubit sfant al lui Dumnezeu! Mareste imaginea.

L.C.: Inaltpreasfinţite Părinte Mitropolit, va rog să ne vorbiţi despre Sfântul Ierarh Nicolae, un sfânt la care au profundă evlavie foarte mulţi credincioşi.

Ips. Ioan: Binecuvântat să fie Dumnezeu, că ne învredniceşte să ajungem să ne întâlnim cu acest preaiubit sfânt al Lui! Stau şi mă gândesc dacă aici, pe pământ, atât de mult este iubit Sfântul Ierarh Nicolae, cât de iubit este el în Cer de ceilalţi sfinţi, de Maica Domnului şi de Preasfânta Treime-Dumnezeu! Pentru că nu o dată Sfântul Ierarh Nicolae şi-a pus capul pe pieptul Mântuitorului nostru lisus Hristos, ci de câte ori îl va fi îmbrăţişat pe Hristos, Cel Ce l-a ajutat ca în viaţa aceasta să urmeze şi să umble pe urmele lui Hristos!

Sfântul Ierarh Nicolae este cu totul altceva decât ceea ce ne prezintă nouă astăzi mass-media, adică pe Moş Nicolae. Dacă vom da ascultare celor ce se grăiesc astăzi prin lume, n-o sa-i spunem Sfântul Ierarh Nicolae, ci Mos Nicolae.

Ştim că Sfântul Nicolae s-a născut în anul 270, în provincia Lichia, oraşul Patara (Turcia), din părinţi creştini Teofan şi Nona. Prin urmare, este un personaj bine ancorat în istorie, nu doar în mit şi în legendă. Din viaţa sfântului şi din scrierile vechi aflăm că părinţii lui s-au stins destul de devreme. Mai ştim că părinţii lui au fost oameni cu o stare materială bună, că după plecarea părinţilor săi la Domnul, a început să risipească duhovniceşte averea moştenită de la părinţi.

L.C.: Aţi menţionat hotărât că şi-a risipit duhovniceşte averea, pentru a nu înţelege cei râu-voitori altceva prin „a risipi”.

Ips. Ioan: Nu şi-a risipit averea moştenită de la părinţi în dezmierdările lumii, ci ajutându-i pe cei în necazuri şi-n nevoi, in durerile lumii acesteia. Iată în ce mod şi-a risipit duhovniceşte Sfântul Ierarh Nicolae averea, avuţia moştenită de la părinţii sai. Deşi pe la anul 270 ţara şi locul unde s-a născut Sfântul Nicolae erau sub ocupaţia romană, iar credinţa creştină nu era liberă, ci era in plină persecuţie, totuşi părinţii Sfântului Nicolae au fost creştini şi l-au învăţat şi i-au insuflat în minte şi-n inima credinţa în Preasfânta Treime-Dumnezeu.

Prin viaţa sa curată din cetatea în care trăia, credincioşii l-au îndemnat si l-au rugat să le fie păstor duhovnicesc, încât în cele din urmă ajunge episcop în cetatea Mira Lichiei, aşezată în sud-estul Turciei de astăzi. O prigoană foarte puternică împotriva creştinilor organizată de împăratul roman duce la întemniţarea Sfântului Nicolae, care a stat în închisoare, în umilinţă, până după anul 313, când Sfântul Constantin cel Mare a dat libertate creştinismului. Eliberat din temniţă, se întoarce la credincioşii pe care u păstorea şi-i conducea pe cărarea mântuirii şi se-ntoarce să slujească la sfântul altar.

Imaginaţi-vă ce va fi fost în inima Sfântului Nicolae care, am de zile, ierarh fiind, n-a putut să slujească o Sfântă Liturghie pentru că era întemniţat, dar a săvârşit o altă Liturghie în temniţă, anume Liturghia rugăciunii, rugându-se lui Dumnezeu pentru el şi pentru păstoriţii săi. Iată, a rânduit Dumnezeu să se rupă lanţurile cele din temniţă şi l-a chemat din nou Dumnezeu la altarul bisericii. A fost, după cum ştiţi din viaţa lui, un om milostiv. N-a trecut niciodată pe lângă un orfan fără să-l mângâie, pe lângă o văduvă fără să o întrebe dacă are cele de trebuinţă. Se îngrijea de săraci şi de toţi credincioşii din eparhia sa. Toate aceste fapte şi minunile pe care le-a săvârşit i-au făurit acea aură de sfânt. Incă din viaţă, oamenii l-au socotit un om plăcut lui Dumnezeu, un om sfânt.

L.C.: Dar, Inaltpreasfinţite Părinte, din toate faptele săvârşite de Sfântul Nicolae se poate afirma că ceva anume a fost deosebit de importanţi.

Ips. Ioan: Noi ştim puţine, doar mărturii rămase din viaţa Sfântului Nicolae, însă un lucru ar trebui totuşi să reţinem ca fundamental pentru credinţa noasrră. Pe la anul 325, împăratul Constantin cel Marc a constatat că în biserică s-a iscat o neînţelegere, un curent pornit de la Arie, care minimaliza, prin învăţătura sa, dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu, a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Pornise o mare erezie în biserică, or, împăratul Constantin a dorit ca lumea creştină de atunci să-şi păstreze unitatea de credinţă, să nu sfârtece, să nu sfâşie cineva cămaşa cea una a lui Hristos. Aşa se face că la anul 325, la Niceea, tot în Turcia de astăzi, împăratul Constantin a convocat pe toţi părinţii creştini din vremea aceea. 318 părinţi au venit la Niceea să lămurească problema ereziei pornită de la Arie, din Egipt.

La Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, s-au statornicit primele şapte articole din Crezul pe care îl rostim la fiecare slujbă, la fiecare rugăciune. Sfântul Ierarh Nicolae s-a aflat printre Părinţii de atunci, prezenţi la acel sinod, care a rostit, precum rostim şi noi astăzi, Crezul. Sunt convins că poate vreunul dintre cuvintele acestui Crez a fost aşezat acolo de Sfântul Nicolae prin înţelepciunea pe care i-a dat-o Dumnezeu.

Eu mă cutremur de fiecare dată când rostesc Crezul, ştiind ce ne-a lăsat Sfântul Nicolae alături de ceilalţi ierarhi şi părinţi prezenţi la Sfântul Sinod de la Niceea din anul 325. După Sfânta Scriptură, după Sfânta Liturghie, nici o altă senare pe care o avem în Biserică nu este mai importantă decât Crezul.

Dacă pe mine m-ar întreba vreo autoritate publică: Părinte, ce ai vrea să fie consemnat pe paşaportul tau?, aş răspunde să-mi scrie numele meu, al părinţilor mei, data naşterii şi dulcele nume ai ţarii în care m-am născut. Iar pe cealaltă pagină sa-mi scrie Crezul - să ştie oricine, oriunde mă voi duce, pe orice meridian de pe planeta aceasta, ca eu cred intr-unul Dumnezeu, Tatal atotţiitorul, Facatorul cerului si al pământului. Eu n-aş avea cu ce să mă legitimez în faţa lumii mai mult decât eu credinţa mea în Preasfânta Treime- Dumnezeu, aşa cum au statornicit-o Sfinţii Parinţi la cele două Sinoade Ecumenice şi la celelalte ce-au urmat.

L.C. Prin urmare, Inaltpreasfintite Părinte, Sfantul Ierarh Nicoiae este unul dintre cei mai importanti sfinţi ai Bisericii noastre, prezent in iconografia din fiecare biserica, in cele mai multe chiar pe iconostas.

Ips. loan: Nu ştiu cum ar sta cupola bisericii noastre dacă n-ar avea stâlpul reprezentat de Sfantul Nicoiae - aşa sa vi-l imaginaţi pe Sfântul Nicoiae, prin viaţa şi prin credinţa pe care le-a pus el la temelia Bisericii noastre Ortodoxe.

Eu zic că sunt ceea ce sunt astăzi prin mila lui Dumnezeu, prin purtarea Lui de grija şi prin rugăciunile sfinţilor care neîncetat se roagă în Cer pentru noi. De aceea, lăsaţi de-o parte nuieluşele Sfântului Nicolae şi transmiteţi copiilor să spună cea mai frumoasă mărturisire de credinţa la alcătuirea căreia a participat şi Sfântul Ierarh Nicolae.

Aceasta este una dintre marile noastre avuţii lăsata de Sfântul Ierarh Nicolae, de aceea va îndemn ca atunci când rostiţi şi veţi rosti Crezul, în casele dumneavoastră, în rugăciuni, sa vă aduceţi aminte de Sfântul Ierarh Nicolae şi de faptul ca rugăciunea Crezul este şi mărturisire de credinţă, dar este in aceiaşi timp şi rugăciune. Dacă te întrebă cineva in cine crezi, spui: „Cred în Bunul Dumnezeu, Tatăl atottitorul, in Sfânta Treime!”

Să-l rugăm pe Sfantul Ierarh Nicolae ca in rugăciunile sale sa nu uite nici ţara noastră. Veţi zice: „Fericit este Sfântul Ierarh Nicolae in Raiul bucuriei lui Dumnezeu!" Aşa este, dar este fericit cu lacrimi pe obraz, deoarece suspină din când in cand, vâzând ca in locul unde a propovăduit el Evanghelia lui Hristos, Mira Lichiei de astazi, au fost rase de pe pamant toate bisericile. Eparhia pe care a condus-o el nu mai este. Chiar dacă nu mai are o eparhie în zona Mira Lichiei, noi toti care ne rugam lui, intr-un fel, facem parte din eparhia binecuvântată a Sfântului Ierarh Nicolae. De aceea, toţi cei care-l cinstim pe Sfântul Ierarh Nicolae ii mai ştergem cate o lacrima de pe obraz.

Să-l rugam pe Sfântul Ierarh Nicolae sa mijlocească pe lângă Sfânta Treime- Dumnezeu, să nu se pustiască tara noastră nici de oameni, nici de credinţa in Tatal, Fiul şi Duhul Sfânt!

prof. dr. Luminita Cornea
Inviatul din Nazaret. Convorbiri duhovnicesti cu Ioan al Banatului

Cumpara cartea "Inviatul din Nazaret. Convorbiri duhovnicesti cu Ioan al Banatului"

 

Pe aceeaşi temă

06 Decembrie 2017

Vizualizari: 2223

Voteaza:

Sfantul Ierarh Nicolae, preaiubit sfant al lui Dumnezeu! 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE