„. nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine” (Epistola Apostolului Pavel catre Galateni, 2, 20)

In fiecare an, la 29 iunie, Biserica Ortodoxa praznuieste pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel.

Apostolii Petru si Pavel sunt considerati adevaratii teologi si stalpii de baza ai Bisericii lui Hristos. Ei sunt si autori de epistole incluse de Biserica intre textele canonice ale Evangheliei, Pavel 14, iar Petru 2.

Intr-adevar, cea mai mare si mai nobila misiune de pe pamant este aceea de slujire a omului. Preotul are o astfel de misiune. Dar, acesta trebuie sa fie si un bun teolog si un marturisitor al Bisericii lui Hristos. El trebuie sa fie un om al rugaciunii si un practicant al virtutii. In acest sens, Sfantul Isaac Sirul le da o povata preotilor si nu numai: “Mustra pe cei ce te invata invataturi impotriva dogmelor Bisericii lui Hristos, prin taria virtutilor tale, nu prin puterea de convingere a vorbelor tale”. Iata de ce un adevarat preot, un adevarat teolog este slujitorul tuturor pentru ca el se considera in slujba credinciosilor, iar nu credinciosii in slujba lui. Aceasta a fost legea pe care a instituit-o Domnul Iisus Hristos.

Sfantul Grigorie Teologul, unul din marii teologi ai Ortodoxiei le spune preotilor ce trebuie sa faca inainte de a povatui pe altii: “Dascali ortodocsi sunt cu adevarat aceia care mai intai se straduiesc sa se curete, sa se lumineze, sa invete, sa se apropie de Dumnezeu, sa se sfinteasca. Numai acestia pot mai apoi sa caute sa-i curateasca si pe altii, sa-i invete, sa-i lumineze, sa-i sfinteasca, sa-i uneasca cu Dumnezeu. Dascalii ce urmeaza aceasta randuiala sfanta pot sa teologhiseasca orthodox”.

Bineinteles ca in ordinea omeneasca e altfel. Atunci cand ii propui cuiva un rang important, ii faci promisiuni el asteapta niste avantaje, beneficii: un salariu, indemnizatii, cheltuieli de deplasare; daca e ministru sau parlamentar o leafa mare, un fotoliu confortabil, cinstire din partea oamenilor. Dar cand Mantuitorul Hristos i-a trimis pe apostoli la propovaduire, El nu le-a fagaduit nimic de felul acesta, ci le-a spus: Eu va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor. O sa va aresteze, o sa va alunge din sinagogi si o sa va ucida cu constiinta falsa ca, omorandu-va pe voi, ii aduc slava lui Dumnezeu.

Asadar ce le-a promis Domnul Iisus Hristos: saracie, intristare, moarte. Si le-a mai poruncit: Mergeti si predicati evanghelia, dar niciunul dintre voi sa nu aiba traista si nici toiag si nici doua haine, nici bani in punga, ci sa mearga sa predice evanghelia si sa convinga prin doua elemente esentiale prin adevarul si puterea invataturii si prin exemplul personal.

Petru si Pavel au fost alesi de Mantuitor in conditii deosebite, de aceea acestia au si primit misiuni speciale. Pe de o parte, Petru era cel mai in varsta dintre apostoli, dar si cel mai sensibil, mai uman decat toti. Era o fire nestatornica de un comportament impulsiv, vorbea inainte de a gandi. De pilda, atunci cand ii intreaba Mantuitorul pe ucenici: cine credeti voi ca sunt Eu, Petru raspunde imediat in numele celorlalti: „Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” ca, in cele din urma sa fie primul care se leapada de Hristos.

Pe de alta parte, Pavel a venit mai tarziu. Daca majoritatea apostolilor erau oameni simpli, spre exemplu, pescari, Saul era un intelectual de mare calitate si echilibrat din toate punctele de vedere. Limba lui materna era greaca, dar mai cunostea ebraica, aramaica. Dupa efectuare studiilor in drept, el a ocupat o functie importanta de procuror, fiind foarte zelos in practicarea profesiei de procuror. Iata, spre exemplu, tanarul Saul pazea hainele lapidatorilor arhidiaconului Stefan, in timp ce acesta era miseleste omorat cu pietre de catre iudei.

Apoi, dupa cum se stie, pe drumul Damascului, Saul primeste sansa schimbarii definitive, devenind cel mai zelos ucenic al lui Hristos, fiind, de departe, cel mai destoinic si mai hotarat aparator al Evangheliei lui Hristos. Referitor la amploarea si mareata lui activitate misionara, ganditorul crestin Petre Tutea spunea: „cand zici Mediterana, zici Pavel si cand zici Pavel zici Mediterana”.

Apostolul Pavel ne-a lasat principiul fundamental al crestinului orthodox authentic. Legea fundamentala a credintei crestine este iubirea evanghelica, iar principiul fundamental al crestinului autentic este acesta: Hristos in mine. Intreaga filosofie crestina, toata teologia si propovaduirea credintei crestine, multa invatatura si osteneala a Sfantului Apostol Pavel se rezuma la trei cuvinte: Hristos in mine. „Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi” (II Cor. 5, 7).

Daca Hristos traieste in mine, nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si astfel, toate le fac cu buna judecata, cu chibzuinta, cu indelunga rabdare, cu multa pace si dragoste. Pentru ca „toate le pot intru Hristos, cel care ma intareste” (Filipeni 4, 13). Daca Hristos traieste in mine, atunci eu dobandesc har, intelepciune, pricepere, stiinta si lumina cunostintei dumnezeirii. Ce lucru minunat mai poate fi decat acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existentiale.

Asadar, Petru si Pavel, apostolii credintei crestine, au fost in acelasi timp, adevarati teologi, stalpi de baza ai Bisericii, sfinti, dar si eroi. Fiecare dintre acestia avea cate ceva de rascumparat: Petru avea de rascumparat dilemele lui, nestatorniciile lui, dar si lepadarea lui formala de Iisus; Pavel avea de rascumparat ratacirea lui si prigoana Bisericii lui Hristos.

Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Doamne Iisuse Hristoase, miluieste-ne pe noi! Amin!

Doamne ajuta!
Stefan Popa

.

• Sfintii Petru si Pavel, Apostolii care si-au rascumparat trecutul
  Publicat in : Sfintii Apostoli Petru si Pavel